DECIZIE nr. 331/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj în Dosarul nr. 61/2008 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 726D/2011. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 727D/2011-742D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de aceeași instanță de arbitraj comercial în dosarele nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 și nr. 60/2008. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 739D/2011, pentru partea comuna Izvoarele din județul Tulcea, doamna avocat Nicoleta Forgo, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 726D/2011-742D/2011, având în vedere că acestea au obiect identic. Atât reprezentantul părții prezente, cât și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 727D/2011-742D/2011 la Dosarul nr. 726D/2011, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere că susținerile instanței de arbitraj comercial nu reprezintă veritabile critici de constituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile nr. 1, 3 și 4 din 27 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 și nr. 60/2008, Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată din oficiu de către instanța de arbitraj comercial în dosare având ca obiect soluționarea acțiunilor formulate de o societate comercială împotriva unor unități administrativ-teritoriale, acțiuni prin care se solicită contravaloarea prestațiilor efectuate în baza unui contract de prestări servicii. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile Constituției, întrucât împiedică persoanele juridice de drept public să apeleze la arbitraj, care este o instituție caracteristică a statului de drept. Prin urmare, se induce impresia că o persoană juridică de drept public ar putea fi, eventual, prejudiciată prin încheierea unei tranzacții în fața instanței de arbitraj. Dar, instanța de arbitraj este obligată să își verifice propria competență și să aprecieze dacă o tranzacție nu urmărește un scop ilicit sau nu este potrivnică intereselor statului. Câtă vreme hotărâreaarbitrală poate fi cenzurată de către o instanță judecătorească, interdicția prevăzută de art. 340 din Codul de procedură civilă ar reprezenta o restrângere a drepturilor persoanelor. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 343 din Codul de procedură civilă. Din analiza excepției de neconstituționalitate se constată că, în realitate, autorul acesteia critică soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 340 din Codul de procedură civilă, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins: "Persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu al drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție." Se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, Curtea reține că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită ( Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007). De altfel, dispozițiile art. 340 din Codul de procedură civilă subliniază caracterul facultativ și convențional al arbitrajului, stabilind capacitatea de a încheia o convenție arbitrală și sfera litigiilor susceptibile a fi soluționate pe calea arbitrajului, iar art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă precizează limitele libertății de voință a părților în materie procedurală ce se reflectă în convenția arbitrală ( Decizia nr. 870 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011). Raportat la critica de neconstituționalitate formulată în cauza de față, Curtea observă că dispozițiile Codului de procedură civilă nici nu menționează expres și nici nu interzic expres statului și unităților administrativ-teritoriale să apeleze la procedura arbitrajului, astfel încât nu se poate reține că dispozițiile legale criticate contravin în vreun fel prevederilor din Constituție. În accepțiunea instanței de contencios constituțional, câtă vreme legea nu interzice expres persoanelor juridice de drept public să apeleze la instituția arbitrajului pentru soluționarea divergențelor ce pot apărea ca urmare a derulării unui contract comercial și din moment ce convenția arbitrală reprezintă voința părților, verificarea de către instanța arbitrală a propriei competențe se poate face doar prin prisma art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la interdicția instituită de art. 340 din Codul de procedură civilă care vizează drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție și nu persoane care nu pot folosi o atare procedură. Or, legislația actuală în materia achizițiilor publice, cum ar fi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, sau Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, nu se referă deloc la instituția arbitrajului, deși normele de aplicare ale acestor ordonanțe de urgență menționează procedura arbitrajului ca posibilitate de soluționare a eventualelor litigii (art. 55 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 71/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 februarie 2007, și art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 168/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2007). Curtea mai observă că prin art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj se prevede că "Statul, județul, orașul, comuna și alte persoane de drept public au facultatea de a încheia în mod valabil o convenție arbitrală numai în arbitrajul comercial internațional, în afară de cazul când legea dispune altfel", fără ca aceste norme să aibă forța juridică a legii. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că nu se poate pronunța decât asupra unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță și nu asupra unor norme emise de o curte de arbitraj comercial. Așadar, analiza constituționalității art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj excedează atribuțiilor Curții Constituționale. Mai mult, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției urmărește prin critica sa interpretarea art. 340 din Codul de procedură civilă într-un sens care să facă inoperabile prevederile art. 15 din regulamentul mai sus menționat. În aceste condiții, Curtea constată că revine instanței de arbitraj comercial sau instanței judecătorești învestite să judece acțiunea în anulare, după caz, competența de a aprecia asupra aplicabilității art. 340 din Codul de procedură civilă în privința persoanelor de drept public. Prin urmare, problema dedusă judecății este una de interpretare și aplicare a legii, iar soluționarea acesteia nu intră în competența Curții Constituționale. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 și nr. 60/2008. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae