DECIZIE nr. 714/2023

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Trăistaru în Dosarul nr. 22.187/3/2018/a2 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 203D/2020.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că art. 284 din Codul de procedură penală reglementează o veritabilă cale de atac împotriva încheierii prin care este dispusă amenda judiciară, cale de atac ce se soluționează fie de judecătorul care a aplicat amenda, fie de un alt judecător. Însă stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a regulilor de desfășurare a procesului, prin urmare și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al judecătorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 353/CO din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.187/3/2018/a2, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Trăistaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de petent împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de anulare sau de reducere a amenzii judiciare aplicate avocatului, conform art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale întrucât nu reglementează o cale de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de anulare sau de reducere a amenzii judiciare aplicate potrivit art. 283 din Codul de procedură penală.

6. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, pe de o parte, procedura prevăzută la art. 284 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, aceasta neavând ca scop soluționarea unei acuzații în materie penală, iar, pe de altă parte, că textul criticat reglementează o veritabilă cale de atac împotriva încheierii prin care este soluționată cererea de anulare sau de reducere a amenzii judiciare. Se susține, totodată, că soluționarea cererii formulate conform art. 284 din Codul de procedură penală se face de către un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de către un alt judecător de cameră preliminară ori de către un alt complet decât cel care a aplicat amenda judiciară și că această procedură îi permite petentului să își formuleze apărările pe cale le consideră necesare, aspecte care constituie garanții ale accesului liber la justiție. Sunt invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 645 din 13 octombrie 2015, paragraful 14.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere.

(2) Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.

(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.

(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanță va fi soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere.

(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.

11. Se susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, precum și dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cu privire la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 493 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 7 ianuarie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată în respectiva cauză.

13. Prin Decizia nr. 493 din 13 iulie 2021, precitată, paragrafele 18-21, 24, 25 și 30, Curtea a reținut că dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conținutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziție a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abțină de la îndeplinirea unei activități contrare acesteia, cu știință, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condițiilor prevăzute de lege), iar acest conținut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. Astfel, legiuitorul a identificat o serie de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor procesuale sau de îndeplinire a lor cu nerespectarea exigențelor legale, între care se regăsește art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală referitor la lipsa nejustificată a avocatului ales sau numit din oficiu, fără a asigura substituirea sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apărarea.

14. Cât privește această abatere judiciară, Curtea a constatat că legiuitorul a urmărit să sancționeze comportamentul abuziv al apărătorului ales sau desemnat din oficiu. Mai mult, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu modificările și completările ulterioare, „avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.“

15. Curtea a constatat că, în procesul penal, neîndeplinirea acestei obligații are consecințe atât asupra situației părții sau persoanei reprezentate, cât și asupra procesului penal în ansamblu, cu precădere în cazurile în care asistența juridică este obligatorie potrivit art. 90 și art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din această perspectivă este evident că nu există nicio diferență cu privire la faptul că avocatul care lipsește nejustificat este ales sau numit din oficiu.

16. Potrivit art. 88 alin. (3) din Codul de procedură penală, avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a părților ori a subiecților procesuali principali. De aceea, în cazul în care se află în imposibilitate temporară de a-și onora mandatul, avocatul este obligat să ia măsuri pentru substituirea sa la termenul la care lipsește.

17. Totodată, cu privire la teza refuzului nejustificat de a asigura apărarea, Curtea a constatat că legea se referă la asigurarea exercitării atât a drepturilor părții pe care o asistă, cât și a drepturilor procesuale proprii ale avocatului. În ceea ce privește constatarea acestei abateri judiciare, dificultatea constă în divergența de apreciere între avocat și organul judiciar, primul susținând că nu i s-a asigurat exercitarea deplină a drepturilor, iar cel de-al doilea apreciind că aceste drepturi sunt asigurate. De exemplu, avocatul susține că timpul stabilit pentru a studia dosarul cu propunerea de arestare preventivă nu îi este suficient pentru a asigura o apărare efectivă, pe când judecătorul apreciază invers. În acest caz, va fi avută în vedere situația concretă, cum ar fi volumul actelor de studiat, împrejurarea că avocatul a asistat anterior la efectuarea unora dintre aceste acte sau cunoaște dosarul de la debut, complexitatea cauzei etc. Pentru a asigura contradictorialitatea și transparența măsurii luate, organul judiciar va indica în motivarea ordonanței sau a încheierii elementele de fapt care au format convingerea că exercitarea drepturilor procesuale a fost asigurată și că refuzul de a asigura apărarea este nejustificat.

18. De aceea, Curtea a reținut că, spre deosebire de vechea reglementare din Codul de procedură penală din 1968, în prezent amenda judiciară poate fi aplicată numai dacă s-a asigurat exercitarea deplină a tuturor drepturilor procesuale. Acest fapt este de natură să confere părții interesate manifestarea accesului la justiție în limitele art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar aprecierea exercitării depline a garanțiilor procesuale depinde de ceea ce se pretinde a fi nerespectat, cum ar fi, în speță, nerespectarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la dreptul suspectului/inculpatului de a se consulta cu avocatul său atât înainte, cât și în cursul audierii.

19. În ceea ce privește asigurarea dublului grad de jurisdicție, Curtea a reținut că acesta este aplicabil doar în cauzele penale ce au ca obiect soluționarea raportului penal de conflict. Însă, prin încheierea prevăzută la art. 284 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, instanța de judecată nu dispune cu privire la vinovăția unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală nu este aplicabil în prezenta cauză. Curtea a reținut însă că standardul dublului grad de jurisdicție nu este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenție, invocate de autorul excepției, acesta fiind prevăzut de dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Trăistaru în Dosarul nr. 22.187/3/2018/a2 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop