DECIZIE nr. 913/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 4 alin. (5)" din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 3.293/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent-șef referă asupra cauzei și arată că partea Societatea Comercială "Urban" - S.A. din Slobozia a depus la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată, deoarece consilierul juridic se află în concediu de odihnă. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de partea Societatea Comercială "Urban" - S.A. din Slobozia. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 20 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.293/98/2010, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 4 alin. (5)" din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Sabin Bâltac într-o cauză civilă având ca obiect acțiune în anulare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 126 alin. (3), deoarece stabilirea caracterului irevocabil al hotărârilor prin care sunt respinse cererile de anulare restrânge dreptul de acces la justiție prin eliminarea posibilității de adresare la instanțele ierarhic superioare. Instanța de judecată și-a exprimat opinia că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile " art. 4 alin. (5)" din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. În realitate, autorul excepție critică dispozițiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dispoziții referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, Curtea urmând a se pronunța asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul conținut: "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă." Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 126 alin. (3) privind instanțele judecătorești. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că procedura somației de plată, reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanțelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", evident cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale. Cu privire la dispozițiile art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunțat, de altfel, prin decizii precum Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, și Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, prilejuri cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora căile de atac se exercită "în condițiile legii". Cu privire la invocarea în susținerea excepției a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, se constată că nici această critică nu este întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, dreptul la un proces echitabil în materia analizată nu presupune existența unui dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din convenție privind dreptul la un recurs efectiv. Astfel, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de convenție (Hotărârea pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 3.293/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman