DECIZIE nr. 986/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "pct. 6 din Legea nr. 269/2007 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați", excepție ridicată de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați (C.E.C.C.A.R.) în Dosarul nr. 6.054/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea asupra cererii de amânare a judecării cauzei depuse de apărătorul ales al autorului excepției și motivate prin imposibilitatea sa de prezentare, acesta aflându-se în concediu legal de odihnă. Se arată, totodată, că, datorită complexității cauzei, este exclusă posibilitatea substituirii avocatului, iar primirea citației pentru termenul de judecată de astăzi a avut loc ulterior plecării sale în concediu. Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, arătând că apărătorul ales avea obligația substituirii sale și că motivul plecării sale în concediu de odihnă nu justifică amânarea judecării cauzei. Deliberând, Curtea respinge cererea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 și al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, în continuare, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Acesta solicită respingerea excepției, arătând că textul de lege criticat reglementează o procedură specială pentru exercitarea de către persoanele desemnate de Ministerul Finanțelor Publice a atribuției de control asupra activității Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, control materializat printr-un act administrativ supus controlului judecătoresc. Totodată, acest text urmează să se aplice pentru viitor, potrivit regulii neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.054/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a "pct. 6 din Legea nr. 269/2007 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați". Excepția a fost ridicată de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați (C.E.C.C.A.R.) într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune în anulare a unor acte administrative. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile "pct. 6 din Legea nr. 269/2007 ", referitoare la " art. 38 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 ", instituind o derogare de la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2) și ale art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, deoarece printr-o lege ordinară nu poate fi modificată o lege organică, cum este Legea nr. 554/2004. În plus, arată că actul normativ supus controlului conferă Ministerului Finanțelor Publice legitimitate procesuală în mod retroactiv, în sensul că, ulterior intrării sale în vigoare, această autoritate are posibilitatea atacării în justiție a unor acte emise de C.E.C.C.A.R. din anul 2002, deși chiar și la acel moment Ministerul exercita aceeași atribuție de supraveghere a activității C.E.C.C.A.R. Mai susține autorul excepției că în cauză nu se poate invoca principiul specialia generalibus derogant, acesta vizând exclusiv faptul că normele speciale se aplică unei sfere restrânse de relații sociale față de normele generale, precum și faptul că normele de excepție, derogatorii, nu pot aduce atingere ordinii de drept. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu operează nicio modificare asupra Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, astfel, nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile pct. 6 din Legea nr. 269/2007 sunt constituționale, nefiind contrare prevederilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală. Menționează că celelalte prevederi constituționale invocate nu au incidență în cauză și că, în realitate, criticile de neconstituționalitate formulate vizează modul de aplicare a legii atacate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile " art. unic pct. 6 din Legea nr. 269/2007 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007. În realitate, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 39 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2008. Anterior republicării ordonanței, aceste dispoziții au fost introduse, sub forma art. 38, prin art. I pct. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2007 și apoi modificate de pct. 6 al art. unic din Legea nr. 269/2007. Mai mult, din motivarea autorului excepției, Curtea constată că acesta vizează doar dispozițiile art. 39 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, astfel că numai asupra acestora urmează să-și exercite Curtea controlul de constituționalitate. Textul legal criticat prevede, în prezent, următoarele: Art. 39. - "Persoanele desemnate de Ministerul Finanțelor Publice să efectueze supravegherea publică a activității Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România au următoarele îndatoriri:

a)

b) sesizează ministrul finanțelor publice ori de câte ori hotărârile Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România contravin reglementărilor legale. Ministerul Finanțelor Publice poate ataca hotărârile Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii. Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, procedura prealabilă nu este obligatorie".

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) care consacră principiul statului de drept, respectiv obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (2) referitoare la principiul egalității în drepturi și ale art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică. Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare: În ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, potrivit cărora acestea, instituind o derogare de la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2) și ale art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, Curtea constată că nu pot fi reținute. Problema pusă în discuție de autorul excepției a mai fost dezbătută în fața instanței de contencios constituțional cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, text ce consacră o excepție de la regula recursului grațios în cazul acțiunilor în contencios administrativ introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Prin Decizia nr. 1.186 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2008, Curtea a reținut că aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, având în vedere că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. În plus, Curtea constată că prevederile art. 39 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994, republicată, modificate prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 269/2007, nu instituie pentru reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice o nouă atribuție în materia supravegherii legalității hotărârilor și deciziilor emise de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați și de filialele sale; încă de la momentul reglementării sale, ordonanța de Guvern atacată a prevăzut, la Capitolul 4, atribuții ale organelor competente, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, de supraveghere publică a activității C.E.C.C.A.R. Totodată, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului statului de drept, cum apreciază autorul excepției, ci, dimpotrivă, de o aplicare a acestuia, deoarece controlul de legalitate nu poate fi exercitat, în limitele constituționale, decât pe cale judecătorească, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată. În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, Curtea constată că, în lipsa unei mențiuni exprese cuprinse în Legea nr. 269/2007 asupra modalității de aplicare a reglementărilor legale, acestea urmează să dispună, potrivit regulii prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituție, numai pentru viitor, din momentul publicării actului normativ în Monitorul Oficial al României. Textul de lege criticat nu conferă reprezentanților Ministerului Finanțelor Publice, în mod retroactiv, legitimitate procesuală în sensul reglementării în mod expres a posibilității de a ataca în justiție hotărâri ale C.E.C.C.A.R. emise anterior intrării în vigoare a legii, iar în cazul apariției unei asemenea situații, doar instanța de drept comun, și nu Curtea Constituțională, este în măsură să aprecieze, în urma interpretării și aplicării legii la specificul fiecărui litigiu adus spre competentă soluționare. În aceeași ordine de idei, Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați nu intervine asupra Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul modificării ei, așa cum susține autorul excepției, ci, după cum o arată însăși titlul, reglementează un domeniu cu totul diferit. Numai sub aspectul stabilirii unor reguli de procedură legate de materia contenciosului administrativ ordonanța are caracterul unei legi speciale, care se aplică cu prioritate. În afara acelor reguli speciale, derogatorii, cadrul legal general este conferit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, în ceea ce privește termenele de prescripție și de decădere pentru introducerea acțiunilor în contencios administrativ, stabilește, la art. 11, reguli aplicabile în egală măsură și organelor Ministerului Finanțelor Publice. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, excepție ridicată de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați (C.E.C.C.A.R.) în Dosarul nr. 6.054/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi