DECIZIE nr. 473/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Samuel Ben Abraham în Dosarul nr. 45.908/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. La apelul nominal răspunde reprezentantul părților Maria Sorela Mozafi și Dani Mozafi, domnul avocat Cristian Duțescu, din cadrul Baroului București. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Având cuvântul, reprezentantul părților Maria Sorela Mozafi și Dani Mozafi solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, prin criticile formulate, sunt vizate aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 45.908/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Samuel Ben Abraham. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin acțiunea lor, reclamanții au pretins că dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995, privind procedura de rectificare/completare a actelor notariale prin acordul părților, se extinde și asupra încheierilor notariale prin care, în temeiul art. 91 sau art. 92 din aceeași lege, notarul constată cu propriile sale simțuri anumite împrejurări pe care le certifică prin încheiere. În opinia autorului excepției, normele criticate se referă numai la actele supuse procedurii notariale, iar nu și la încheierile notarului, astfel cum susțin reclamanții. Trebuie avută în vedere în acest sens distincția între actele notariale - care, în esență, exprimă voința unei sau unor persoane și care, în mod firesc, nu pot fi îndreptate ori completate decât cu acordul și în prezența acestora, și încheieri, prin care notarul public consemnează cele constatate cu propriile sale simțuri cu ocazia încheierii actului. Se arată că, în măsura în care Curtea Constituțională apreciază că legiuitorul a avut în vedere o astfel de interpretare a textului criticat - în sensul celor susținute de reclamanți, respectiv că este aplicabil și încheierilor notariale de certificare, acest text contravine dispozițiilor constituționale invocate. Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicție cu principiile constituționale invocate. Apreciază, totodată, că argumentele pârâtului se rezumă la modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale criticate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 sunt constituționale. Procedura prin care se permite notarului public să poată îndrepta erorile materiale sau omisiunile vădite din actele notariale se face cu citarea părților și cu acordul acestora, deci cu respectarea tuturor drepturilor lor. Este firesc ca notarul să procedeze la îndreptarea erorilor materiale din propriul act, această procedură având nevoie de acordul părților citate în acest scop. Faptul că neprezentarea părților înseamnă că acordul lor se prezumă nu este de natură să încalce prevederile constituționale invocate de autoarea excepției, o soluție contrară fiind de natură să lase pe seama voinței uneia sau ambelor părți eficiența unui act notarial. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților reprezentate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 53 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului." Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 16 alin. (2), art. 31 alin. (2) și art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la informație și condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esență, modul de interpretare și aplicare a textului criticat în cauza dedusă judecății. Se solicită, practic, Curții Constituționale să stabilească dacă dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 (care constituie temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamanți) sunt aplicabile și în situația rectificării încheierilor de certificare întocmite de notarul public. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat "nu se aplică încheierilor notarului, acesta referindu-se numai la actele supuse procedurii notariale". Asemenea critici nu pot fi reținute, întrucât interpretarea și aplicarea legii în cauzele deduse judecății intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Samuel Ben Abraham în Dosarul nr. 45.908/3/2007 al Tribunalului București Secția a VI-a comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta