DECIZIE nr. 1179/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Vanka Erzsebet-Zsuzsa și Vanka Alexandru-Gimel în Dosarul nr. 2.607/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.726D/2010. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2010. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 199/Ap din 19 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.607/296/2009, Tribunalul Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelanții Vanka ErzsebetZsuzsa și Vanka Alexandru-Gimel într-o cauză având ca obiect apelul declarat de aceștia împotriva Sentinței civile nr. 1.658 din 10 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, prin care a fost respinsă excepția tardivității plângerilor formulate de aceștia, având ca obiect rectificarea înscrierilor în cartea funciară. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece, "pe lângă faptul că reprezintă anumite interese ale politicului, contrare bunei funcționări și independenței justiției și contrare drepturilor justițiabililor, contravin și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aducând atingere dreptului la un proces echitabil". Susțin că este inexplicabilă prorogarea succesivă și inutilă a unor termene, motivată de "lipsa de fonduri", în condițiile în care la fiecare instanță judecătorească există dotare cu aparatură folosită la înregistrarea proceselor penale, neexistând niciun impediment în folosirea acesteia și pentru înregistrarea ședințelor de judecată în procesele civile, cu atât mai mult cu cât acestea se judecă în aceleași săli ca și procesele penale. Totodată, susțin că textul de lege criticat contravine și art. 1 alin. (5), art. 61, art. 73 alin. (3) lit. l) și art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece situația reglementată de acesta nu mai poate fi caracterizată drept extraordinară, având în vedere cele 5 amânări consecutive pe parcursul a 6 ani de la adoptarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În final, solicită Curții Constituționale să aibă în vedere considerentele Deciziei nr. 109/2010, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, deoarece elementele cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanței de urgență, în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituție. Tribunalul Satu Mare - Secția civilă consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens deciziile nr. 492/2010 și nr. 1.385/2009 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a statuat că prorogarea unor termene, cum este cel din cauza de față, a fost dispusă în vederea unei bune administrări a justiției ca serviciu public, ținând seama, așa cum rezultă din motivarea acestei ordonanțe, de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanțelor de judecată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții, dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. Textul de lege criticat prevede următoarele: "Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, de la care se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2011." Dispozițiile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, la care se referă dispozițiile de lege criticate, au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privind înregistrarea ședințelor de judecată, precum și cele privind numirea la birourile de informare și relații publice a absolvenților unei facultăți de jurnalistică sau a specialiștilor în comunicare se aplică de la 1 ianuarie 2010." Ulterior sesizării Curții Constituționale a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2010, care la art. V prevede următoarele: "Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, de la care se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2012." În concluzie, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra normei de lege referitoare la prorogarea termenului prevăzut de art. 13 din Legea nr. 304/2004, privind înregistrarea ședințelor de judecată, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție invocate și în prezenta cauză, prin Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reținut că ordonanța de urgență în discuție prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiției ca serviciu public, ținând seama, așa cum rezultă din motivarea acestei ordonanțe, de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanțelor de judecată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare este neîntemeiată. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte, Curtea constată, pentru aceleași motive, că și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare este neîntemeiată, dispozițiile criticate nefiind contrare art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În plus, Curtea constată că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, privind reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, nu sunt întemeiate. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 115 din Constituție, pe calea unei ordonanțe de urgență se pot reglementa norme care țin de domeniul legii organice, iar, pe de altă parte, dispozițiile de lege criticate nu constituie norme de organizare judecătorească referitoare la compunerea și funcționarea instanțelor judecătorești, ci reguli de procedură propriu-zisă, art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, făcând parte din titlul I "Dispoziții generale", cap. III intitulat "Dispoziții generale privind procedura judiciară". Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 nu încalcă nici dispozițiile constituționale ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. l) și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Vanka Erzsebet-Zsuzsa și Vanka Alexandru-Gimel în Dosarul nr. 2.607/296/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean __________