Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului. Elemente constitutive

Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului. Elemente constitutive
Infractiuni

Decizia penala nr. 231/17 mai 2012 Examinand actele si lucrarile dosarului, se constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani nr. 5632/P/2010 din data de 28 aprilie 2011 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatei I. E. M. pentru savarsirea infractiunii de "nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului", prevazuta si pedepsita de art. 307 alin. 2 Cod penal.
    S-a retinut in sarcina acesteia ca in intervalul septembrie 2010 - februarie 2011, in mod repetat, nu i-a permis sotului sau, I. M. , cu care se afla in curs de divort, sa aiba legaturi personale cu fiul sau minor, conform programului stabilit prin hotararea judecatoreasca nr. 4490/22.06.2010 a Judecatoriei Botosani.
     Investita cu solutionarea cauzei, Judecatoria Botosani, prin sentinta penala nr. 2721 din 16 februarie 2012, a condamnat pe inculpata I. E. M. fosta "M. G.", cetatean roman, fiica lui M. si E., nascuta la xx.xx.xxxx in or. Dorohoi, jud. Botosani, domiciliata in mun. Botosani, str. X, nr.Y jud. Botosani, cu resedinta in or. Dorohoi str. X nr.Y bl.Z, sc. T ap.U, jud. Botosani, fara antecedente penale, studii scoala postliceala, asistent-medical Spitalul X Botosani, divortata, un copil minor, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru savarsirea infractiunii de "nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, prev. si ped. de art. 307 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare.
    In baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 2 ani si 2 luni, reprezentand termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 Cod penal.
    In baza dispozitiilor art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. (a) teza a II-a si lit. (b) Cod penal, iar in temeiul art. 71 alin. (5) Cod penal, a suspendat executarea acesteia pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.
    In baza art. 359 Cod procedura penala a atras atentia asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni.
    A respins, ca nefondata, actiunea civila formulata de partea vatamata I. M.  privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de despagubiri materiale.
    A respins, ca nefondata, actiunea civila formulata de partea vatamata I. M.  privind obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
    A respins, ca nefondata, actiunea civila formulata de partea vatamata I. M.  privind obligarea inculpatei la plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat ales.
    In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, obliga inculpata sa plateasca statului cheltuieli judiciare in suma de 800 lei.
    Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in urma analizarii probatoriului administrat, respectiv declaratiile inculpatei (f. 38-42,44-46); declaratiile partii vatamate (f. 16-25); hotarare judecatoreasca (f.26-29); facturi fiscale/chitante (f. 30-36); declaratiile martorilor (f. 48-53, 54-59, 60-64, 65-67); raportul de evaluare psihologica (f. 68-71); rapoarte si procese verbale de interventie Politia mun. Dorohoi (f. 74-80), inscrisuri medicale (f. 92-104), procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f. 11), urmatoarea situatie de fapt:
    In intervalul 2004-2010, partea vatamata I. M.  a fost casatorit legitim cu inculpata I. E. M., perioada in care, la data de 29 noiembrie 2004, a fost nascut minorul I. A..
    In cursul anului 2010, printr-o actiune de divort, inculpata a solicitat Judecatoriei Botosani desfacerea casatoriei de sotul sau, cerere care se afla in curs de solutionare pe rolul acestei instantei.
    In cadrul acestei actiuni, in data de 22 iunie 2010, partea vatamata I. M.  a formulat o actiune avand ca scop stabilirea programului de vizita a minorului.
    Prin Ordonanta presedintiala nr. 4490 din 22 iunie 2010 Judecatoria Botosani a dispus incredintarea provizorie, spre crestere si educare catre inculpata I. E. M., pana la ramanerea irevocabila a hotararii de divort a minorului I. A..
    Totodata, partea vatamata I. M.  a fost obligat sa plateasca, cu titlu de pensie de intretinere pentru minor, suma de 115 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii, si pana la solutionarea cererii de acordarea a pensiei de intretinere in cadrul divortului.
    Prin aceeasi hotarare, s-a incuviintat ca partea vatamata sa aiba legaturi personale cu minorul I. A. dupa cum urmeaza: in prima si a treia sambata din luna, intre orele 09.00 si 20.00, la domiciliul partii vatamate, in vacanta de vara in primele doua saptamani din luna august, in a doua zi de Craciun si a doua zi de Pasti.
    Impotriva acestei sentinte civile, inculpata a formulat recurs, care insa a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 784 R din 13 iulie 2010 a Tribunalului Botosani.
    Ulterior pronuntarii hotararilor mai sus mentionate, in cursul anului 2010, inculpata I. E. M. nu a permis partii vatamate sa aiba legaturii personale cu fiul sau, I. A., conform hotararii judecatoresti, desi acesta s-a deplasat la locuinta inculpatei, conform programului stabilit.
     Fata de aceasta situatie, in zilele de 05 august 2010, 23 august 2010 si 07 septembrie 2010, partea vatamata a sesizat organele de cercetare penala cu privire la savarsirea de catre inculpata a infractiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta si pedepsita de art. 307 alin. 2 C. pen.
     Aceste fapte au facut obiectul dosarului penal nr. 3259/P/2010, pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani. Din actele de urmarire penala intocmite in acest dosar, s-a stabilit ca, in repetate randuri si in ciuda diligentelor depuse, persoana vatamata a fost impiedicata de catre mama copilului, I. E. M., de a avea legaturi personale cu fiul sau, conform programului stabilit prin hotararea judecatoreasca.
     In cauza penala aratata, inculpata a motivat impiedicarea tatalui de a avea legaturi personale cu minorul, cu starea de sanatate a copilului, precum si cu faptul ca acesta refuza sa se afle in prezenta tatalui.
     Fata de sustinerile inculpatei, precum si fata de inscrisurile medicale depuse la dosar, s-a constatat ca afectiunile de care a suferit minorul, in perioada reclamata (adenoidita cronica, usoara scolioza lombara), nu sunt de natura a justifica impiedicarea parintelui de a lua legatura cu acesta.
     Nu au fost retinute nici sustinerile inculpatei privitoare la refuzul minorului de a se afla in prezenta tatalui, neexistand probe concludente in acest sens. Mai mult decat atat, s-a constatat ca nu exista dovezi in sensul ca mama si-ar fi aratat disponibilitatea, in vederea facilitarii legaturilor personale cu minorul asa cum s-a stabilit prin hotararea judecatoreasca.
     In fine, s-a apreciat ca fapta inculpatei nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar fata de aceasta s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii, cu rol sanctionator si de atentionare asupra persistentei infractionale.
     In ciuda sanctiunii administrative aplicate, inculpata a ignorat rolul de avertizare al acesteia, continuand cu rea credinta sa-l impiedice pe sotul sau sa aiba legaturi personale cu minorul, conform programului stabilit prin hotarare de instanta de judecata.
     Astfel, s-a constat ca, si dupa scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii administrative, in ciuda diligentelor depuse de sotul sau, inculpata l-a impiedicat pe acesta, in repetate randuri (18 decembrie 2010, 15 ianuarie 2011, 05 februarie 2011, 19 februarie 2011), sa aiba legaturi personale cu fiul sau, conform programului stabilit prin hotararea judecatoreasca.
     Fiind audiata la urmarirea penala, inculpata I. E. M. a declarat ca nu se face vinovata de comiterea infractiunii care este retinuta in sarcina sa, intrucat ea personal este de acord ca minorul I. A. sa aiba legaturi personale cu tatal sau, insa minorul este cel care refuza acest lucru, motivat de comportamentul tatalui la adresa sa precum si la adresa mamei, iar toate aceste incercari ale tatalui de a lua copilul la locuinta sa nu fac decat sa-l streseze pe minor si sa-i creeze suferinte psihice.
     Prima instanta a retinut ca eventuala atitudine de refuz manifestata de minor nu este expresia atitudinii sale neconstranse, ci mai curand rezultatul unei atitudini induse de mama sa si de persoanele care au in grija minorul.
     Chiar si in aceste imprejurari, avand in vedere sustinerile inculpatei, a fost dispusa efectuarea de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani a unei evaluari psihologice a minorului, pentru a se determina daca acesta prezinta disponibilitate de a avea relatii personale cu tatal sau. Concluziile raportului de evaluare din data de 04 februarie 2011 au contrazis sustinerile inculpatei cu privire la refuzul manifestat de minor.
      Prima instanta a retinut ca, in drept, fapta inculpatei I. E. M. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de "nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului", prevazuta si pedepsita de art. 307 alin. 2 Cod penal.
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs inculpata I. E. M. si partea vatamata I. M. .
     Inculpata invoca cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12, 14 si 172 Cod procedura penala si solicita ca, in urma admiterii recursului, instanta de control sa dispuna in principal achitarea, fie in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, fie in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedura penala, iar in subsidiar aplicarea unei pedepse cu amenda a carei executare sa fie suspendata conditionat.
     Motivele de recurs sunt pe larg dezvoltate in memoriul depus la dosar (f. 13-18) si cu prilejul dezbaterilor. In esenta, inculpata invoca neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii pentru savarsirea careia a fost condamnata de prima instanta, atat sub aspectul laturii obiective si subiective, cat si sub cel al pericolului social concret, respectiv necesitatea retinerii circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal.
     Cu prilejul dezbaterilor, partea vatamata a aratat ca isi retrage recursul.
