DECIZIE nr. 317/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Camelia Vărășteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 652D/2011. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 869D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, ridicată de Voica Manac și Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă. La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 652D/2011 și nr. 869D/2011. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 869D/2011 la Dosarul nr. 652D/2011, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.223/299/2011, și Încheierea din 7 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 13.864/4/2006, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Camelia Vărășteanu, Voica Manac și Gheorghe Manac în cauze având ca obiect evacuare și, respectiv, revendicare imobiliară. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale și contravin art. 16 alin. (1) și (2) și art. 44 alin. (2) din Constituție datorită "operațiunii juridice a comparării titlurilor de proprietate ale părților de către instanța de judecată". Aceștia apreciază că art. 480 din Codul civil dă posibilitatea unor persoane al căror titlu a fost desființat în conformitate cu Decretul nr. 134/1949 de a-și redobândi proprietatea. În continuare arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o protecție a unui drept subiectiv al persoanei îndreptățite în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "este necesar ca bunul să se afle în patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscută acesteia printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unei măsuri legislative de restituire, concretizând, în patrimoniul părții, existența unei speranțe legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa". În acest context, fac referire la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în Cauza Constandache contra României, 2002, și Cauza Jantner contra Slovaciei, 2003. Pierderea proprietății dobândite în baza unui titlu valabil, fără a se constata nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o expropriere, dincolo de limitele permise de Constituție, și presupune încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, reglementat ca drept fundamental de art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Totodată, susțin că prevederile de lege criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat să își poată conforma conduita, astfel încât să evite consecințele nerespectării lor, criterii ce constituie tot atâtea garanții ale dreptului oricărui cetățean la un proces echitabil. În acest sens, fac referire la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, și Rotaru contra României, 2000. Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituționale invocate. De asemenea, arată că, în argumentarea excepției, autorii acesteia au plecat de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcând abstracție de dispozițiile art. 44 potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, precum și de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii." Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 480 și 481 din Codul civil, care au următorul conținut: - Art. 480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege."; - Art. 481: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire." Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil și deci, implicit, și art. 480 și 481, însă soluția legislativă cuprinsă în aceste articole a fost preluată, în esență, de actul abrogator, în art. 555 alin. (1), care prevede că "Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.", precum și în cuprinsul art. 562 alin. (3), potrivit căruia "Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească." Având în vedere, însă, că textele legale criticate își produc efectele față de autorii excepției de neconstituționalitate, în cauzele concrete deduse judecății, Curtea va analiza constituționalitatea prevederilor cu care a fost sesizată, potrivit principiuluitempus regit actum. (În acest sens, este Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.) Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, precum și ale art. 11 alin. (1) raportat la Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat în numeroase rânduri asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și având critici similare. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate. Prin această decizie, Curtea a reținut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real - usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleași considerente, Curtea a constatat că textul de lege criticat este în acord cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a constatat că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituțional, în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală. Față de susținerile autorilor excepției privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate și previzibilitate ale normelor juridice, Curtea a constatat că aceeași instanță europeană a statuat, de exemplu, prin hotărârea pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării. De asemenea, în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanța europeană a amintit că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De altfel, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, și Cantoni contra Franței, 1996). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția carezultatul să fie coerent. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Camelia Vărășteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Voica Manac și Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _________