DECIZIE nr. 1169/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecătoriei Zalău. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.993/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Nicolae-Octavian Curelea. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, utilizând sintagma "în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta", stabilesc că cel care promovează plângere contravențională recunoaște tacit săvârșirea faptei, ceea ce este de natură să încalce principiile statului de drept și caracterul echitabil al judecății. Ca urmare, petentului i se recunoaște doar posibilitatea de a cere instanței anularea procesului-verbal pentru motive de formă a actului de constatare a contravenției sau de netemeinicie în drept a sancțiunii contravenționale, ori de a solicita modificarea întinderii sancțiunii raportat la pericolul social al faptei, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa fiind însă o prezumție pe care instanța ar trebui să o rețină prin efectul înseși al promovării cererii petentului. Se mai susține că textele de lege criticate încalcă liberul acces la justiție și dreptul la apărare, deoarece creează un obstacol considerabil pentru cetățenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, determinând cheltuieli financiare și timp irosit cu deplasarea petentului la instanța de judecată. Se creează astfel premisele unui tratament discriminatoriu între cetățeni și, respectiv, între justițiabilii persoane private și stat. Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, stabilirea, prin norme legale, a unei anumite competențe, nu poate fi interpretată ca un factor de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil. Totodată, se arată că posibilitatea recunoscută de lege persoanelor care au fost sancționate contravențional de a contesta procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu echivalează cu recunoașterea tacită a săvârșirii faptei de către aceștia. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum și cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția"; - Art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta." Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției. Se invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele: Simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă și stabilirea vinovăției sale. Tot astfel, utilizarea de către legiuitor a sintagmei "a fost săvârșită fapta", în cadrul unei norme privind competența instanțelor de judecată, nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție sau a vreunei limitări a accesului la justiție al persoanei contraveniente. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, "administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal", și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Este evident așadar că probatoriul administrat vizează deopotrivă legalitatea actului contestat și temeinicia acestuia, fără vreo limitare a apărărilor pe care petentul le poate face în cadrul plângerii contravenționale. În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa încălcare a liberului acces la justiție și a dreptului la apărare, motivate prin aceea că se creează un obstacol considerabil pentru cetățenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.029 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care au fundamentat-o se mențin, întrucât nu au intervenit elemente noi. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecătoriei Zalău. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta