DECIZIE nr. 695/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Ioan Cozma în Dosarul nr. 907/36/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 539D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinseci, că prin prevederile legale criticate nu este afectat dreptul de proprietate în substanța sa, astfel încât nu se poate afirma că s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinseci, se arată că ele vizează, în realitate, modificarea normei legale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 907/36/2011, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale. Excepția a fost invocată de Ioan Cozma într-un dosar având ca obiect soluționarea unui cereri prin care s-a solicitat să se constate că Guvernul a emis un act normativ abuziv care îi aduce prejudicii proprietății private, precum și obligarea pârâtului la intrarea în legalitate. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că ordonanța de urgență a fost emisă fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă. De asemenea, se mai arată că prin impozitarea dobânzii nominale acordate de bancă la depuneri cu 16% calificând-o ca un câștig, se aduce atingere dreptului de proprietate prin faptul că nu se ține cont de rata inflației. În opinia autorului excepției, poate fi impozitată numai partea din dobândă real-pozitivă, care poate fi considerată câștig. Mai mult, prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență, se încalcă dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzic afectarea drepturilor fundamentale, cum este dreptul de proprietate. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, Avocatul Poporului consideră că măsurile prevăzute sunt justificate de necesitatea realizării unui echilibru bugetar, care este afectat de criza economică și financiară. În opinia sa, actul normativ criticat este în deplină concordanță cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitățile de plată, precum și cuantumul acestora. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale. Din analiza susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia constituie prevederile art. I pct. 22 și 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, precum și prevederile ordonanței de urgență în ansamblul său. Textele legale criticate punctual au următorul conținut: " Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [

] 22. La articolul 67, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: «(1^1) Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum și cele la depozitele clienților, constituite în baza legislației privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, realizate începând cu 1 iulie 2010, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculează și se reține de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului. Virarea impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării în cont.» 23. La articolul 67, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: «(2) Veniturile sub formă de dobânzi realizate începând cu 1 iulie 2010 pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează și se reține de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situația sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se efectuează la momentul plății dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plății dobânzii, pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile.»" În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți, art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale și art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. I. Relativ la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea constată că ordonanța de urgență a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. În acest sens, se constată că a existat o situație extraordinară ce a determinat adoptarea unui astfel de act normativ, precum și faptul că Guvernul a motivat urgența în cuprinsul acestuia. Ordonanța de urgență a fost adoptată în condițiile manifestării unei crize economice acute, pentru realizarea unui echilibru între nivelul veniturilor și cel al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice. Pe de altă parte, Curtea nu poate reține afectarea vreunui drept, în sensul prevăzut de art. 115 alin. (6) din Constituție. II. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că măsurile prevăzute de ordonanța de urgență nu sunt de natură să încalce dispozițiile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și nici pe cele ale art. 53, având în vedere că prin acestea se prevăd doar condițiile exercițiului acestui drept, în deplin acord cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale. În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni ( Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Așadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează și modul concret de calcul al sarcinii fiscale. În cazul de față, legiuitorul a stabilit clar categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează și modul concret de calcul al sarcinii fiscale. De asemenea, faptul că prevederile legale criticate dispun impozitarea cu o cotă fixă, de 16%, a veniturilor din dobânzi nu este de natură să încalce sau să restrângă exercițiul dreptului de proprietate. Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate ar dori ca acestor venituri să li se aplice o cotă de impozitare care să țină cont de faptul că sumele respective sunt afectate de inflație. Totodată, Curtea reține că stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micșora în funcție de politica fiscală promovată și de interesele generale ale societății la un moment dat. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 22 și 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Ioan Cozma în Dosarul nr. 907/36/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae