DECIZIE nr. 611/2023

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luciana Boboc în Dosarul nr. 747/44/2019/a1.4 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 288D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 764 din 28 noiembrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 747/44/2019/a1.4, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Luciana Boboc cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea anumitor probe și a constatat, totodată, că celelalte probe au fost legal administrate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate nu îi permit să atace încheierile premergătoare încheierii finale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, astfel cum este cazul Încheierii din data de 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 747/44/2019/a1, prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea anumitor probe și a constatat că celelalte probe au fost legal administrate.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că dispozițiile criticate respectă exigențele impuse de Legea fundamentală, excepția invocată fiind neîntemeiată. În acest sens, reține că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 345 alin. (3) și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, Curtea reține că aceasta vizează soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, „sau într-o altă formă“. Având, însă, în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost invocată cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 747/44/2019/a1, Curtea reține că în cauză a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curții, așa încât instanța de control constituțional se va pronunța asupra soluției legislative cuprinse în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea ulterioară modificării prin Legea nr. 75/2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 345 alin. (3): „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“;

– Art. 347 alin. (1): „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.“

11. Autoarea excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) care consacră valorile supreme în statul de drept, precum și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție, precum și dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. c) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită, astfel: etapa măsurilor premergătoare - art. 344 din Codul de procedură penală, etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate - art. 345 din Codul de procedură penală („Procedura în camera preliminară“) și etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară - art. 346 din Codul de procedură penală („Soluțiile“).

13. În cadrul măsurilor premergătoare procedurii de judecată în camera preliminară au loc repartizarea aleatorie a dosarului, asigurarea asistenței juridice a inculpatului, a celorlalte părți și a persoanei vătămate, comunicarea cu toți acești participanți, comunicarea cu parchetul, stabilirea termenului în care părțile și persoana vătămată pot formula cereri și invoca excepții, efectuarea procedurii de citare, soluționarea altor incidente procedurale. În etapa a doua a fondului camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în ședință nepublică, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului. În acest sens, potrivit art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere intermediară care se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate. Constatările pe care le poate face judecătorul de cameră preliminară în această etapă privesc eventuale neregularități ale actului de sesizare, încălcarea legii în efectuarea urmăririi penale, administrarea unor probe prin încălcarea principiului loialității și a principiului legalității, ipoteză în care exclude una sau mai multe probe. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. După parcurgerea procedurii nepublice, contradictorii și orale prin care sunt soluționate cererile și excepțiile formulate de părți, de persoana vătămată sau invocate din oficiu, respectiv după epuizarea etapei eventuale a comunicării către parchet a încheierii interlocutorii menționate, judecătorul de cameră preliminară va proceda la soluționarea problemelor ce constituie obiectul camerei preliminare - cea de-a treia etapă a fondului camerei preliminare - în care va pronunța o încheiere motivată, soluțiile ce pot fi pronunțate fiind, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală, începerea judecății, restituirea cauzei la parchet sau declinarea competenței.

14. În aceste condiții, Curtea reține că, în etapa a doua a fondului camerei preliminare, în ipoteza constatării unor neregularități ale actului de sesizare, ca și în ipoteza sancționării actelor de urmărire penală și a excluderii unor probe administrate, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere intermediară care se va comunica parchetului în vederea remedierii neregularităților actului de sesizare ori pentru a decide asupra menținerii dispoziției de trimitere în judecată sau, după caz, asupra posibilității de a cere restituirea cauzei. Încheierea pronunțată în aceste condiții nu poate fi atacată separat cu contestație (în acest sens sunt Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, paragraful 15, și Decizia nr. 817 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2018, paragraful 17).

15. Prin excepție de la regula potrivit căreia procedura în fond a camerei preliminare are o structură tripartită, Curtea observă că legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca - atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală - judecătorul să treacă direct la etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară și să dispună, prin încheiere dată fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, începerea judecății. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar să se dezbată în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, pentru asigurarea unui control de legalitate al acesteia.

16. Curtea reține însă că, indiferent dacă au fost sau nu formulate cereri sau excepții, în etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere motivată prin care va decide fie soluția de începere a judecății [când nu s-au ridicat excepții cu privire la actul de sesizare sau la actele de urmărire penală; dacă au fost respinse toate excepțiile; dacă au fost excluse probe, însă procurorul și-a menținut dispoziția de trimitere în judecată - în această ipoteză, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei; judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularități ale actului de sesizare, dar pot fi deduse obiectul și limitele judecății], fie restituirea cauzei la parchet [când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală; dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; dacă judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții].

17. Curtea reține, totodată, că, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriu-zise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor (prin încheierea intermediară, pronunțată în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală ).

18. De altfel, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragraful 19, Curtea a reținut că pe calea contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care își are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Scopul contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale, având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni însă, în egală măsură, în acele situații în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții.

19. Mai mult, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, în soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul camerei preliminare și - în măsura în care se contestă - modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor invocate de părți și persoana vătămată, judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 și 346 din Codul de procedură penală.

20. În sensul celor reținute anterior sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 376 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 7 octombrie 2020, și nr. 694 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 27 ianuarie 2022.

21. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22. Distinct, Curtea constată că, în jurisprudența sa, pronunțându-se asupra unor dispoziții referitoare la caracterul definitiv al unor hotărâri pronunțate de instanța penală în cursul procesului penal [de exemplu, art. 250 alin. (4) și art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală ], Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să instituie căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. Împrejurarea că împotriva unor încheieri ale instanței nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

23. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în anumite cazuri este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (a se vedea Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016, paragraful 13; Decizia nr. 511 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018, paragraful 16; Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragraful 30).

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luciana Boboc în Dosarul nr. 747/44/2019/a1.4 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile art. 345 alin. (3) și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu