DECIZIE nr. 592/2023

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcționarului public“ și „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, excepție ridicată de Florin-Bogdan Proca în Dosarul nr. 6.110/205/2018 al Judecătoriei Câmpulung. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.515D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 73 din 3 martie 2022, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.110/205/2018, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcționarului public“ și „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, excepție ridicată de Florin-Bogdan Proca, cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. 301 din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece sintagma „funcționarului public“, din cuprinsul acestora, nu întrunește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, nefiind enunțată cu suficientă precizie pentru a se înțelege care este sfera sa de includere. Situația este aceeași și în ceea ce privește sintagma „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, care are o redactare mult prea largă, dând posibilitatea ca în aplicarea concretă a acesteia să se ajungă la includerea în această categorie a unor situații care nu au fost avute în vedere de legiuitor la momentul adoptării normei legale. Această dispoziție legală lasă posibilitatea celui care este chemat să o aplice să facă o interpretare extensivă care de multe ori poate fi catalogată ca interpretare arbitrară. Prin modul imprecis de redactare a acestei dispoziții legale se lasă posibilitatea celui care este chemat să o aplice să adauge la lege, ceea ce vine în contradicție cu principiul constituțional al separației puterilor în stat.

6. Judecătoria Câmpulung apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Modalitatea de formulare a normei este clară și precisă, ea permițând destinatarului normei să își ordoneze conduita în raport cu această reglementare. Astfel, noțiunea de funcționar public la care face referire art. 301 din Codul penal este definită de art. 175 alin. (1) și (2) din Codul penal. De altfel, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, paragraful 17, Curtea Constituțională a reținut că funcționarul public prevăzut de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici se identifică întotdeauna cu subiectul activ al infracțiunii de conflict de interese, noțiunea de funcționar public, în sensul legii penale, fiind însă mai cuprinzătoare.

7. În privința sintagmei „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, instanța judecătorească apreciază că noțiunile folosite de textul de lege au înțelesul din vorbirea curentă, general acceptat al noțiunii de folos patrimonial, și anume câștig evaluabil în bani, fără a fi definită de legea penală. Instanța judecătorească apreciază că noțiunea folosită de textul de lege nu ridică nicio problemă de interpretare, textul fiind edictat cu suficientă claritate și precizie pentru a permite destinatarilor normei să se conformeze dispozițiilor acestuia, astfel că acesta respectă cerințele de claritate ale legii, instituite de art. 1 alin. (5) din Constituție. Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Constituție, se apreciază că și aceasta este neîntemeiată, atâta vreme cât principiul egalității în ocuparea funcțiilor publice este garantat în aceleași condiții pentru toți destinatarii normei.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcționarului public“ și „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, cu următorul conținut: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.“

12. Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și în art. 16 alin. (3) referitor la ocuparea funcțiilor publice.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 4 mai 2022, și Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020. În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea sintagmei „funcționar public“ din cuprinsul dispozițiilor de lege criticate, Curtea, prin Decizia nr. 88 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 3 iunie 2016, paragraful 23, a reținut că infracțiunea de conflict de interese a fost reglementată pentru prima dată în legislația penală românească, într-o formă similară celei prevăzute la art. 301 din Codul penal în vigoare, prin art. 253^1 din Codul penal din 1969, articol introdus în cuprinsul acestui din urmă cod prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006.

14. În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii, Curtea a reținut că acesta desemnează totalitatea condițiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv și subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală și a da naștere raportului penal de conflict. Deci conținutul constitutiv al infracțiunii îl constituie totalitatea condițiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii. În acest context, referitor la subiectul activ al infracțiunii de conflict de interese, Curtea a remarcat că atât în reglementarea Codului penal din 1969, cât și în noua reglementare, acesta este calificat, și anume funcționarul public. În ceea ce privește noțiunea de funcționar public, Curtea, făcând referire la Codul penal din 1969, a reținut că semnificația din dreptul penal a acestei noțiuni nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ. Așa cum s-a arătat și în literatura juridică, potrivit legii penale, noțiunile de „funcționar public“ și „funcționar“ au un înțeles mai larg decât în dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În doctrină s-a mai arătat că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic.

15. Totodată, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 17, Curtea, având în vedere definiția dată funcționarului public de Codul penal, a reținut că funcționarul public, în sensul dreptului administrativ, se identifică întotdeauna cu subiectul activ al infracțiunii de conflict de interese, noțiunea de funcționar public, în sensul legii penale, fiind însă mai cuprinzătoare.

16. În continuare, Curtea reține că instanța de contencios constituțional a constatat că infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de serviciu, care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcționarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs, direct sau indirect, un folos material/patrimonial pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

17. Tot astfel, prin Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, precitată, paragraful 13, Curtea a reținut, cu privire la natura acestui folos la care face trimitere norma de incriminare analizată (sens în care a invocat și Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, și, respectiv, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, paragraful 14), că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

18. Potrivit celor statuate de Curte în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, precitată, conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată. În același sens, Curtea a reținut, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, că noțiunea de folos patrimonial din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal are în vedere orice tip de folos patrimonial, și nu doar folosul patrimonial necuvenit.

19. Considerente similare au fundamentat și pronunțarea Deciziei nr. 807 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 13 martie 2019, paragraful 35, în care Curtea a precizat că interesul public lezat prin săvârșirea faptei este reprezentat de interesul general al societății ca persoanele care dețin funcții publice să ia, în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu, decizii imparțiale și legitime. Astfel, îndeplinirea de către persoana care deține o funcție publică a atribuțiilor sale fără obiectivitate și fără respectarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetățenilor în instituțiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracțiune numai dacă interesele publice au fost lezate.

20. Neintervenind elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin-Bogdan Proca în Dosarul nr. 6.110/205/2018 al Judecătoriei Câmpulung și constată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagmele „funcționarului public“ și „s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv“, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu