GHID nr. 0/2026

Notă

Conținut de NORMA nr. 25 din 18 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 8 ianuarie 2026.

I. Domeniul de aplicare a ghidului Cui i se aplică? Prezentul ghid se va aplica autorităților competente, astfel cum sunt definite la art. 22 din EMIR, și autorităților de rezoluție, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 3 din Regulamentul privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale, atunci când stabilesc dacă o contraparte centrală este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

Ce se aplică? Orientările 1-7 se aplică în legătură cu art. 22 alin. (3) din Regulamentul privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale. Orientările 8 și 9 se aplică în legătură cu art. 22 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale.

Când se aplică? Prezentul ghid se aplică după două luni de la data publicării pe site-ul ESMA în limbile oficiale ale Uniunii Europene.

II. Referințe legislative și abrevieri În sensul prezentului ghid, sintagma „autorități relevante“ va fi utilizată în locul sintagmei „autoritatea competentă și/sau autoritatea de rezoluție“.

Referințe legislative

Directiva 2014/59/UE - Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului

EMIR - Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții^1 ^1 JO L 201, 27.7.2012, p. 1.

Ghidul ABE privind intrarea în dificultate sau susceptibilitatea intrării în dificultate - Ghidul privind interpretarea diferitelor circumstanțe în care o instituție este considerată a fi în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate conform articolului 32 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE

Regulamentul privind redresarea și rezoluția contrapărților centrale (CCPRRR) - Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un cadru pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 și (UE) 2015/2.365 și a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE și (UE) 2017/1.132^2 ^2 JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

Regulamentul ESMA - Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei^3 ^3 JO L 22, 22.1.2021, p. 1-102.

STR 153/2013 - Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 privind completarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare privind cerințele pentru contrapărțile centrale^4 ^4 JO L 52, 23.2.2013, p. 41.

SESF - Sistemul european de supraveghere financiară

UE - Uniunea Europeană

III. Scop

1. Prezentul ghid se bazează pe art. 22 alin. (6) din CCPRRR, cu excepția orientărilor 8 și 9, care se bazează pe art. 16 alin. (1) din Regulamentul ESMA. Obiectivul prezentului ghid este de a promova convergența practicilor de supraveghere și de rezoluție în ceea ce privește aplicarea circumstanțelor în care se consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.

2. Prezentul ghid clarifică diferitele circumstanțe în care se consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, una dintre cele trei condiții cumulative prevăzute la art. 22 alin. (1) din CCPRRR pentru declanșarea unei măsuri de rezoluție. În special, acesta urmărește să promoveze convergența practicilor de supraveghere și de rezoluție în ceea ce privește modul și momentul declanșării procedurii de rezoluție referitor la circumstanțele în care se consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate. În acest sens, prezentul ghid enumeră o serie de elemente obiective care să fundamenteze stabilirea faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în conformitate cu circumstanțele prevăzute la art. 22 alin. (3) din CCPRRR.

3. Având în vedere necesitatea de a oferi orientări privind consultarea și schimbul de informații dintre autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție în scopul stabilirii faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, domeniul de aplicare a ghidului final este extins dincolo de domeniul de aplicare prevăzut la art. 22 alin. (6) din CCPRRR. Astfel, ESMA a decis să emită orientările 8 și 9 în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Regulamentul ESMA, în temeiul căruia ESMA poate emite ghiduri în scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii Europene.

IV. Obligații de conformare și de raportare

Statutul ghidului

4. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta prezentul ghid.

5. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să se conformeze prin includerea sa în cadrele lor juridice și/sau de supraveghere și de rezoluție naționale, după caz.

Cerințe de raportare

6. În termen de două luni de la data publicării ghidului pe siteul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să informeze ESMA dacă: (i) respectă; (ii) nu respectă, dar intenționează să respecte; sau (iii) nu respectă și nu intenționează să respecte ghidul.

7. În caz de neconformitate, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție trebuie, de asemenea, să informeze ESMA, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE, cu privire la motivele de neconformare cu ghidul.

8. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare. Modelul se completează și se transmite la ESMA.

V. Orientări Orientările 1-2 oferă considerații generale care trebuie să se aplice în procesul de stabilire a faptului că un CPC este considerat a fi în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, astfel cum se descrie în orientările 3-7.

Orientarea 3 oferă indicații privind aplicarea art. 22 alin. (3) lit. (c) din CCPRRR pentru a stabili dacă un CPC nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să își restabilească viabilitatea prin punerea în aplicare a măsurilor sale de redresare.

Orientările 4 și 5 oferă indicații privind aplicarea art. 22 alin. (3) lit. (a) și (d) din CCPRRR. Acestea se referă însă la diferite tipuri de resurse financiare ale CPC-ului. Orientarea 4 enumeră elementele obiective care trebuie evaluate în ceea ce privește stocul de resurse financiare disponibile la nivelul CPCului. Orientarea 5 se axează pe fluxurile previzionate de resurse lichide care vor avea un impact asupra profilului de risc de lichiditate al CPC-ului și asupra nivelului resurselor lichide aflate la dispoziția CPC-ului.

Orientarea 6 oferă indicații cu privire la aplicarea art. 22 alin. (3) lit. (b) din CCPRRR pentru a stabili dacă un CPC nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să asigure o funcție critică.

Orientarea 7 oferă indicații cu privire la aplicarea art. 22 alin. (3) lit. (a) din CCPRRR pentru a stabili dacă CPC-ul încalcă sau este probabil să încalce cerințele sale de autorizare într-un mod care ar justifica retragerea autorizației sale în temeiul art. 20 din EMIR.

Pentru a facilita promptitudinea fluxului de informații în scopul stabilirii faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție trebuie să își acorde reciproc asistență prin aplicarea orientărilor 8 și 9.

Prin urmare, orientările 8 și 9 clarifică furnizarea de informații și schimbul de informații între autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție în procesul de stabilire a faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.

Orientarea 1 Elemente obiective pentru stabilirea faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate

Orientarea 1 oferă indicații generale cu privire la considerațiile care trebuie evaluate de autoritatea relevantă în procesul de stabilire a faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în temeiul orientărilor 3-7.

Orientarea 1

În scopul stabilirii faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, în conformitate cu circumstanțele prevăzute la art. 22 alin. (3) lit. (a)-(e) din CCPRRR, autoritățile relevante trebuie să evalueze elementele obiective disponibile referitoare la fiecare dintre următoarele domenii, a căror aplicare este clarificată în continuare în prezentul ghid:

a) capacitatea CPC-ului de a-și restabili viabilitatea prin punerea în aplicare a instrumentelor de redresare ale CPC-ului;

b) resursele financiare prefinanțate și angajate de care dispune în continuare CPC-ul;

c) resursele lichide și mecanismele de lichiditate de care dispune în continuare CPC-ul;

d) capacitatea operațională a CPC-ului; și

e) alte cerințe pentru continuarea autorizării.

Orientarea 2 Analiză cuprinzătoare

Orientarea 2 oferă indicații cu privire la considerațiile generale care trebuie evaluate de autoritatea relevantă în procesul de stabilire a faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în temeiul orientărilor 3-7.

Orientarea 2

Autoritățile relevante trebuie să decidă dacă CPC-ul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate pe baza unei evaluări cuprinzătoare a elementelor obiective atât calitative, cât și cantitative enumerate în prezentul ghid, ținând seama de toate circumstanțele și informațiile disponibile la momentul respectiv și în măsura în care acestea sunt relevante pentru CPC.

Stabilirea faptului că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate trebuie să rămână la decizia experților și nu să decurgă automat din vreunul dintre elementele obiective individuale.

În plus, setul de elemente obiective enumerate în prezentul ghid nu împiedică autoritățile relevante să țină cont de alte considerații care indică faptul că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.

Printre circumstanțele tipice care pot duce la intrarea în dificultate a CPC-ului se numără:

a) incapacitatea CPC-ului de a gestiona situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unuia sau mai multor membri compensatori (și anume situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată);

b) incapacitatea CPC-ului de a aborda o situație care nu presupune neîndeplinirea obligațiilor de plată, ceea ce duce la pierderi imposibil de gestionat pentru CPC. O gamă largă de evenimente ar putea duce la pierderi care nu sunt datorate neîndeplinirii obligațiilor de plată (și anume situații care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată), cum ar fi cele legate de: (i) intrarea în dificultate a uneia sau mai multor contrapărți noncompensatoare sau pierderea accesului la una sau mai multe contrapărți noncompensatoare, cum ar fi furnizorii de lichidități, băncile sau platformele de decontare, custozii, agenții de investiții, băncile de concentrare sau furnizorii de servicii;

(ii) riscul de custodie;

(iii) riscul de decontare;

(iv) riscul de investiție;

(v) evenimente de risc operațional (de exemplu, defecțiuni ale sistemelor informatice, fraudă, atacuri cibernetice, erori în apelurile în marjă, înregistrarea contabilă eronată a unei tranzacții investiționale);

(vi) riscul juridic.

Orientarea 3 privind disponibilitatea și caracterul adecvat al măsurilor de redresare ale CPC-ului - determinare în temeiul art. 22 alin. (3) lit. (c) din CCPRRR

Orientarea 3

Când stabilesc dacă CPC-ul nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să își restabilească viabilitatea prin punerea în aplicare a măsurilor sale de redresare, autoritățile relevante trebuie să își bazeze determinarea pe elemente obiective, printre care:

a) măsurile de redresare care au fost aplicate de CPC și succesul acestora în ceea ce privește apropierea CPC-ului de un portofoliu corelat, restabilirea poziției sale financiare, abordarea sau alocarea pierderilor sau acoperirea deficitelor de lichiditate;

b) măsurile de redresare aflate în continuare la dispoziția CPC-ului și capacitatea CPC-ului de a le exercita, inclusiv competențele juridice și capacitatea operațională a CPC-ului de a face acest lucru;

c) disponibilitatea facilităților de credit oferite de o bancă centrală;

d) capacitatea părților interesate care sunt obligate să suporte pierderi, ținând seama de toate aspectele următoare: (i) să suporte costuri sau să contribuie la acoperirea deficitelor de lichiditate atunci când este pus în aplicare planul de redresare;

(ii) să participe în continuare la redresarea CPC-ului în conformitate cu obligațiile lor contractuale și

(iii) riscurile potențiale la adresa stabilității financiare legate de incapacitatea potențială a acestor părți interesate de a suporta pierderile și costurile, în măsura în care informațiile sunt disponibile.

Având în vedere că această evaluare va fi efectuată într-o situație de criză a pieței, într-un termen-limită și pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv, este important ca autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție să evalueze în prealabil aceste aspecte, în special prin identificarea părților interesate care sunt obligate să suporte pierderi și să identifice praguri sau alți indicatori, cum ar fi ratele de capital și situația lichidității, care pot fi aplicați rapid pentru a evalua capacitatea de contribuție a acestor părți interesate.

Orientarea 4 Resurse financiare prefinanțate și angajate aflate la dispoziția CPC-ului - determinare în temeiul art. 22 alin. (3) lit. (a) și (d) din CCPRRR

Orientarea 4

Când stabilesc dacă un CPC nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să își plătească datoriile sau alte pasive la scadență, autoritățile relevante trebuie să evalueze resursele financiare prefinanțate și angajate aflate la dispoziția CPC-ului și să își bazeze evaluarea pe elemente obiective, și anume:

a) cuantumul resurselor financiare atât prefinanțate, cât și angajate separat, aflate la dispoziția CPC-ului pentru a lua măsuri de redresare în fiecare caz, în măsura în care acestea îndeplinesc cerințele în materie de resurse financiare impuse CPC-ului în conformitate cu art. 43 din EMIR și astfel cum se precizează la art. 35 din STR 153/2013;

b) dacă CPC-ul are capacitatea de a converti între clase de active utilizate drept garanție, după caz, pentru a-și îndeplini obligațiile aferente sau pentru a calcula valoarea garanțiilor pe care le deține;

c) dacă un conflict sau un litigiu major la care CPC-ul este parte ar putea afecta poziția financiară a CPC-ului, împiedicând capacitatea sa de a-și plăti datoriile și alte pasive și de a-și îndeplini funcțiile critice;

d) în ceea ce privește resursele financiare angajate, capacitatea părților care convin să furnizeze resurse financiare angajate (cum ar fi membrii compensatori, societatea-mamă, acționarii sau furnizorii de lichidități) de a transfera efectiv sumele angajate către CPC în intervalul de timp necesar, în conformitate cu condițiile convenite de părțile respective;

e) în ceea ce privește resursele sale financiare prefinanțate (contribuțiile proprii ale CPC-ului și/sau contribuțiile membrilor săi compensatori), capacitatea CPC-ului de a le reconstitui întrun interval de timp rezonabil până la un nivel care să poată asigura continuitatea funcțiilor critice și de a respecta cerințele de reglementare;

f) în cazul în care circumstanțele predominante ale CPC-ului implică o situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, indicatori conform cărora CPC-ul ar putea reveni la un portofoliu corelat numai prin acțiuni care ar necesita resurse suplimentare față de resursele sale financiare prefinanțate și angajate disponibile;

g) în cazul în care circumstanțele predominante ale CPC-ului implică o situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și/sau o situație care nu presupune neîndeplinirea obligațiilor de plată, caracterul suficient al resurselor prefinanțate și angajate pentru a acoperi pierderile realizate și preconizate și, dacă este necesar, pentru a recapitaliza CPC-ul; și

h) în cazul în care circumstanțele predominante ale CPC-ului implică o situație care nu presupune neîndeplinirea obligațiilor de plată, caracterul suficient al capitalului său, precum și disponibilitatea și capacitatea părților angajate de a absorbi pierderile realizate și preconizate sau de a recapitaliza CPC-ul în urma evenimentului generator de pierderi.

Elementele obiective care trebuie evaluate în ceea ce privește resursele financiare prefinanțate și angajate vor depinde de conținutul planului de redresare, care poate varia de la un CPC la altul.

Orientarea 5 Resurse lichide și mecanisme de lichiditate aflate la dispoziția CPC-ului - determinare în temeiul art. 22 alin. (3) lit. (a) și (d) din CCPRRR

Orientarea 5

Autoritățile relevante trebuie să stabilească, în conformitate cu normele de funcționare ale CPC-ului și ținând seama de condițiile de piață relevante, dacă este probabil ca CPC-ul să își îndeplinească obligațiile în toate monedele relevante la scadență și/sau să poată recurge la instrumentele sale obișnuite de lichiditate.

Această evaluare trebuie să se bazeze pe elemente obiective, inclusiv, printre altele, evoluțiile negative semnificative care afectează profilul de risc de lichiditate disponibil și resursele lichide ale CPC-ului, precum și respectarea de către CPC a cerințelor minime de lichiditate prevăzute la art. 44 din EMIR, astfel cum se specifică mai detaliat la art. 32 din STR 153/2013.

Autoritățile relevante trebuie să își bazeze evaluarea pe următoarele elemente obiective, după caz:

a) intrările contractuale previzionate care rezultă din plățile datorate CPC-ului, atât în legătură cu pozițiile compensate, cât și cu alte activități comerciale;

b) ieșirile previzionate rezultate din plățile datorate de CPC, inclusiv retragerile de garanții și obligațiile de decontare;

c) resursele lichide de care dispune CPC-ul și capacitatea sa de a converti între clase de active și monede, după caz, pentru a-și îndeplini obligațiile;

d) liniile de lichiditate sau alte mecanisme aflate la dispoziția CPC-ului și certitudinea acestor mecanisme în condițiile de piață și economice predominante.

Instrumentele de lichiditate care trebuie avute în vedere ar putea include, de exemplu, acorduri de schimb valutar și acces deplin pe piață (și anume capacitatea de a cumpăra și/sau de a vinde imediat titluri de valoare sau de a utiliza operațiuni repo și reverse repo).

Orientarea 6 privind capacitatea operațională a unui CPC - determinare în temeiul art. 22 alin. (3) lit. (b) din CCPRRR

Orientarea 6

Autoritățile relevante trebuie să stabilească dacă CPC-ul nu este în măsură sau este probabil să nu fie în măsură să asigure o funcție critică, evaluând circumstanțele și evenimentele care ar putea avea un impact negativ asupra capacității operaționale a CPC-ului de a continua să asigure funcții critice, fără a încălca dispozițiile privind resursele financiare și mecanismele de lichiditate.

Autoritatea relevantă trebuie să își bazeze această evaluare pe elemente obiective, inclusiv, printre altele:

a) incapacitatea CPC-ului de a-și îndeplini obligațiile față de membrii săi compensatori, inclusiv de a solicita, a primi sau a restitui garanții și/sau de a lua măsuri de redresare, din cauza unor constrângeri operaționale semnificative și persistente;

b) incapacitatea CPC-ului de a se redresa în urma unui eveniment operațional (de exemplu, un atac cibernetic) sau de a aborda în timp util constrângeri operaționale majore;

c) o scădere semnificativă a numărului de tranzacții prezentate pentru compensare sau o reducere semnificativă a numărului de membri compensatori ca urmare a pierderii încrederii în CPC, inclusiv în capacitatea CPC-ului de a gestiona riscurile, din punct de vedere operațional și/sau financiar, iar această scădere a numărului de tranzacții compensate sau reducere a numărului de membri compensatori amenință viabilitatea CPC-ului;

d) intenția dovedită a furnizorilor de lichiditate de a reduce cuantumul resurselor lichide ale CPC-ului, ceea ce ar amenința viabilitatea operațională a CPC-ului; și

e) incapacitatea CPC-ului de a aborda în timp util constrângerile operaționale majore, inclusiv în cazul în care planurile de continuitate a activității se dovedesc neadecvate pentru restabilirea operațiunilor CPC-ului.

În contextul îndeplinirii obligațiilor sale față de participanții săi, inclusiv solicitarea, primirea sau restituirea garanțiilor, constrângerile operaționale ale CPC-ului pot apărea ca urmare a intrării în dificultate a sistemelor, a intrării în criză sau a pierderii accesului la bănci de decontare, a unui atac cibernetic

sau a unui eveniment care înseamnă că CPC-ul nu dispune de personal operațional disponibil sau suficient de experimentat, iar un eveniment care ar putea avea un impact negativ asupra capacității operaționale a CPC-ului de a continua să asigure funcții critice poate crea, de asemenea, un risc pentru stabilitatea financiară.

Orientarea 7 privind determinarea cu privire la alte cerințe pentru continuarea autorizării - determinare în temeiul art. 22 alin. (3) lit. (a) din CCPRRR

Orientarea 7

Pentru a stabili dacă o încălcare sau o încălcare probabilă ar justifica retragerea autorizației unui CPC în temeiul art. 20 din EMIR, autoritățile relevante trebuie să ia în considerare probabilitatea ca CPC-ul să își continue activitatea după aplicarea instrumentelor de redresare și să evalueze dacă CPCul ar putea îndeplini cerințele pentru continuarea autorizării postredresare, precum și dacă fiabilitatea și capacitatea CPCului de a furniza servicii de compensare au fost grav afectate.

Autoritățile relevante trebuie să își bazeze evaluarea pe elemente obiective, inclusiv, printre altele:

a) dacă CPC-ul are capacitatea de a continua să furnizeze servicii de compensare într-un mod care să nu reprezinte un risc semnificativ pentru sistemul financiar, inclusiv o evaluare a concentrării din cauza componenței participanților compensatori;

b) dacă CPC-ul are capacitatea de a efectua modificări, integral sau parțial, pentru a se asigura că CPC-ul nu mai încalcă cerința care a dus la încălcare sau evită materializarea unei încălcări probabile, cum ar fi deficiențe semnificative ale cadrului de gestionare a riscurilor sau ale cadrului de reglementare a CPC-ului, care au dus la punerea în aplicare a planului de redresare;

c) dacă deficiențele semnificative în ceea ce privește controalele interne și alte domenii-cheie ale mecanismelor de guvernanță ar afecta capacitatea CPC-ului de a funcționa în mod conform, transparent și eficace.

Această evaluare pentru a stabili dacă CPC-ul îndeplinește în continuare cerințele pentru continuarea autorizării trebuie efectuată în coroborare cu elementele prospective legate de resursele financiare, mecanismele de lichiditate și capacitatea operațională.

În ceea ce privește orientarea 7(a), concentrarea semnificativă a participanților compensatori ai unui CPC ca urmare a componenței membrilor compensatori și a clienților poate fi măsurată, de exemplu, prin numărul de membri compensatori sau numărul de conturi de compensare pentru clienți, nivelurile expunerilor membrilor compensatori, marja inițială sau contribuțiile la fondul de garantare.

În ceea ce privește orientarea 7(b), deficiențele semnificative ale cadrului de gestionare a riscurilor și/sau ale cadrului de reglementare a CPC-ului se pot referi la marjele, simulările de criză, garanțiile, gestionarea situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată și/sau politicile și procedurile de asigurare a continuității activității ale CPC-ului.

În ceea ce privește orientarea 7(c), aceste deficiențe la nivelul controalelor interne și al altor domenii-cheie ale sistemului de guvernanță al CPC-ului pot fi evidențiate prin:

a) fraudă, cum ar fi înregistrări eronate semnificative în situațiile financiare efectuate de personalul și/sau conducerea CPC-ului;

b) neluarea în considerare de către personal și/sau conducere în ceea ce privește activitățile economice și/sau cadrul de gestionare a riscurilor ale CPC-ului, inclusiv neraportarea și neluarea de măsuri cu privire la punctele slabe, deficiențele sau problemele semnificative;

c) deprecierea reputațională majoră care rezultă din nerespectarea criteriilor „de competență și onorabilitate“ pentru persoanele care dețin funcții-cheie în cadrul CPC-ului; și

d) deprecierea reputațională majoră care apare ca urmare a lipsei de transparență în desfășurarea activității și a operațiunilor sau a divulgării incomplete/inexacte de informații.

Orientarea 8 Informațiile furnizate de autoritatea competentă

În conformitate cu art. 22 alin. (2) din CCPRRR, „în sensul alin. (1) lit. (a) pct. (ii), autoritatea competentă furnizează autorității de rezoluție, din proprie inițiativă și fără întârziere, orice informații care pot indica faptul că CPC-ul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate. De asemenea, autoritatea competentă furnizează la cerere orice alte informații necesare autorității de rezoluție pentru a-și efectua evaluarea.

Pentru a permite autorităților de rezoluție să stabilească dacă un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, autoritățile competente trebuie să furnizeze autorităților de rezoluție toate informațiile necesare. În acest sens, orientarea 8 clarifică tipul de informații care trebuie furnizate autorității de rezoluție de către autoritatea competentă.

Orientarea 8

Pentru a stabili dacă CPC-ul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, autoritatea competentă trebuie să furnizeze autorității de rezoluție rezultatele analizei și evaluării efectuate în temeiul art. 21 din EMIR.

În mod specific, autoritatea competentă trebuie să notifice autoritatea de rezoluție și să-i comunice următoarele informații cu privire la CPC-ul în cauză:

a) un rezumat al rezultatelor analizei și evaluării efectuate în temeiul art. 21 din EMIR;

b) setul complet de indicatori utilizați în analiza și evaluarea periodică a indicatorilor-cheie ai CPC-ului;

c) toate detaliile privind măsurile de supraveghere și măsurile de intervenție timpurie aplicate [în conformitate cu art. 18 alin. (1) din CCPRRR], precum și descrierea respectării acestora de către CPC; și

d) detalii privind opțiunile de redresare aplicate de CPC, dacă este cazul.

În plus, după identificarea prezenței elementelor obiective enumerate în orientările 3-7 din ghid, pentru a stabili dacă CPCul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, autoritatea de rezoluție poate solicita autorității competente să explice dacă și în ce mod analiza și evaluarea CPC-ului țin cont de aceste circumstanțe.

Orientarea 9 Informațiile furnizate de autoritatea de rezoluție

Orientarea 9 clarifică tipul de informații pe care autoritățile de rezoluție trebuie să le furnizeze autorităților competente pentru a stabili în timp util dacă un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.

Orientarea 9

Autoritatea de rezoluție trebuie să furnizeze, în scris, autorității competente constatările sale și motivele care stau la baza identificării oricăruia dintre elementele obiective enumerate în orientările 3-7 din prezentul ghid.