DECIZIE nr. 510/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, prin prefect, în Dosarul nr. 608/312/2009 al Judecătoriei Slobozia. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 608/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, prin prefect, într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât permite o expropriere a imobilelor aflate în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale și, în mod implicit, o expropriere a tuturor cetățenilor din localitatea respectivă, ceea ce contravine art. 44 din Constituție potrivit căruia exproprierea nu se poate realiza decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce în cauză nu se realizează. De asemenea, consideră că obligarea autorităților locale de a ceda dreptul de proprietate, fără consimțământul acestora, ce ar trebui să se manifeste printr-un act administrativ, în folosul exclusiv al realizării obligațiilor statului și fără a exista o dovadă a utilității publice, este o ingerință în autonomia locală și o nerespectare a dreptului de proprietate privată. Judecătoria Slobozia apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează numai prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, text de lege care, în opinia instanței, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, ci "realizează o reparație a dreptului de proprietate și de moștenire asupra terenurilor, drepturi care au fost încălcate în procesul de cooperativizare a agriculturii". Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea observă că, în concret, critica de neconstituționalitate vizează numai prevederile alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 1/2000, astfel încât obiect al excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie aceste prevederi de lege, care au următorul conținut: "Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și celor ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității reglementării criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și având o motivare similară, în acest sens fiind Decizia nr. 177/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 5 iunie 2009, sau Decizia nr. 718/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009. Față de susținerea potrivit căreia prin reglementarea criticată se realizează în fapt o "expropriere" a tuturor cetățenilor din localitatea respectivă, Curtea reține că acest aspect se referă la o soluție legislativă care corespunde unei opțiuni politice ce ține de competența legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituțional. Astfel, în jurisprudența sa, prin deciziile mai sus menționate, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". În acest sens sunt prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar, pe de altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, prin prefect, în Dosarul nr. 608/312/2009 al Judecătoriei Slobozia. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora