Legea 26/1996 -Achitare in temeiul art.11 pct.2 lit.a, cu referire la art.10 lit.c din Codul de procedura penala

Prin sentinta penala nr.254/2006, Judecatoria Focsani a dispus, in baza art.11 pct.2 lit.a, cu referire la art.10 lit.c din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului I. T. pentru savarsirea infractiunilor de taiere ilegala de arbori si de sustragere de material lemnos, prevazute de art.97 alin.3 din Legea nr.26/1996 (prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art.32 alin.3 din O.G. nr.96/1998) si de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996.
Aceasta solutie a fost mentinuta prin Decizia penala nr.340/05.07.2006 a Tribunalului Vrancea, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Focsani.
Impotriva celor doua hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, criticandu-le ca nelegale pentru motivul ca in mod gresit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece vinovatia acestuia este dovedita prin probele administrate in cauza, inclusiv prin declaratiile date de inculpat in faza urmaririi penale, prin care a recunoscut savarsirea celor doua infractiuni.
Prin Decizia penala nr.608/R/13.11.2006, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.69 din Codul de procedura penala, declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei.
Ca toate celelalte mijloace de probe, declaratia invinuitului sau a inculpatului poate fi folosita in procesul penal numai daca a fost obtinuta in mod legal - acest principiu fiind consacrat prin dispozitiile art.64 alin.2 din Codul de procedura penala.
In speta, inculpatul I. T. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de taiere ilegala de arbori si de sustragere de material lemnos, prevazute de art.32 alin.3 din OG.96/1998 si de art. 98 alin.3 din Legea nr.26/1996, constand in aceea ca, in ziua de 29.07.2004, a taiat fara drept si a sustras 3 arbori esenta cires din padurea partii vatamate N. I., pe care i-a transportat si i-a depozitat in curtea locuintei martorei M. T., vecina sa.
Prin actul de acuzare, ca si prin motivele de recurs, se sustine ca vinovatia inculpatului este dovedita prin coroborarea declaratiilor sale din faza urmaririi penale, prin care a recunoscut faptele, cu celelalte probe administrate in aceeasi faza procesuala, respectiv cu plangerea partii vatamate, cu procesele verbale de constatare si de conducere in teren, cu declaratia martorei M. T. si cu adresa emisa de Directia Silvica Focsani, privind valoarea materialului lemnos sustras de inculpat.
La examinarea dosarului de urmarire penala se constata insa ca majoritatea actelor mai sus mentionate au fost efectuate anterior datei de 17.08.2004, cand s-a dispus inceperea urmaririi penale (proces-verbal) - data la care a fost declansat procesul penal fata de faptuitorul I. T., care a dobandit astfel calitatea de invinuit, cu obligatiile si drepturile specifice acestei calitati, dintre care cel mai important este dreptul la aparare. In consecinta, actele care au fost efectuate inainte de inceperea urmaririi penale - deci in afara cadrului procesului penal - pot fi luate in considerare doar ca acte premergatoare, al caror regim este reglementat prin dispozitiile art.224 din Codul de procedura penala.
Chiar daca, potrivit art.224 alin.2 din Codul de procedura penala, procesele verbale de constatare si de conducere in teren ar putea fi considerate mijloace de proba, ele nu servesc, in speta, la aflarea adevarului, deoarece sunt contradictorii, neexistand concordante intre dimensiunile arborilor identificati la locuinta martorei M. T. si cioatele gasite in padurea partii vatamate.
Singurele activitati efectuate dupa momentul inceperii urmaririi penale au constat in audierea martorei M. T. - care confirma ca inculpatul a depozitat in curtea sa o cantitate de lemne a caror provenienta nu o cunoaste - si audierea inculpatului I. T., a carui declaratie, prin care recunoaste faptele, a fost scrisa in intregime de anchetator si nu a fost semnata de inculpat, fiind astfel lipsita de valoare probanta.
Asa fiind, in mod corect cele doua instante au retinut ca probele administrate in cursul urmaririi penale lasa loc unor importante dubii si nu fac dovada vinovatiei inculpatului.
In cursul cercetarii judecatoresti au fost administrate noi probe (respectiv declaratiile martorilor T. I. si B. F., precum si expertiza tehnica efectuata de expertul M. E.), care confirma apararea inculpatului, in sensul ca arborii au fost taiati si sustrasi din padurea partii vatamate de o alta persoana, care i-a ascuns in padure, unde au fost gasiti dupa aproximativ 2 luni de martorul T. I.
In raport cu ansamblul materialului probator administrat in cauza, Curtea de Apel Galati a apreciat ca in mod corect cele doua instante au retinut ca fapta dedusa judecatii nu a fost savarsita de inculpatul I. T., astfel ca solutia de achitare a acestuia, in baza art.11 pct.2 lit.a in referire la art.10 lit.c din Codul de procedura penala, este legala si temeinica.