Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Cazuri

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Cazuri.

      Codul de procedura penala, art. 332

Potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedura penala instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Prin urmare, restituirea cauzie la procuror pentru refacerea urmaririi penale se poate dispune numai pentru nulitati absolute. Daca actele de urmarire penala sunt lovite de nulitate relativa, masura prevazuta de art. 332 C. pr. pen. nu este aplicabila. Prin sentinta penala nr.1421/23.12.2010 Judecatoria Tg.Mures in temeiul art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala, a admis exceptia nelegalei sesizari a instantei invocata de inculpatul G.E.G., prin avocat, si a restituit cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Targu - Mures, pentru refacerea urmaririi penale.
In temeiul art. 332 alin. 3 Cod de procedura penala a constatat ca inculpatul G.E.G. a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin decizia din data de 06.08.2010, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul 4417.04/320/2010 si ca inculpatul P.L.F. a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin incheierea din data de 12.08.2010, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosarul 4417.01/320/2010.
In temeiul art. 357 Cod procedura penala, s-a constatat ca inculpatul P.L.F. este arestat in alta cauza.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat,  au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta in acest sens instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures din data de  25.03.2010 emis in dosarul nr.  1288/P/2010 printre altele, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor P.L.F., G.E.G. si P.I.M., sub acuza savarsirii infractiunilor  de furt calificat, prev.si ped de art. 208, 209 Cod penal, constand in aceea ca in datele de 01-02.02.2010 si 09-10.02.2010, in baza aceleiasi rezolutii infractionale si in conditii de participatie penala, au sustras mai multe drujbe marcile Stihl si Husqvarna, in dauna partilor vatamate S.C. M. S.R.L. din Tg. - Mures si S.C. M.F. S.R.L. din Reghin.
La primul termen de judecata, respectiv in sedinta publica din 25.11.2010 inculpatul G.E.G., prin avocat, a invocat exceptia nelegalei sesizari a instantei, in temeiul art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala, solicitand restituirea cauzei la parchet.
In motivare, inculpatul a aratat ca in data de 25.02.2008, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala a formulat 8 cereri care nu au fost toate solutionate de procuror, incalcand astfel disp. art. 262 alin.1 Cod procedura penala, deoarece urmarirea penala nu a fost finalizata, ceea ce a atras nelegala sesizare a instantei.
De asemenea, inculpatul prin avocat, a aratat ca astfel a fost incalcat dreptul sau la aparare, intrucat nefiind solutionata cererea de audiere a interceptarilor telefonice efectuate in cauza,  nu a mai putut sa conteste transcrierile.
In fapt, in data de 25.02.2008, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul G.E.G. prin avocat a formulat urmatoarele cereri: de reaudiere a inculpatului G.E.G.; de conducere in teren a inculpatului pentru a indica de unde a cumparat drujbele; de expertizare a inculpatului cu poligraful; de a i se pune la dispozitie interceptarile audio efectuate in cauza si de a le asculta efectiv; de a i se prezenta inregistrarea video de la fila 56 vol.II UP.
De asemenea, inculpatul a invocat nulitatea actelor de procedura efectuate in lipsa avocatului ales al inculpatului si nulitatea perchezitiei asupra vehiculului din 10.02.2010.
Cererile si exceptiile invocate de inculpat au fost solutionate de procuror prin Ordonanta din 25.02.2008, astfel:
- in ce priveste cele doua exceptii invocate si cererile in probatiune de reaudiere a inculpatului G.E.G.,  de conducere in teren a inculpatului pentru a indica de unde a cumparat drujbele, de expertizare a inculpatului cu poligraful, procurorul le-a respins,  motivand expres solutia pentru fiecare cerere si exceptie procesuala formulata.
- in ce priveste cererile de a i se pune la dispozitie interceptarile audio efectuate in cauza si de a le asculta efectiv si de a i se prezenta inregistrarea video de la fila 56 vol.II UP formulate de inculpatul G.E.G., procurorul nu s-a pronuntat.
Astfel, acesta nu le-a mentionat expres nicaieri in continutul Ordonantei/25.03.2010 si nici nu a motivat solutia generica de respingere a cererilor dispusa prin Ordonanta din 25.02.2008, distinct si cu privire la referitele cereri.
Instanta a  apreciat ca solutia respingere a cererilor formulate de inculpat in 25.03.2010 dispusa prin Ordonanta din 25.02.2008 nu se referea la cele 2 cereri, deoarece singurele formulari interpretabile in acest sens din continutul Ordonantei din 25.02.2008 nu inlatura dubiul.
Astfel, se mentioneaza in Ordonanta: "..avand in vedere cererea de probatorii depusa la dosar in data de 25.03.2010......vazand si imprejurarea ca toate aceste cereri pot fi formulate si in fata instantei.....dispun respingerea cererilor inculpatului G.E.G.".
In drept, art. 252 Cod de procedura penala prevede: "..daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor..".
Art. 258 Cod de procedura penala prevede: "..in cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata..".
  Art. 262 Cod de procedura penala prevede :" daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:  cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal....  daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata.
Art. 332 alin 2-4 Cod de procedura penala prevede: "..instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. In cazurile in care dispune restituirea, instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute de art. 113 si 114 din Codul penal, precum si asupra masurilor asiguratorii..".
In sensul celor de mai sus, instanta  a apreciat ca art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala vizeaza nelegalitatea sesizarii instantei lato sensu, pentru toate motivele de fond referitoare la nelegalitatea desfasurarii urmaririi penale reflectata in rechizitoriu.
 Stricto sensu,  aceasta din urma situatie se regaseste ca un caz particular al art. 332: "nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la sesizarea instantei", care se refera la nerespectarea conditiilor de fond prevazute de art. 262-264 Cod de procedura penala pentru urmarirea penala si rechizitoriu.
Din alt punct de vedere, nelegalitatea sesizarii instantei avuta in vedere de  art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala se deosebeste de aceea prevazuta de art. 300 Cod de procedura penala prin faptul ca aceasta din urma priveste nerespectarea conditiilor de forma ale rechizitoriului, prevazute de art. 263-264 Cod de procedura penala.
De asemenea, art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala are in vedere nerespectarea acelor dispozitii legale care reglementeaza conditiile de efectuare a unor acte sau masuri de urmarire penala, in cazul in care nerespectarea este sanctionata:
- fie cu nulitatea  absoluta (in acest sens, legiuitorul a reglementat unele din cazurile in care intervine sanctiunea prevazuta de art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala identic cu cazurile de nulitate absoluta a actului juridic procesual/procedural penal efectuat in faza de urmarire penala prevazute de art. 197 alin. 2 Cod de procedura penala: nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la competenta dupa materie, competenta dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei;
 - fie cu nulitatea relativa,  atunci cand s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin inefectivizarea actului respectiv (in acest sens, legiuitorul a reglementat diferit cazul de restituire constand in nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, lipsind cerinta obligativitatii prezentei sau/si asistarii potrivit legii, tocmai pentru ca in orice situatie in care este incalcat dreptul la aparare al inculpatului sa se impuna restituirea cauzei la Parchet, daca vatamarea nu poate fi inlaturata in alt mod).
Indiferent de natura nulitatii, ineficienta juridica a actelor nule absolut sau relativ (atunci cand au fost incalcate dispozitiile legale privitoare la prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator si s-a produs o vatamare care nu a putut fi inlaturata decat prin inefectivizarea actului respectiv) a atras pe cale de consecinta nulitatea urmaririi penale ulterior actului nelegal si nelegalitatea sesizarii instantei prin rechizitoriu, efectul extensiv al nulitatii rezultand din insesi prevederile art. 332 Cod de procedura penala.
In concret, tinand cont de anteriorul excurs teoretic, lasarea nesolutionata de catre procuror a unor cereri in probatiune cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala incalca atat  dispozitiile art. 250-254 si 258 Cod de procedura penala, deoarece s-a constatat gresit de procuror ca urmarirea penala este terminata, cat si dispozitiile penale si constitutionale ce reglementeaza dreptul la aparare al inculpatului, deoarece posibilitatea avocatului de a formula cereri a fost numai una formala si nu efectiva, in sensul jurisprudentei constante a CEDO. Oricum, in ambele cazuri s-a incalcat in mod esential dreptul la aparare a inculpatului iar felul nulitatii este atras de modalitatea concreta in care s-a petrecut incalcarea.
Instanta a apreciat ca prin Ordonanta din 25.03.2010 dreptul la aparare al inculpatului G.E.G. a fost incalcat astfel incat sanctiunea atrasa a fost nulitatea absoluta a acesteia, a prezentarii materialului de urmarire penala si nelegalitatea sesizarii instantei, deoarece la respectiva data acesta era arestat preventiv iar in acest caz asistarea acestuia de catre avocat era obligatorie.
Intrucat acest lucru nu s-a intamplat efectiv, chiar daca avocatul sau a semnat procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala,  sanctiunea nesolutionarii celor doua cereri in probatiune este nulitatea absoluta a prezentarii materialului de urmarire penala si a sesizarii instantei.
Altfel spus, deoarece nesolutionarea ambelor cereri in probatiune a incalcat ireparabil dreptul la aparare al inculpatului, sanctiunea nulitatii sesizarii instantei nu poate fi evitata in nici un mod, nici prin reiterarea cererilor in fata instantei, motiv pentru care cauza trebuie restituita la procuror pentru refacerea urmaririi penale in privinta inculpatului  G.E.G..
Intrucat de solutionarea cererilor in probatiune formulate de inculpatul G.E.G. depinde in mod esential rezolvarea cauzei inclusiv pentru ceilalti doi inculpati, instanta a apreciat ca si in cazul acestora s-a constatat gresit de procuror ca urmarirea penala este terminata, cu consecinta incalcarii dreptului la aparare a acestora, de natura sa atraga nulitatea relativa a rechizitoriului, deoarece vatamarea nu poate fi inlaturata in alt mod decat prin restituirea cauzei la Parchet.
In acest context, instanta a subliniat ca neprezentarea materialului de urmarire penala (cu care situatia concreta se aseamana desi nu se identifica) atrage numai ca regula sanctiunea nulitatii relative, deoarece vatamarea se poate acoperi in instanta prin consultarea dosarului de catre inculpat. Prin exceptie, atunci cand prezenta inculpatului este obligatorie (ex: inculpat arestat) sau cand asistenta acestuia este obligatorie (ex: art. 171 alin.2 Cod de procedura penala) sanctiunea neprezentarii materialului de urmarire penala este aceea a nulitatii absolute.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat in termen legal recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Mures care a solicitat desfiintarea sentintei recurate si trimiterea cauzei in vederea rejudecarii de catre instanta de fond. S-a apreciat, in  esenta ca, lasarea nesolutionata de catre procuror a unor cereri in probatiune, formulate cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, nu este motiv de nulitate absoluta, cererile putand sa fie solutionate si ulterior de catre instanta de judecata.
Analizand decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedura penala se retin urmatoarele:
Atunci cand instanta de fond a dispus restituirea cauzei la procuror aceasta  a avut in vedere temeiul prev. art.332 alin.2 Cod procedura penala.
Potrivit art.332 alin.2 Cod procedura penala instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.
Din analiza textului invocat mai sus niciunul din aceste cazuri nu sunt aplicabile in speta de fata.
In urma verificarii dosarului se constata ca in fata procurorului au fost invocate de catre inculpat o a fost o serie de cereri si exceptii care au fost solutionate de procuror prin Ordonanta din  25.02.2008, ordonanta data cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala.
Verificand acea ordonanta  instanta a apreciat ca  procurorul nu s-a pronuntat cu privire la toate cererile si exceptiile invocate. Mai exact, instanta a facut referire la cererile inculpatului privitoare la a i se pune la dispozitie interceptarile audio efectuate in cauza si a se asculta efectiv aceste interceptari precum si cele referitoare la prezentarea inregistrarii video de la fila 56 vol.II urmarire penala.
Verificand ordonanta din  25.02.2008 se constata ca intr-adevar cu privire la aceste doua cereri procurorul nu a facut vreo referire in ordonanta respectiva.
Chiar asa fiind, Curtea apreciaza ca nu ne aflam in fata unei nulitati absolute, de natura sa duca la restituirea cauzei la procuror, ci in fata unei nulitati relative, care nu atrage aplicarea art.332 alin.2 Cod procedura penala. Se apreciaza ca aceste cereri ale inculpatului pot sa fie formulate in fata instantei de fond cu ocazia judecarii cauzei, nulitatea relativa putand fi astfel inlaturata.
Ca urmare, recursul Parchetului este fondat si in baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala se va casa integral sentinta atacata si se va dispune continuarea judecarii cauzei de catre instanta de fond.