     Examinand hotararea atacata, atat din perspectiva criticilor aduse de inculpata, cat si din oficiu in baza art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, tribunalul va retine urmatoarele:
     Potrivit art. 307 alin. 2 Cod penal, constituie infractiunea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca , spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de organul competent.
     In speta, minorul I. A. a fost incredintat provizoriu, spre crestere si educare, mamei sale I. E. M., prin ordonanta Judecatoriei Botosani nr. 4490 din 22 iunie 2010. S-a incuviintat totodata ca numitul I. M. , tatal minorului, sa aiba legaturi personale cu acesta, in prima si a treia sambata din luna, intre orele 900 si 2000, la domiciliul tatalui, in vacanta de vara in primele doua saptamani din luna august, in a doua zi de Craciun si in a doua zi de Pasti.
     Desi a luat cunostinta de aceste dispozitii, in cursul anului 2010 inculpata I. E. M. nu a permis partii vatamate I. M.  sa aiba legaturi personale cu minorul. Drept urmare, la sesizarea partii vatamate, inculpata a fost cercetata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 307 alin. 2 Cod penal in dosarul nr. 3259/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani, dosar in care, prin ordonanta din 14 ianuarie 2011, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
     Ulterior inceperii cercetarilor in dosarul amintit, inculpata a continuat sa impiedice partea vatamata sa aiba legaturi personale cu minorul. Din acest punct de vedere, contrar sustinerilor aparatorului inculpatei, se observa ca atat organul de urmarire penala, cat si prima instanta, au efectuat o clara delimitare a actelor materiale ce formeaza obiectul celor doua dosare. Astfel, in dosarul ce s-a finalizat cu solutie de scoatere de sub urmarire penala, partea vatamata a reclamat acte de impiedicare comise la datele de 5 august 2010, 23 august 2010 si 7 septembrie 2010, in timp ce in prezenta cauza sesizarea a vizat acte materiale comise la datele de 18 decembrie 2010, 15 ianuarie 2011, 5 februarie 2011 si 19 februarie 2011.
     Aceste ultime acte materiale sunt pe deplin dovedite atat prin declaratiile partilor (ambele confirmand ca nu s-au stabilit legaturile cu minorul in modalitatea stabilita prin hotarare), cat si prin concluziile referatului de evaluare intocmit de specialisti din cadrul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani si cele consemnate in rapoartele de interventie intocmite de lucratorii de politie. Referatul de evaluare atesta ca minorul nu prezinta tulburari de comportament si prezinta posibilitati de reluare treptata a legaturii cu tatal. Aceste posibilitati sunt de astfel clar dovedite prin plansele foto depuse la dosar (filele 100-103), care surprind un copil cu preocupari specifice varstei, aflat in elementul sau. Din raportul de interventie intocmit la data de 17 februarie 2011 reiese ca inculpata a acceptat ca minorul sa se intalneasca cu tatal sau doar dupa discutiile purtate de lucratorul de politie (anterior invocand ca minorul nu vrea sa mearga si s-ar afla sub tratament), dar si ca minorului i s-a cerut de catre numita S. V.sa planga si sa strige ca nu vrea sa mearga. Mai mult, dupa ce inculpata s-a deplasat impreuna cu minorul la autoturismul inculpatului, aceeasi S. V.a strigat "criminalilor, nu-mi luati copilul", moment in care inculpata a dus minorul inapoi in apartament. Opozitia la realizarea legaturilor partii vatamate cu minorul este evidentiata si de cele constatate de lucratorii de politie la data de 5 februarie 2011, data la care numitii S. A.si S. V.au refuzat sa-i dea acesteia copilul.
     Sustinerile inculpatei privind imposibilitatea obiectiva de stabilire a legaturilor dintre minor si tatal sau din pricina starii de boala a minorului nu sunt dovedite, in conditiile in care actele medicale depuse nu contin indicatii terapeutice ce nu puteau fi urmate si la domiciliul tatalui.
     Prin urmare, in mod corect s-a retinut savarsirea de catre inculpata a infractiunii prev. de art. 307 alin. 2 Cod penal, dupa cum in mod legal si temeinic i s-a aplicat acesteia o pedeapsa cu inchisoare. Aceasta solutie constituie si o expresie a fermitatii cu care statul este chemat sa intervina in asemenea cazuri pentru a preveni producerea unor consecinte ireversibile asupra relatiilor dintre parintii si copii lor, componenta esentiala a dreptului la viata de familie.
     Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpata urmeaza a fi respins in baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, mentinandu-se hotararea atacata.
     In baza art. 3854 alin. 2 rap. la art. 369 Cod procedura penala se va lua act de retragerea recursului declarat de partea vatamata.
     Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala,

2