DECIZIE nr. 823/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gildob Star Company" - S.R.L. din comuna Suseni, județul Argeș, în Dosarul nr. 3.429/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin administrator asistat de avocat, precum și părțile Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Autoritatea Rutieră Română, reprezentate prin consilieri juridici. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având cuvântul, avocatul autoarei excepției solicită amânarea judecării cauzei în vederea solicitării către Avocatul Poporului a punctului de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Arată că la dosarul cauzei există exprimat punctul de vedere asupra unei alte excepții, ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Reprezentanții părților prezente și ai Ministerului Public nu sunt de acord cu amânarea. Curtea respinge cererea, constatând și faptul că în punctul de vedere exprimat asupra excepției de către Avocatul Poporului este vorba de o eroare materială ce privește numărul ordonanței de urgență criticate, însă pe fond punctul de vedere se referă la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond. Autoarea excepției, prin avocat, solicită admiterea acesteia, arătând că nu a existat o situație extraordinară care să justifice emiterea unei ordonanțe de urgență în domeniul transporturilor rutiere, cu atât mai mult cu cât ordonanța de urgență criticată a fost emisă în anul 2005, iar toate termenele instituite se referă la data de 10 septembrie 2008. Mai mult, deși pentru aprobarea unei ordonanțe de urgență este necesară majoritatea cerută pentru o lege organică, în cauză nu rezultă dacă această condiție a fost îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, astfel că din momentul aprobării ordonanța de urgență nu mai putea fi atacată pe calea excepției de neconstituționalitate, ci numai legea de aprobare. Solicită respingerea excepției astfel cum a fost formulată, arătând că pentru emiterea unei ordonanțe de urgență nu este necesară o lege de abilitare. Reprezentantul Autorității Rutiere Române solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.429/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gildob Star Company" - S.R.L. din comuna Suseni, județul Argeș, într-o cauză având ca obiect judecarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) referitor la domeniile reglementate prin lege organică, în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare și în art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă. Se arată că domeniul transporturilor rutiere nu poate face obiect al reglementării prin lege organică, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere nu este emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 115 din Constituție, pentru adoptarea ordonanțelor de urgență nu este necesară adoptarea unei legi speciale de abilitare. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 este neîntemeiată. Astfel, arată că regimul juridic al ordonanțelor simple și al ordonanțelor de urgență este diferit, în sensul că acestea din urmă pot fi adoptate și în domenii ce fac obiectul legii organice, fiind acte normative ce permit Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (5) din Constituție, ordonanța de urgență ce cuprinde norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că interdicția reglementării în domenii care fac obiectul legii organice nu vizează ordonanțele de urgență ale Guvernului. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. În legătură cu obiectul acesteia, Curtea constată că, deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, în realitate motivarea excepției se referă la întreaga ordonanță de urgență. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) referitor la domeniile reglementate prin lege organică, în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare și în art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă. Examinând excepția, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Constituție, ordonanțele de Guvern sunt adoptate prin delegare legislativă, în temeiul unei legi speciale de abilitare, cu respectarea perioadei de abilitare și a domeniului în care se pot emite ordonanțe. Spre deosebire de regimul juridic al ordonanței simple, pentru adoptarea de ordonanțe de urgență nu este necesară o lege de abilitare, însă este necesară respectarea condițiilor instituite prin dispozițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, respectiv urgența reglementării și obligația motivării acestei urgențe în cuprinsul ordonanței. Curtea constată că, potrivit notei de fundamentare ce însoțește actul normativ criticat în prezenta cauză, urgența reglementării vizează, între altele, respectarea termenului de aderare a României la structurile Uniunii Europene. Mai mult, spre deosebire de ordonanțele simple, care se supun aprobării Parlamentului numai dacă acest lucru este prevăzut expres în legea de abilitare, ordonanțele de urgență se supun în mod obligatoriu aprobării forului legislativ, în procedură de urgență. Curtea constată că nu este întemeiată susținerea autoarei excepției potrivit căreia în cauză nu a fost îndeplinită condiția aprobării ordonanței de urgență cu majoritatea cerută pentru o lege organică, dat fiind faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere nu conține norme de natura legii organice, care să atragă obligativitatea aprobării acesteia cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gildob Star Company" - S.R.L. din comuna Suseni, județul Argeș, în Dosarul nr. 3.429/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie