DECIZIE nr. 110/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret în Dosarul nr. 63.352/3/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.491D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 63.352/3/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret cu prilejul judecării unei cauze privind soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care contestația privind o decizie a Curții de Conturi a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată este neconstituțională în privința sintagmei "înființarea de activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă unele instituții publice", în condițiile în care art. 116 și 117 din Constituție prevăd că entitățile din subordinea Guvernului sunt ministerele și alte organe de specialitate, iar Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate în subordinea lor. În acest context, se susține că Legea fundamentală nu face vorbire despre "înființarea de activități", și se presupune că această nouă expresie juridică se circumscrie celei de "organe de specialitate". În această situație, art. 67 din Legea nr. 500/2002 ar trebui să conțină și condiția înființării "cu avizul Curții de Conturi", astfel cum impune Constituția. Pe de altă parte, în lipsa unei definiții juridice explicite a conceptului de "activitate", autorul excepției apreciază că acesta este utilizat în sens instituțional, însă tot acesta arată că "activitatea" respectivă nu poate fi calificată ca fiind un organ de specialitate, întrucât nu există un aviz al Curții de Conturi, astfel încât "activitatea" la care face referire textul de lege în cauză nu pot reprezenta altceva decât componente sau părți ale acestora în lumina art. 40 și 56 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, sau, improbabil, "unități economice de stat" reglementate de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Se mai susține că Legea fundamentală este suficient de restrictivă în utilizarea unor termeni ce ar putea produce confuzii, folosind cu caracter general termenul de "instituție publică". Acest termen este strict reglementat în art. 137 din Constituție care face referire la sistemul financiar public și care acoperă întreaga arie de organe sau entități organizatorice ale statului. Noțiunea de "instituție publică" este lămurită, atât în sens general, cât și în ceea ce privește aplicațiile particulare, printr-o serie de acte normative. În schimb noțiunea de "activitate" nu este dezvoltată nicăieri. De asemenea, se mai susține că textul de lege criticat instituie obligativitatea obținerii aprobării Guvernului pentru "înființarea de activități pe lângă unele instituții publice", aprobare care nu poate fi justificată atât timp cât noțiunea de "instituție publică" este termenul comun tuturor puterilor și autorităților statului, inclusiv acelora care nu se află în sfera de competență a Guvernului. Autorul excepției mai arată că, dacă "activitatea" este o aplicație sau un dezmembrământ al instituției publice, ea ar trebui reglementată în mod clarificator chiar de norma primară care o introduce și să se regăsească în sfera de acoperire a Constituției. Astfel, susține că noțiunile juridice utilizate și asimilate celei de "activitate" din norma legală criticată ar putea fi: compartimente, servicii, birouri, direcții etc. sau servicii publice, unități subordonate, agenții etc. În concluzie arată că pentru încadrarea juridică corectă a expresiei criticate legiuitorul ar fi trebuit să folosească termeni consacrați sau, dacă este o noțiune nouă, trebuia să o dezvolte în mod clarificator și suficient chiar prin articolul care a introdus-o, întrucât numai astfel persoana interesată putea cunoaște integral obiectul normei juridice și o putea pune în aplicare sau o putea contesta. Totodată este nerealizabilă cerința normei criticate de a se "stabili domeniul de activitate" al "activității". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că norma legală criticată este constituțională prin raportare la prevederile Legii fundamentale pretins a fi încălcate, având în vedere că din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia dorește o clarificare a sensului și înțelesului noțiunii de "activități" prevăzute de art. 67 din Legea nr. 500/2002. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât critica autorului excepției de neconstituționalitate vizează, în fapt, nedefinirea în cuprinsul Legii nr. 500/2002 a noțiunii de "activitate finanțată integral din venituri proprii". Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 septembrie 2002, care au următorul cuprins: Art. 67: "Regimul de finanțare a unor activități sau instituții publice Guvernul poate aproba înființarea de activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă unele instituții publice sau schimbarea sistemului de finanțare a unor instituții publice, din finanțate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și lit. b) în finanțate în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) și c), după caz, stabilind totodată domeniul de activitate, sistemul de organizare și funcționare a acestor activități, categoriile de venituri și natura cheltuielilor." Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, art. 116 privind structura administrației publice centrale de specialitate, art. 117 privind înființarea ministerelor, altor organe centrale de specialitate și a autorităților administrativ autonome, art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, art. 121 alin. (1) și (2) privind autoritățile comunale și orășenești, art. 122 alin. (1) privind consiliul județean, precum și ale art. 137 privind sistemul financiar. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Articolul 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice permite organizarea unor activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă instituțiile publice, de regulă pe lângă cele finanțate integral de la buget, și sunt tratate similar instituțiilor finanțate din venituri proprii, deoarece pentru ele se întocmește un buget distinct, se deschide cont de disponibil la Trezorerie, unde se evidențiază doar veniturile și cheltuielile aferente activității, potrivit art. 70 din lege. Potrivit art. 69 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în cazul în care, la înființare, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituții publice sau a unor activități finanțate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentațiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenție. Aceste împrumuturi vor fi rambursate integral în termen de 6 luni de la data acordării. Organizarea unor astfel de activități este aprobată de Guvern în baza unui act normativ, de regulă o hotărâre. Astfel, Curtea reține, cu titlu exemplificativ, că, în temeiul art. 67 din Legea nr. 500/2002, au fost înființate mai multe astfel de activități finanțate integral din venituri proprii, după cum urmează: - în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.515/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 28 decembrie 2002, pe lângă Ministerul Finanțelor Publice s-a înființat activitatea de tipărire și difuzare a publicației Revista Finanțe Publice și Contabilitate; - în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 79/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 6 februarie 2003, în subordinea Academiei Române au fost înființate activități privind administrarea bunurilor mobile și imobile care au aparținut Academiei Române și au fost dobândite cu titlu de proprietate; de alimentație publică, cazare, protocol; de activități științifice pe bază de contracte de cercetare-dezvoltare, granturi interne și externe, expertize, analize, avize și studii științifice, activități de proiectare și transfer tehnologic, consultanță și asistență de specialitate, servicii medicale, prestări editoriale etc., efectuate în afara programelor de cercetare aprobate și finanțate de la bugetul de stat prin bugetul Academiei Române; activități specifice de microproducție; activități specifice Bibliotecii Academiei Române și Editurii Academiei Române; organizarea și desfășurarea doctoratului fără frecvență și a studiilor avansate academic; - în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 152/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 18 februarie 2003, în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, în cadrul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, au fost înființate activități privind prestații de servicii consulare în regim de urgență; - în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.411/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 9 septembrie 2004, pe lângă Serviciul Român de Informații au fost înființate activități privind cercetarea, proiectarea și realizarea de sisteme și echipamente pentru înregistrarea, stocarea, transmisia și protecția informațiilor, efectuarea de expertize tehnice, consultanță și pregătire a specialiștilor, pentru apărare, ordine publică și securitate națională, evaluarea și certificarea sistemelor criptografice și a aparatelor de criptare a comunicațiilor, precum și activitățile de cercetare, proiectare în cadrul unor granturi interne și externe privind proiecte tehnice din domeniul securității naționale; organizarea și susținerea logistică a examenelor de admitere, a unor cursuri postuniversitare, eliberarea de documente la cererea cursanților, activități specifice editurilor și bibliotecilor cu privire la specificul Serviciului, precum și activitățile de cercetare, proiectare în cadrul unor granturi interne și externe privind proiecte din cadrul securității naționale; - în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 183/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 18 martie 2005, în subordinea Consiliului Superior al Magistraturii au fost înființate activități privind organizarea concursurilor și examenelor de admitere. Astfel, susținerea potrivit căreia activitățile finanțate din venituri proprii, potrivit art. 67 din Legea nr. 500/2002, ar reprezenta sau ar trebui calificate ca fiind, de fapt, organe de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor, nu este întemeiată, întrucât un asemenea lucru nu rezultă în niciun fel din dispozițiile Legii fundamentale sau ale Legii finanțelor publice. Mai mult, lipsa unei consacrări exprese în Constituție a unei reglementări referitoare la activitățile finanțate integral din venituri proprii nu echivalează cu o încălcare a prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Însă, analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției este, de fapt, nemulțumit de definirea expresă a noțiunii de "înființarea de activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă unele instituții publice". Astfel, Curtea constată că argumentele pe care se întemeiază excepția vizează înțelesul dispozițiilor criticate, care se dorește a fi definit prin efectuarea controlului de constituționalitate. Însă o atare operație excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Circumscrisă rolului său de "cvasi legiuitor negativ", Curtea Constituțională nu poate emite noi norme juridice, fie ele și numai cu rol complinitor, și nici să le modifice pe cele existente într-un sistem normativ; ea poate doar să constate incompatibilitatea care, eventual, ar exista între o normă de reglementare primară și Legea fundamentală. De altfel, critica are ca obiect și o problemă ce privește modul de interpretare și aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret în Dosarul nr. 63.352/3/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Andreea Costin