DECIZIE nr. 46/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Fabian Niculae - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepție ridicată de Pan Corin Sachelaride în Dosarul nr. 33.009/3/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul se află la al doilea termen de judecată. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 33.009/3/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Excepția a fost ridicată de Pan Corin Sachelaride într-o cauză având ca obiect o contestație la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele legale criticate sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Textul potrivit căruia nedepunerea taxei de timbru are drept consecință anularea acțiunii ca netimbrată încalcă dreptul la un proces echitabil, instanțele judecătorești neavând posibilitatea să soluționeze cauza, condiționând astfel accesul la justiție de plată unei taxe de timbru pe care autorul arată că nu o poate suporta. Totodată, autorul arată că posibilitatea instanței de judecată de a cenzura excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața ei reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție și o încălcare a competenței Curții Constituționale în acest domeniu. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, prevederi ce au următorul conținut: - Art. 20 alin. (5) Legea nr. 146/1997: "În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare."; - Art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995: "Cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, reținând că acestea nu încalcă prevederile constituționale. Astfel, cu această ocazie, Curtea a statuat că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii în caz de neplată a acestora. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința dispozițiilor art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. În ceea ce privește criticile autorului excepției referitoare la posibilitatea instanțelor judecătorești de a "cenzura" excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața acestora, Curtea constată că, în realitate, sunt vizate dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, dispoziții cu privire la care nu a fost sesizată însă de către instanța de judecată. În această privință însă jurisprudența Curții Constituționale este bogată. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepție ridicată de Pan Corin Sachelaride în Dosarul nr. 33.009/3/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Fabian Niculae