DECIZIE nr. 435/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Otilia Malenceac în Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10521.1/55/2008, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Excepția a fost ridicată de Otilia Malenceac într-o acțiune civilă ce are ca obiect reglementarea dreptului de a avea legături personale cu minorul. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât conferă posibilitatea altor persoane, inclusiv bunicilor, de a avea legături personale, respectiv de a găzdui minorul, primejduindu-se viața, siguranța și integritatea psihică a acestuia și aducându-se atingere libertății, vieții intime, familiale și private. Autoarea critică textul de lege și prin raportare la prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, arătând că, potrivit acestuia, doar părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, extinderea sferei persoanelor care pot avea legături personale cu acesta fiind neconstituțională. Totodată, arată că mijloacele de a obține copilul de la orice persoană care l-ar ține, fără drept, în temeiul art. 103 din Codul familiei, sunt foarte anevoioase. Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că atât dispozițiile art. 48 alin. (1) din Constituție, cât și prevederile art. 1 alin. 4 din Codul familiei consacră principiul egalității soților, dreptul și îndatorirea acestora de a asigura creșterea, educarea și instrucția copiilor. În exercițiul drepturilor față de copii, soții au drepturi egale conform art. 97 alin. 1 din Codul familiei, principiul egalității soților fiind consacrat și în Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte acte internaționale. Arată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 a fost reglementat numai dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea relații personale cu acesta, neexistând propuneri privind și drepturile copilului în relațiile cu rudele. În prezent, formele de concretizare a acestor relații personale sunt stabilite de art. 15 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 272/2004, acestea concretizându-se în întâlnirile copilului cu părintele sau o altă persoană care are dreptul la relații personale cu acesta, vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuiește în mod obișnuit. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 22, 26 și 49, ci sunt expresia respectării și garantării drepturilor copilului, în acord cu interesul superior al acestuia. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 23 din Constituție nu sunt incidente în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conținut: "În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: [

]

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată și ale art. 49 referitoare la protecția copiilor și tinerilor. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 15 face parte din capitolul II - Drepturile copilului, secțiunea I - Drepturi și libertăți civile din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităților de realizare a relațiilor personale între copil și părinții, rudele, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeași lege, copilul "are dreptul de a menține relații personale" cu persoanele menționate anterior, alin. (3) al aceluiași articol reglementând faptul că "părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii [

], decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului." De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, "prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului" și se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților sau altor reprezentanți legali, precum persoanelor care îl au în plasament legal. De asemenea, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din lege). În speță, excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză civilă ce are ca obiect acțiunea formulată de bunicii care au crescut minorul până la vârsta de 6 ani, prin care aceștia solicită stabilirea de către instanță a dreptului de a avea legături personale cu minorul. Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reține motivele de neconstituționalitate invocate de autor, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispozițiile constituționale privind protecția copiilor și a tinerilor potrivit cărora "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor", cât și cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție potrivit cărora "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată". Curtea reține faptul că soluția legislativă criticată asigură respectarea "vieții de familie", eventualele măsuri legislative care ar împiedica relația dintre minor și bunici constituind o ingerință în dreptul la viața familială. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noțiunii de "viață familială", în sensul art. 8 din Convenție, au fost incluse și raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici și nepoți [

], ceea ce implică pentru stat obligația de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979). Totodată, în speță, legătura dintre minor și bunici, având suficientă constanță pentru a crea legături familiale de facto, justifică cererea acestora de a avea legături personale cu minorul. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Otilia Malenceac în Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu