DECIZIE nr. 1010/2010

Augustin Zegrean - președinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Simona Ricu - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 399/119/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe cu prilejul soluționării acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin aplicarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) din Codul muncii, ce privesc posibilitățile de a proba plata salariului, se creează o discriminare pozitivă a salariatului față de angajator. Totodată, acest text de lege instituie o regulă specială discriminatorie pentru angajator în ceea ce privește admisibilitatea probei testimoniale în procedura civilă, determinând o inegalitate a părților în proces, care, în final, afectează dreptul de apărare al angajatorului. Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că rațiunea instituirii acestei restricții în ceea ce privește plata salariului constă în faptul că "plata", ca mijloc de stingere a unei obligații, este un act juridic, iar nu un fapt juridic. Inadmisibilitatea probei cu martori în această materie nu încalcă niciunul dintre principiile constituționale invocate de autorul excepției, întrucât nu are menirea de a proteja siguranța raporturilor juridice dintre angajați și angajatori. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta probe. De asemenea, arată că, reglementând condițiile stricte în care se poate face dovada efectuării plății salariului în cazul conflictelor de muncă, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Art. 163. - (1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit." Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (1) referitor la Statul român, art. 15 alin. (1) prin care se arată că "cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) prin care se arată că "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat stabilește modalitatea prin care poate fi probată plata salariilor, stabilind că aceasta se va face prin înscrisurile prevăzute de lege doveditoare ale efectuării plății. Autorul excepției, în calitate de angajator, este nemulțumit că nu poate folosi în sprijinul apărării sale proba cu martori, considerându-se discriminat în raport cu salariatul și îngrădit în exercitarea dreptului la apărare. Față de acestea, Curtea reține că textul de lege nu creează o situație discriminatorie sau favorizantă vreuneia dintre părțile contractului de muncă, ci pune doar în aplicare principiul general de drept comun prevăzut și de art. 1191 din Codul civil, potrivit căruia actele juridice se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusă proba cu martori. Această cerință nu vine decât să contribuie la protejarea siguranței raporturilor juridice dintre salariați și angajatori. De asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deține documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea, prin conținutul lor, nu au incidență în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Horvath&Vancsa" - S.R.L din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 399/119/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea