DECIZIE nr. 888/2012

Augustin Zegrean - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepție ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 750D/2012. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.102/64/2011, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Excepția a fost ridicată de reclamantul Alexandru Vulcu în cadrul unei acțiuni având ca obiect recunoașterea și acordarea de drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în unități unde se impunea munca forțată. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, prin conținutul și condițiile impuse, textul de lege criticat nu recunoaște și nu acordă aceleași drepturi tuturor persoanelor care au efectuat stagiul militar prin obligarea la muncă forțată. Astfel se creează o vădită discriminare între cetățenii care se găsesc în situații identice, respectiv au efectuat stagiul militar în alte detașamente de muncă decât cele care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii sau ulterior, până în anul 1964. Legiuitorul limitează astfel, în mod discriminatoriu, perioada de acordare a unor drepturi doar pentru o parte din militarii care au efectuat stagiul militar într-o anumită structură organizatorică și într-o perioadă de timp ulterioară. Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, ținând seama de faptul că este dreptul suveran al statului de a acorda drepturi și de a stabili categoria beneficiarilor măsurilor reparatorii în funcție de anumite criterii obiective. Prin adoptarea acestei reglementări, nu se creează niciun privilegiu sau nicio discriminare, fiind vorba despre un act reparatoriu material și moral față de cei care au fost obligați la muncă forțată și nu la satisfacerea stagiului militar, prin pregătire pentru apărarea patriei. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, menționând că își păstrează punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 254/2005, nr. 213/2004 și nr. 160/2004. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: "Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961." Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 254 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 24 iunie 2005, s-a pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, respingând excepția de neconstituționalitate a acestora. Curtea a constatat că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic, indiferent de situațiile diferite în care se găsesc subiecții de drept. Așa fiind, și întrucât situația juridică a persoanelor, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, a fost esențial diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă forțată în cadrul altor structuri organizate, în aceeași perioadă, recunoașterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferențiat impus și justificat obiectiv de situațiile diferite în care s-au aflat beneficiarii. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 9 iunie 2004, a statuat că, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție nu este întemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepție ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ________