Aspecte legate de aplicabilitatea Ordinului 496/2003 al MIRA privind acordarea sporului de dispozitiv si functionarilor publici din cadrul Primariei.

Aspecte legate de aplicabilitatea Ordinului 496/2003 al MIRA privind acordarea sporului de dispozitiv si functionarilor publici din cadrul Primariei.
In opinie majoritara se considera ca un ordin al ministrului administratiei si internelor ce conduce o autoritate a administratiei publice centrale nu poate avea incidenta in ceea ce-i priveste pe functionarii publici si personalul contractual ai unei institutii publice subordonata altei autoritati publice, neaflandu-se in raport juridic de serviciu sau de munca cu MAI. In plus, dreptul in cauza nu este prevazut de lege, asa cum cere conform art. 2, alin. 1 din Ordonanta nr. 137/2000.

Prin sentinta civila nr. 585/28 noiembrie 2007 a Tribunalului Mures - Sectia de contencios administrativ si fiscal, dosar nr. 2114/102/2007 a fost admisa actiunea reclamantul Sindicatul Veritas in numele membrilor de sindicat - functionari publici, nominalizati in tabelul depus la dosar la filele 38 - 39 in contradictoriu cu paratul Municipiul Reghin prin Primar si, pe cale de consecinta, a obligat parata sa acorde membrilor de sindicat - functionari publici drepturile banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza al fiecaruia, incepand cu data de 03.07.2004 si pana in prezent.
De asemenea, a dispus ca sumele sa fie actualizate in functie de rata inflatiei, incepand cu data scadentei fiecarei sume si pana la data platii efective.
A obligat paratul sa plateasca reclamantilor indemnizatia de dispozitiv si dupa data pronuntarii sentintei, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare care reglementeaza acest drept.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 03.07.2007, se arata in considerentele hotararii atacate, reclamantul a solicitat instantei obligarea paratei la plata in favoarea fiecarui membru de sindicat, functionar public, a indemnizatiei de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza pentru fiecare membru de sindicat, obligarea paratei la plata acestor sume actualizate in functie de indicele de inflatie, obligarea paratei la plata eventualelor cheltuielilor de judecata.
Instanta de fond retine ca membrii de sindicat ai reclamantului au calitatea de angajati, ca functionari publici si ca personal contractual, in cadrul administratiei publice locale Reghin.
Legea nr. 138/1999, la art. 13 prevede ca, isi continua rationamentul instanta de fond, cadrele militare in activitate, precum si militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza, iar potrivit art. 1 din acelasi act normativ se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Prin Ordinul emis de Ministrul Administratiei si Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arata in continuare in hotararea atacata, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de acelasi organ al administratiei centrale, la pct. 9.2. s-a prevazut ca "Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice", ordin care ii vizeaza pe reclamanti, dupa cum considera instanta de fond, intrucat este evident ca prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administratiei si Internelor a urmarit a urmarit ca indemnizatia de dispozitiv, stabilita prin Legea nr. 138/1999, sa se acorde si personalului civil ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, astfel inlaturandu-se discrepantele in ceea ce priveste drepturile de natura salariala acordate personalului aflat in subordonarea si/sau coordonarea Ministerului Administratiei si Internelor, asigurandu-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiasi autoritati.
In ce priveste solicitarea facuta de reclamant cu privire la obligarea paratei la achitarea cheltuielilor de judecata, instanta de fond a respins-o ca nefondata.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs paratul Municipiul Reghin prin Primar, solicitand ca, prin admiterea recursului, sa se dispuna casarea in totalitate a sentintei atacate, cu consecinta respingerii ca nefondata a actiunii formulate de catre reclamant. In motivele recursului se arata ca obligarea la plata indemnizatiei prevazute de art. 13 din Legea nr. 138/1999 nu ar avea un temei legal intrucat de acest spor beneficiaza doar militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili. In continuare paratul arata ca nu este o unitate din cadrul M.A.P.N., M.I.R.A. sau alte autoritati ori institutii publice enumerate de art. 1 si 2 din Legea nr. 138/1999, astfel ca in cauza aceste dispozitii nu pot fi aplicate in raport cu reclamantii. Totodata, paratul mai sustine ca reclamantii nu fac parte din categoria persoanelor indreptatite a beneficia de sporul de dispozitiv de 25% nefiind angajati in cadrul unei unitati militare.
Analizand actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si in raport cu dispozitiile art. 304¹ Cod procedura civila ce reglementeaza principiul devolutiv al acestei cai de atac extraordinare, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Ca membrii de sindicat reprezentati de reclamantul - intimat sunt functionari publici in cadrul Primariei Reghin.
Aceasta din urma este o structura functionala cu activitate permanenta denumita ca atare, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.
Din cele de mai sus rezulta ca, in fapt, Primaria Reghin este o institutie publica ce functioneaza strict in subordinea administratiei publice locale, mai exact in subordinea Primarului municipiului Reghin, cu atributii specifice de indeplinire a sarcinilor date de autoritatile publice locale sau de indeplinire a hotararilor consiliului local, acesta din urma si el o autoritate publica locala.
Aceasta inseamna ca intreaga activitate, organizarea si functionare a acestei structuri este in sarcina administratie publice locale, iar cadrul reglementar, inclusiv in ce priveste salariatii, functionari publici sau personal contractual, este prevazut prin acte normative emise de autoritatile publice locale. Cu exceptia, desigur, a acelor acte normative in care sunt prevazute drepturile, inclusiv cele salariale, si obligatiile specifice functionarilor publici si a personalului contractual bugetar.
Cu alte cuvinte, este evident ca un ordin al ministrului administratiei si internelor, ce conduce o autoritate a administratiei publice centrale, nu poate avea incidenta in ce priveste functionarii publici si personalul contractual al unei institutii publice subordonata altei autoritati publice.
Nici dispozitiile Legii nr. 138/1999 nu pot fi aplicate reclamantilor-intimati, intrucat art. 1 din acest act normativ determina sfera salariatilor carora li se aplica dispozitiile acestei legi, printre ei nenumarandu-se si functionari publici ori personal contractul ce-si desfasoara activitatea la autoritati ale administratiei publice locale, in speta la consilii judetene.
Or, chiar constitutional administratia publica centrala este prevazuta separat de autoritatea publica a administratiei publice locale - administratia publica centrala este prevazuta la art. 116 - 119 din Constitutie, iar administratia publica locala la art. 120 - 123 din Constitutie.
Este de principiu  ca orice act administrativ, cum este si  Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administratiei si internelor, nu se aplica decat sferei persoanelor fata de care acest act are incidenta si in raport cu care este apt sa nasca, modifice sau incheie raporturi juridice. In acest sens, Legea nr. 554/2004 defineste la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii la care se refera Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplica functionarilor publici si personalului contractual din cadrul administratiei publice locale (aici se are in vedere si institutiile publice subordonate administratiei publice locale).
De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ ca “Personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art. 1 beneficiaza de drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute in prezenta lege.", ceea ce conduce la concluzia ca legiuitorul a avut in vedere, prin dispozitiile Legii nr. 138/1999, ca sfera salariatilor si a drepturilor salariale sa fie doar in raport cu angajatii din ministerele si institutiile centrale, excluzand, astfel, administratia publica locala ca si institutiile publice subordonate acesteia.
In actiunea introductiva de instanta, pe de alta parte reclamantii sustin ca daca nu li s-ar acorda dreptul salarial concretizat in sporul de dispozitiv ar incalca principiul discriminarii, asa cum este el consacrat de art. 1 alin. 2 din Ordonanta nr. 137/2000 rep. in acest sens, reclamantii sustin ca personalul apartinand Ministerului Administratiei si Internelor, dar care-si desfasoara activitatea in cadrul consiliilor locale si judetene, beneficiaza de acest spor si, astfel, se creeaza o discriminare nejustificata.
Apararea reclamantilor-intimati, insa, nu poate fi primita, ea nefiind fondata.
In primul rand, asa cum s-a aratat mai sus, actul administrativ invocat de acestia, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administratiei si Internelor nu poate fi aplicabilitate in legatura cu sporul de dispozitiv, reclamantii-intimati neavand nici un raport juridic de serviciu sau de munca cu Ministerul Administratiei si Internelor.
In al doilea rand, aici nu poate fi vorba de o discriminare directa (art. 2 alin. 1 din Ordonanta nr. 137/2000 rep.) sau indirecta (art. 2 alin. 3 din Ordonanta nr. 137/2000) pentru simplul motiv ca nu este vorba de restrangerea, excluderea etc. reclamantilor-intimati de la acordarea dreptului salarial in cauza tocmai pentru ca dreptul in cauza nu este prevazut de lege, asa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanta nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regaseste in situatia concreta in care se afla reclamantii-intimati in raport cu dreptul salarial solicitat.
Pentru toate aceste ratiuni, instanta a admis ca fondat recursul formulat in cauza, a modificat integral hotararea atacata, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantul Sindicatul “VERITAS" al salariatilor din Primaria Reghin.