DECIZIE nr. 572/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Mediaș - Secția generală în Dosarul nr. 3.999/257/2011. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.313D/2011. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din data de 2 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.999/257/2011, Judecătoria Mediaș - Secția generală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată din oficiu de instanța de judecată într-o cauză civilă având ca obiect înlocuirea amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că dispozițiile legale menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (1) și (2), "în sensul în care se interpretează că sancțiunea prestării unei munci în folosul comunității de maximum 50 de ore este aplicabilă exclusiv contravenienților aflați în imposibilitatea executării silite care au sesizat personal instanța, nu și celorlalți pentru care sesizarea s-a făcut de organul constatator". Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, deoarece "se aplică tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare". Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care în prezent au următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore." Instanța de judecată susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că legiuitorul, stabilind că instanța poate să înlocuiască, în faza de executare, sancțiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activități în folosul comunității, a reglementat o modalitate alternativă de executare a unei sancțiuni contravenționale și care, desigur, nu poate fi dispusă decât în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanța de judecată cu ocazia soluționării unei cereri formulate de organul din care face parte agentul constatator, în temeiul art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. Or, în ipoteza avută în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 39^1 din ordonanță, contravenientul este cel care sesizează instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. În aceste condiții, dispozițiile art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu au legătură cu soluționarea cauzei, în înțelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională și în alte cauze similare, precum Decizia nr. 1.180 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 21 octombrie 2009. În consecință, Curtea constată că instanța de judecată nu a analizat cu minuțiozitate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, revenindu-i astfel instanței constituționale sarcina de a respinge, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Indiferent de modul în care părțile își întemeiază acțiunea introductivă, instanța de judecată trebuie să aibă un rol activ în lămurirea acestor temeiuri și să se manifeste activ în ceea ce privește rolul său de filtru în privința excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pentru că, în caz contrar, se ajunge la situația de a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate care vizează texte ce în mod vădit nu se aplică în cauzele respective, dar care constituie, în mod greșit, unul dintre temeiurile acțiunii principale. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Mediaș - Secția generală în Dosarul nr. 3.999/257/2011. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman ________