DECIZIE nr. 1258/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 26.962/3/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. La apelul nominal răspunde Ion Antonescu, în nume propriu și ca reprezentant al Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună, și părțile Livia Dima și Elena Lupu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care arată că are de formulat trei cereri prealabile: o cerere "de suspendare a judecății", o cerere prin care solicită judecătorilor Curții Constituționale să se abțină de la judecarea cauzei până ce sosește la dosar punctul de vedere al Senatului referitor la excepția de neconstituționalitate invocată și o cerere "de recuzare a magistraților". Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 47/1992, respingerea tuturor celor trei cereri formulate. În replică, Ioan Antonescu formulează o cerere de recuzare a procurorului. Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor", respinge toate cererile formulate de domnul Ioan Antonescu. Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, Ioan Antonescu solicită admiterea acesteia, deoarece legea criticată conține discriminări și încalcă astfel dispozițiile art. 4 și ale art. 16 din Constituție. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece nu este motivată, iar pe fond arată că Legea nr. 14/2003 nu încalcă dreptul de petiționare. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.962/3/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună într-o cauză civilă având ca obiect înregistrare partid. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia nu prezintă argumente proprii pentru susținerea neconstituționalității Legii partidelor politice nr. 14/2003. La dosar se află o cerere scrisă în care sunt menționate art. 51 din Constituție, respectiv art. 41 și art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate pentru susținerea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Această excepție a fost, însă, respinsă ca inadmisibilă de instanța de judecată, care a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate privind Legea nr. 14/2003. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a Legii partidelor politice nr. 14/2003 este neîntemeiată, conținutul dreptului de petiționare, invocat de autorul excepției, fiind "complet diferit de cel al dreptului cetățenilor de a se constitui în partide politice și de a solicita dobândirea personalității juridice prin înregistrarea partidului". Totodată, impunerea prin lege a unor condiții pentru exercitarea libertăților politice nu reprezintă o încălcare sau o restrângere a acestora. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției nu motivează pretinsa neconstituționalitate, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În subsidiar, menționează, în acord cu opinia instanței de judecată, că dreptul de petiționare are un conținut diferit de cel al dreptului cetățenilor de a se constitui în partide politice și de a solicita dobândirea personalității juridice prin înregistrarea partidului, iar exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi supus unor condiționări și restrângeri, în limitele prevăzute de Constituție. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile Legii partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituționale, deoarece, prin obiectul de reglementare, acestea nu aduc atingere dreptului de petiționare, consacrat de art. 51 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003. Autorul excepției consideră că legea menționată încalcă dispozițiile art. 51 din Constituție referitoare la dreptul de petiționare și ale art. 41 și art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în numeroase cauze, asupra constituționalității unor dispoziții din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepțiile fiind ridicate de același autor ca și cel din cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, și Decizia nr. 71 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 mai 2005, Curtea a respins toate excepțiile de neconstituționalitate invocate. Soluțiile pronunțate cu acel prilej și argumentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la dreptul la petiționare astfel cum este garantat prin art. 51 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile Legii nr. 14/2003 reglementează organizarea și funcționarea partidelor politice, condițiile de înregistrare a acestora, procedura de soluționare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv pentru modificarea statutului partidului politic, asocierea și reorganizarea partidelor politice, încetarea activității partidelor politice și evidența partidelor politice și a alianțelor politice. Prin urmare, aceste dispoziții nu au legătură cu dreptul la petiționare, drept fundamental, potrivit căruia cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor, iar organizațiile legal constituie au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 26.962/3/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean