DECIZIE nr. 811/2010

Augustin Zegrean - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Simona Ricu - procuror Fabian Niculae - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Medical Trust" - S.A. în Dosarul nr. 22.328/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 6 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.328/3/2009, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Medical Trust" - S.A. într-un dosar având ca obiect obligația de a face. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că art. 136 alin. (3) din Constituție stabilește că fac obiectul exclusiv al proprietății publice, alături de numărul obiectelor exemplificativ enumerate, și alte bunuri stabilite prin lege organică. Domeniul public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau unităților teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sunt de uz sau de interes public ori sunt declarate ca atare prin lege. Dispozițiile art. II din Legea nr. 303/2008 nu au declarat bunurile imobile și mobile în cauză ca fiind de uz sau interes public local înainte de a le trece din proprietatea privată a statului în proprietatea publică privată a autorității administrativ-teritoriale. În ceea ce privește modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate publică, acestea sunt reglementate în art. 7 din Legea nr. 213/1998, legea permițând ca anumite bunuri proprietate publică să fie dobândite prin trecerea lor din proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale pentru cauze de utilitate publică. Or, bunurile ce fac obiectul Legii nr. 303/2008 nu au fost declarate de utilitate sau de interes public, iar prin prevederile legale criticate se instituie o modalitate sui generis de trecere a unor categorii de bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București. Nu poate exista, potrivit Constituției și Legii nr. 213/1998, un domeniu public sau privat al unității administrativ-teritoriale, astfel cum se prevede în art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008. Mai mult, prin dispozițiile art. II din acest act normativ se adaugă noi subiecte de drept public "sectoarele municipiului București" -, încălcându-se astfel prevederile legale mai sus enumerate. Prin dispozițiile art. II din aceeași lege se încalcă și principiul autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituție. Pct. 1 al art. II din aceeași lege, în opinia autorului, naționalizează bunurile mobile ale chiriașilor din respectivele imobile prin trecerea lor din proprietatea privată a statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, fapt ce contravine art. 136 alin. (5). În fine, autorul apreciază că legea a fost adoptată cu încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia prin lege organică se reglementează regimul juridic general al proprietății. Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că este posibil ca art. II din Legea nr. 303/2008 să aibă unele inadvertențe raportat la art. 136 alin. (3) din Constituție, dar nu au rezultat cu claritate indicii de neconstituționalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al părților prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Examinând obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispozițiile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost modificate și completate prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, astfel cum dispozițiile art. II pct. 1 din această ordonanță au fost, la rândul lor, modificate și completate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul conținut: - "Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. 2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale ale acestora. [

] 5. Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativteritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. [

] 9. Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, se interzice autorităților administrației publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorități administrativ-teritoriale. [

] 11. În cazul sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autoritățile administrației publice locale pot iniția procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispozițiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant și au fost respectate toate clauzele contractuale. 12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenția de cumpărare consiliului local al autorității administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră supremația Constituției, art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, art. 76 alin. (1) care prevăd că "Legile organice

se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere", art. 120 referitor la principiul autonomiei locale și art. 136 alin. (3) și (5) referitor la proprietate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că asupra dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile art. II pct. 2 (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic), pct. 11 și 12 din Legea nr. 328/2006 sunt neconstituționale și a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 și 9 din aceeași lege. Întrucât prevederile art. II pct. 2, 11 și 12 au fost declarate neconstituționale (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor și al grădinilor de spectacol cinematografic) prin decizia menționată și având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006. Referitor la dispozițiile art. II pct. 1, 5 și 9 din Legea nr. 328/2006, avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în Decizia nr. 269 din 16 martie 2010 își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1, 5 și 9 din Legea nr. 328/2006 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2, 11 și 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Medical Trust" - S.A. în Dosarul nr. 22.328/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1, 5 și 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe de judecată. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010. PREȘEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae