DECIZIE nr. 389/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat constituie o măsură de descurajare a tranzacțiilor cu scop speculativ. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 266/86/2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Lucia Mitrofan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal. În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că textul legal criticat este discriminatoriu, întrucât perioada de deținere a titlurilor de valoare este criteriu esențial de diferențiere a impozitului aferent la transferul acestor titluri. Se apreciază că o atare discriminare are ca efect aplicarea unor cote diferite de impozitare pe transferul titlurilor de valoare, respectiv de 1% și 16%. Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția ridicată este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: "(3) Calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din investiții, altele decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), se efectuează astfel: "a) câștigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reținut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligația calculării, reținerii și virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societăților de administrare a investițiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiții sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzacție. Impozitul calculat și reținut la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. Pentru tranzacțiile din anul fiscal contribuabilul are obligația depunerii declarației de impunere. Impozitul anual datorat se stabilește de către contribuabil astfel: 1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câștigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiții, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii; 2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câștigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiții, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii." Din motivarea autorului excepției se constată că acesta invocă în susținerea acesteia prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele: 1. Prin înscrisul depus și înregistrat la Curtea Constituțională sub nr. 14.998 din 12 noiembrie 2009, autorul excepției a invocat direct în fața Curții și alte temeiuri de drept în sensul susținerii excepției ridicate. În acest sens, arată că textul legal criticat încalcă și prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale. Potrivit jurisprudenței Curții, "motivarea excepției, prin indicarea textelor constituționale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare al Curții, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituționalitate. În consecință, invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții și nu în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate contravine textului imperativ al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și nu este de natură să înlăture această cauză de inadmisibilitate a excepției, neacoperindu-se astfel cerința imperativă a motivării excepției drept condiție cu privire la legala sesizare a Curții" ( Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006). În același sens, prin Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Curtea a statuat că "în ceea ce privește solicitarea autorului excepției, exprimată în ședința publică, precum și în notele scrise depuse la dosar în aceeași ședință, de a se analiza constituționalitatea textului legal criticat și sub aspectul încălcării art. 1 alin. (3) și art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că motivarea excepției, prin indicarea textelor constituționale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curții, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituționalitate, deci în momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată, rezultă că, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2), precum și ale art. 21 alin. (3) din Constituție. În consecință, invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate, contravine atât dispozițiilor art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cât și celor ale art. 146 lit. d) din Constituție". În consecință, potrivit jurisprudenței Curții, invocarea în susținerea excepției a prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale este inadmisibilă. Așadar, Curtea urmează să se pronunțe asupra prezentei excepții numai în raport cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, invocate în susținerea excepției în fața instanței de judecată. 2. În raport cu dispozițiile convenționale invocate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituțional să reglementeze în domeniul taxelor și impozitelor pentru a asigura fondurile bănești necesare asigurării ritmicității veniturilor la bugetul public. Totuși, impunerea unor atari taxe și impozite se face în raport cu anumite rațiuni și criterii supuse cenzurii Curții Constituționale. În cauza de față, rațiunea instituirii impozitului diferențiat în funcție de perioada de deținere a titlului de valoare îl constituie evitarea sau limitarea tranzacțiilor cu scop speculativ de pe piață, precum și impozitarea corespunzătoare a activităților care au un pronunțat caracter comercial. Criteriul ales - perioada deținerii titlului de valoare - este unul care susține rațiunea instituirii impozitului diferențiat, fiind un element suficient de precis în determinarea intenției celui ce vinde titlurile de valori. În fine, principiul egalității nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situații de fapt diferite, legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic diferit. Or, în cauza de față, nu se poate susține că toate persoanele care vând asemenea titluri de valori sunt în aceeași situație, din moment ce finalitatea urmărită, cel puțin pe termen scurt, de către acestea este diferită. Având în vedere acest aspect, precum și cerințele asigurării resurselor bugetare și limitării mișcărilor speculative, statul este legitimat din punct de vedere constituțional să impună asemenea criterii în vederea impozitării diferențiate a contribuabililor. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly