DECIZIE nr. 934/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248^1 și art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Cristinel Vasile Candet și Mihai Ciobanu în Dosarul nr. 9.100/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.100/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248^1 și art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Cristinel Vasile Candet și Mihai Ciobanu în cauza penală având ca obiect trimiterea în judecată a acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 248^1 din Codul penal. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege sunt neconstituționale și încalcă și prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece condiționarea încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248^1 din Codul penal de cuantumul prejudiciului face ca norma să nu fie previzibilă, să se încalce principiul prezumției de nevinovăție și să genereze un proces inechitabil. Art. 258 alin. 2 din Codul penal aduce atingere principiilor constituționale ale egalității în drepturi și protecției proprietății indiferent de titular, deoarece instituie procedura de începere din oficiu a urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, asigurând o protecție privilegiată proprietății de stat. Referitor la prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, arată că prin acestea se încalcă principiile constituționale ale organizării judecătorești, cu consecința discriminării justițiabililor pe criterii neadmise de Legea fundamentală. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248^1 și art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 258 alin. 2 din Codul penal au fost introduse prin Legea nr. 58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 248^1 din Codul penal (Abuzul în serviciu în forma calificată): "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."; - Art. 258 alin. 2 din Codul penal (Fapte săvârșite de alți funcționari): "În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. 1-4, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1."; - Art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002: "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primuluiministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8^1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

(1^1) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.

(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2).

(3) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.

(4) Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1^1) și (1^2), în competența Direcției Naționale Anticorupție."

Dispozițiile art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 formează secțiunea 2 - Direcția Națională Anticorupție din capitolul II - Organizarea Ministerului Public al titlului III - Ministerul Public și reglementează norme privind organizarea și funcționarea Ministerului Public. Excepția de neconstituționalitate se raportează la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 23 alin. (11) și (12), art. 44, art. 73 alin. (3) și art. 124 și în art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Referitor la prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea Constituțională s-a pronunțat, constatând constituționalitatea acestora, prin Decizia nr. 1.049/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008. Cu acel prilej, a statuat că dispozițiile de lege criticate nu constituie altceva decât o reflectare a prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic și o subliniere a naturii juridice a Direcției Naționale Anticorupție, aceea de structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atribuții privind efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, Curtea a reținut că textele de lege criticate nu instituie discriminări sau privilegii, ci reglementează organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție în deplină concordanță cu prevederile constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 248^1 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece faptul că incriminarea depinde de cuantumul prejudiciului nu este de natură să încalce principiul legalității incriminării, prevăzut de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin neîndeplinirea cerințelor de previzibilitate și de accesibilitate ale normei de incriminare. Astfel, Curtea constată că cerința accesibilității legii a fost îndeplinită, din moment ce Codul penal a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, iar în ceea ce privește cerința previzibilității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Rotaru contra României, 2000, a arătat că o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita. Or, din moment ce dispozițiile art. 146 din Codul penal definesc expresia "consecințe deosebit de grave", folosită de textul criticat, ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice, nu se poate susține că autorii excepției de neconstituționalitate nu au putut să își corecteze conduita în concordanță cu legea penală. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 258 alin. 2 din Codul penal, raportată la prevederile art. 16 și ale art. 44 din Constituție, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți, în realitate, de excluderea din cuprinsul art. 258 alin. 2 din Codul penal a referirii la prevederile art. 248 și art. 248^1 din același cod și, prin urmare, aceștia vizează completarea textului de lege criticat, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu intră în competența Curții Constituționale, aceasta nefiind legislator pozitiv. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248^1 și art. 258 alin. 2 din Codul penal, ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Cristinel Vasile Candet și Mihai Ciobanu în Dosarul nr. 9.100/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ___________