DECIZIE nr. 395/2009

Acsinte Gaspar - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi în Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă, fond funciar. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Comisia județeană de fond funciar a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.443/866/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă, fond funciar a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Excepția a fost ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.389/13 iunie 2008 a Judecătoriei Pașcani prin care s-a respins cererea de repunere în termen și acțiunea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că limitarea în timp a depunerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este în contradicție cu caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privată. Astfel, sancțiunea decăderii din dreptul de a formula cereri de reconstituire după împlinirea termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 reprezintă o lipsire de proprietate contrară dispozițiilor constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate, deși legiuitorul a adoptat în mod succesiv acte normative prin care a stabilit termene noi până la care aceste cereri puteau fi formulate. Susține că, prin adoptarea acestei soluții legislative, statul lipsește de proprietate persoanele care depun tardiv cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată. Tribunalul Iași - Secția civilă, fond funciar apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate are în vedere exercitarea în condițiile legii a acestui drept, dreptul de proprietate privată nefiind afectat, de vreme ce prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea părții de a îndeplini actul de procedură în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Totodată, arată că termenele de decădere asigură celeritate în aplicarea dispozițiilor unui act normativ și, de asemenea, contribuie la asigurarea stabilității raporturilor juridice determinate de aplicarea acelui act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigențe legale, între care și stabilirea unor termene, determinate de rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. Consideră că dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conținutul și limitele. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 253/2005. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000. Din notele scrise ale autorului rezultă, însă, că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005. În prezent, dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv." Autorul excepției invocă încălcarea atât a dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi, alin. (3) și alin. (4) privind garantarea și ocrotirea proprietății private, cât și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la protecția proprietății. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Cu privire la prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 raportat la dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 246 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, constatând că acestea sunt constituționale. În decizia menționată, Curtea a reținut că invocarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere nu au calitatea de proprietar. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 22 august 2005, în care s-a reținut că persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere au beneficiat de un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, în decursul căruia puteau fi depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere. Curtea a constatat că acest termen a fost instituit de legiuitor ca posibilitate pentru cei care nu au depus astfel de cereri în decursul termenului inițial, de 90 de zile, instituit prin art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991 ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit niciun răspuns. În aceste condiții, Curtea a reținut că nu sunt întemeiate susținerile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la limitarea în timp a dreptului persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. De altfel, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, referitor la termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în interiorul căruia trebuie făcută notificarea persoanei juridice deținătoare a imobilului, stabilind că acest termen nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, întrucât "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare [

]". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi în Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă, fond funciar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ________