DECIZIE nr. 1085/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi și art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepție ridicată de Doina Uscoi și Cornel Uscoi în Dosarul nr. 11/62/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorii excepției au depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată. Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 și al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii, deoarece de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 19 iunie 2008, și până în prezent autorii excepției au avut la dispoziție un interval de timp suficient care să le permită angajarea unui avocat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11/62/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi și art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepție ridicată de Doina Uscoi și Cornel Uscoi în dosarul de mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituția României, deoarece instituie definirea formelor infracțiunii de abuz în serviciu - simplă și calificată - în raport cu valoarea prejudiciului cauzat, stabilită în mod arbitrar, fără luarea în considerare a condițiilor concrete care determină cursul monedei naționale. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, și ale art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi nu contravin Legii fundamentale, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 31/1968, Avocatul Poporului arată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile contestate nu conțin norme de natură să încalce criteriile egalității în drepturi ori dreptul părților la un proces echitabil. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, și art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 147 din 13 noiembrie 1968, dispoziții care au următorul cuprins: - Art. 146 din Codul penal - Consecințe deosebit de grave: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice." - Art. 246 din Codul penal - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."; - Art. 248^1 din Codul penal - Abuzul în serviciu în forma calificată: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi." - Art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006: "Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [

] 51.

Articolul 146 va avea următorul cuprins: «Consecințe deosebit de grave Art. 146. - Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.»"; - Art. 3 din Legea nr. 31/1968: "Regulile de competență din noul cod de procedură penală se aplică și cauzelor în care procesul penal a fost pornit înainte de intrarea în vigoare a acestui cod, afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanță." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la critici similare. Astfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 248^1 și art. 146 din Codul penal prin Decizia nr. 343 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că nu contravin Constituției. De asemenea, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 din Codul penal, constatând că nu contravin prevederilor constituționale invocate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv pentru excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006. Curtea mai constată că nu poate fi primită critica referitoare la neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 31/1968, deoarece prin norma tranzitorie criticată nu este afectat principiul egalității în drepturi consacrat de art. 4 alin. (2) și art. 16 din Legea fundamentală, ea aplicându-se fără nicio deosebire tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa. Mai mult, în acord cu celelalte exigențe fundamentale și potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul are deplina libertate de a stabili procedura de judecată. Nu poate fi primită nici critica din perspectiva văduvirii destinatarilor săi de caracterul previzibil, deoarece Legea nr. 31/1968 a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 147 la data de 13 noiembrie 1968. Așa fiind, nu se poate spune că din acel an și până în prezent autorii excepției au fost luați prin surprindere de vreo derogare intempestivă și nejustificată de la regula general acceptată a aplicării imediate a normelor de procedură. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi și art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepție ridicată de Doina Uscoi și Cornel Uscoi în Dosarul nr. 11/62/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ____________