DECIZIE nr. 523/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și 1.344 din Codul civil, excepție ridicată de Ecaterina (Tudor) Udrea și Mariana Bulgaru în Dosarul nr. 1.760/229/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.586D/2011. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, părțile Anca Popescu și Gheorghe Popescu au depus cereri prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător, iar partea Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, având în vedere data la care a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate. Curtea, deliberând, respinge cererea, apreciind că între data de 6 decembrie 2011, când a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate, și data ședinței de judecată, părțile au dispus de timp suficient pentru angajarea unui apărător. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.760/229/2010, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 480 și 1.344 din Codul civil, excepție ridicată de Ecaterina (Tudor) Udrea și Mariana Bulgaru într-o cauză având ca obiect pretenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate, în vechea reglementare aplicabilă litigiului în care sunt parte, sunt neconstituționale, întrucât "încalcă dreptul de proprietate al celui care deține prin achiziționare bunuri de un anumit gen" și "de a se bucura de un bun achiziționat". Totodată, apreciază că aceste texte de lege aduc atingere libertății comerțului și creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea potențialului comercial. Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 480 și art. 1.344 din Codul civil, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut: - Art. 480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".; - Art. 1.344: "Dacă lucrul vândut se află, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, excedentele valorii în timpul evicțiunii". Curtea constată că, anterior sesizării sale, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, Codul civil a fost abrogat, iar soluția legislativă cuprinsă în prevederile de lege criticate a fost preluată în art. 555 alin. (1) și art. 1701 alin. (3) din noul Cod civil, care au următorul conținut: - Art. 555 alin. (1): "Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege"; - Art. 1.701 alin. (3): "Dacă lucrul vândut are, la data evicțiunii, o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, sporul de valoare acumulat până la data evicțiunii." Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, aplicabile în litigiul dedus judecății, pot fi examinate, potrivit principiului tempus regit actum, Curtea urmează să examineze constituționalitatea prevederilor art. 480 și art. 1.344 din Codul civil cu care a fost sesizată. Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) privind proprietatea privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și a celor ale art. 135 privind Economia. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 565 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, sau Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, Curtea a reținut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus și abusus), cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea art. 1.344 din Codul civil, Curtea constată că acest text de lege prevede, ca regulă specială în materia evicțiunii, că vânzătorul este obligat să plătească cumpărătorului diferența între preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul de valoare sau dacă sporul a fost sau nu previzibil, ori vânzătorul de bună sau de rea-credință. În afara sporului de valoare, vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile necesare și utile, iar dacă vânzătorul a fost de rea-credință, chiar și cheltuielile voluptorii. În același context, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 1.337 din Codul civil, vânzătorul este obligat de drept să răspundă față de cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a bunului vândut, prin acest text de lege fiind reglementată obligația vânzătorului de a apăra dreptul de proprietate transmis cumpărătorului, protejându-l pe acesta împotriva oricăror tulburări în exercitarea prerogativelor de proprietar sau chiar împotriva pierderii dreptului de proprietate asupra bunului, datorată unor cauze anterioare transmiterii proprietății. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că posibilitatea recunoscută cumpărătorului ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Așa fiind, Curtea constată că prevederile de lege criticate din Codul civil sunt în concordanță cu art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) din Constituție, referitor la garantarea și apărarea dreptului de proprietate. În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale invocate, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și art. 1.344 din Codul civil, excepție ridicată de Ecaterina (Tudor) Udrea și Mariana Bulgaru în Dosarul nr. 1.760/229/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora