Plangere impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Purtare abuziva. Elemente constitutive

Plangere impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Purtare abuziva. Elemente constitutive
Infractiuni

Sentinta penala nr.149/5 iulie 2011

     Prin ordonanta nr. 451/P/2010 din 2 martie 2011 a Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului C. T. C. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ - amenda in cuantum de 700 lei.
     Pentru a dispune astfel, procurorul a retinut urmatoarele:
     Invinuitul lucreaza ca agent de politie in cadrul Biroului Rutier  al Politiei  municipiului Botosani, incepand  cu data de 01.07.2008.
Partea  vatamata M. V. este  o  persoana  foarte cunoscuta in municipiul Botosani, fiind  administratorul  unei sali   de fitness  si culturism,  care este frecventata de mai  multi ofiteri  si subofiteri  din cadrul I.P.J. Botosani.
In ziua de 01.06.2010, invinuitul a  fost de  serviciu, conform planificarii,  impreuna cu agent  L. I., din cadrul Biroului de Ordine Publica,  serviciul desfasurandu-se,  atat pe linie rutiera, cat  si pe    mentinerea ordinii publice.
In cursul diminetii, in  jurul orei 09,00, cei  doi s-au deplasat cu autoturismul din dotare  pe  Calea Nationala  din  municipiul  Botosani, intentionand  sa circule pe   strada Victoriei (care duce  spre  Complexul "Modarom",  pe  langa Magazinul "Botosani"), unde numitul L. I. avea  de  rezolvat o problema personala. 
     La  volanul autoturismului s-a  aflat invinuitul,  el oprind  la intersectia strazii Victoriei  cu Calea Nationala, in apropierea  careia se  afla  o  sarma de  care   era  agatat  semnul "Accesul interzis".
     Invinuitul a solicitat accesul pe  strada Victoriei martorului T. D.,  lucrator al S.C. CONREC S.A., care i-a refuzat cererea.  De  mentionat este  faptul ca S.C. CONREC S.A.  desfasura  lucrari, de  mai  multe  luni,   pe  strada  Victoriei   si in parcarea  Magazinului "Botosani",  traficul  fiind ingreunat ori interzis, fara insa a se institui  reguli cu privire la riverani.
     Martorul T. D. fusese  desemnat in  ziua  de 01.06.2010  sa se ocupe de accesul autovehiculelor  pe  strada   Victoriei.
     In timp ce  martorul L. I.  a plecat in apropiere  sa-si rezolve  problema  personala, invinuitul a intrat intr-o discutie cu martorul T. D.. In aceste imprejurari, la  fata  locului a sosit  si  a oprit (tot langa  sarma  care  bloca  simbolic  accesul), autoturismul  Dacia break condus  de  partea  vatamata  M. V..  Acesta a  coborat de la volan, solicitand  la randul sau accesul pe strada Victoriei, intrucat isi desfasura  activitatea profesionala in cadrul Complexului "Modarom".
     Martorul  T. D. i-a  refuzat accesul,  desi  stia ca lucreaza in zona  si ca mai avusese  discutii in contradictoriu  cu colegii  lui de   echipa,  din cauza  ca intampina   dificultati in a  ajunge  la locul de  munca.
     Partea  vatamata  i-a   reprosat  martorului T. D.  ca lucrarile  s-au intins  pe o perioada de  timp exagerat de mare (peste un an),  avand  in  vedere  obiectivul  lucrarii,  exprimandu-si nemultumirea profunda  fata de  modul cum se  lucreaza  si cum se colaboreaza cu primaria.
     Invinuitul a asistat  la aceasta discutie   si, fara  a-si declina   identitatea ori calitatea,  i-a indicat  partii vatamate sa ocoleasca prin fata  sediului URBANSERV.
     Numitul M. V.  nu a  acceptat  pe  moment  aceasta varianta, intrucat  dorea  sa  isi manifeste  intreaga  nemultumire pe  care o stransese  atatea  luni, in care  observase lentoarea  lucratorilor   si modalitatile  defectuoase  de lucru. A  explicat  ca   doreste  sa ajunga la Complexul "Modarom" unde lucreaza  si nu  a adresat  cuvinte  jignitoare,  nici martorului T. D.  si nici  agentului de politie C. T. C.. Era  doar  nervos, pe fondul   prelungirii nejustificate  a   restrictionarii accesului  pe strada  Victoriei.
     Desi   partea  vatamata  nu incalcase nici o dispozitie legala (nu tulburase ordinea si  linistea publica   si nu poate  fi  vorba  nici de nerespectarea dispozitiei  politistului rutier  de a parasi zona, deoarece  atunci cand  i-a spus  sa plece  si sa ocoleasca prin fata  sediului URBANSERV, invinuitul  nu-si declinase  calitatea de politist  rutier, respectiv   nu se   legitimase), numitul C. T. C. i-a  cerut sa prezinte  actele,  lucru pe  care M. V.  l-a refuzat, aratand  ca nu a incalcat  nicio   dispozitie legala,  adaugand ca ar  trebui sa se  deplaseze  impreuna la  seful  invinuitului,  unde  va  prezenta actele cerute. Acest  schimb  de replici  s-a repetat,  fiind   auzit   si de martorul T. D..
     Desi legea  ii permitea invinuitului, in anumite conditii,  sa-l conduca la sediu pe M. V.  in vederea  stabilirii identitatii acestuia,el nu a luat aceasta masura, preferand  sa stea pe drumul public si sa se contrazica  cu partea vatamata. Pe  parcursul discutiei, invinuitul a  devenit   tot  mai nervos.
     De asemenea,desi invinuitul avea posibilitatea de a verifica prin statie  nr. de inmatriculare  al autoturismului condus  de M. V. si de a obtine  date suplimentare, vizand  inclusiv  identitatea proprietarului,   el nu a facut acest lucru.
     Cand M. V.  a urcat la volanul autoturismului sau si a pornit  motorul pentru  a pleca, invinuitul C. T. C.  a apelat  la  cea  mai extrema modalitate  de  a  imobiliza  o persoana,  respectiv  arma  de  foc,  pierzand  din vedere  alte posibilitati, cum  ar fi: plecarea in urmarirea persoanei  sau comunicarea  prin statie catre alte  echipaje. Astfel, punand  piciorul  pe pragul   autoturismului, in dreptul soferului (dupa cum declara martorul ocular B. S. V.), invinuitul a scos  pistolul din toc  si l-a  amenintat cu acesta   pe M. V., pentru a-l determina sa nu plece de pe  loc. Un alt  martor  ocular - N. M. - a declarat ca in acele imprejurari  ale  scoaterii armei din toc,  politistul era  agitat   si isi pierduse  autocontrolul. Tot  acest  martor  a aratat ca zona era  populata  si ca,  dupa ce M. V.  a scos actele  si i le-a inmanat politistului,  acesta  a  reintrodus pistolul in toc.
     Impotriva acestei solutii invinuitul a formulat plangere conform art. 278 Cod procedura penala, plangere ce a fost respinsa prin ordonanta nr. 581/II/2 din 6 aprilie 2011 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani.
     Ulterior, petentul s-a adresat instantei prin prezenta plangere, solicitand ca in baza prevederilor art. 2781 alin. 8 Cod procedura penala sa se dispuna modificarea temeiului solutiei de scoatere de sub urmarire penala in cel prev. de art. 10 lit. d Cod procedura penala.
     In motivarea plangerii petentul invoca lipsa unor elemente constitutive ale infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal, atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective. Astfel, se arata ca declaratiile martorilor propusi de intimat, N. M. si B. S. V. nu pot fi considerate probe utile si pertinente cauzei, avand in vedere contradictiile dintre aceste declaratii, si in raport cu declaratiile celorlalti martori  care au fost de fata la eveniment. Totodata, fata de comportamentul necorespunzator al intimatului, care nu a incetat nici in urma solicitarii lucratorului de politie, ci dimpotriva a continuat, inclusiv prin incercarea intimatului de a parasi locul respectiv la volanul autoturismului sau, petentul era autorizat sa foloseasca armamentul din dotare. Aceasta concluzie reiese si din reglementarile interne ale MAI privind conditiile in care se poate face uz de arma, reglementari ce nu au fost avute in vedere de procurorul de caz.
     Examinand solutia de netrimitere in judecata, fundamentata pe un probatoriu complet si legal administrat, tribunalul constata urmatoarele:
     Din coroborarea sustinerilor intimatului, petentului si ale martorului T. reiese cu claritate ca, fata de atitudinea total ireverentioasa a intimatului, manifestata inclusiv prin incercarea acestuia de a pleca la volanul autoturismului sau, petentul a scos arma din toc si, fara a o arma, a indreptat-o in sus, solicitandu-i totodata intimatului sa prezinte actele. In acest context sustinerile martorilor N. si B. trebuie privite cu rezerva, tinand seama ca niciunul dintre ei nu a asistat la intreaga situatie conflictuala si au perceput cele relatate de la distanta. In plus, in cazul martorului N., care absolut intamplator a trecut prin zona respectiva, este dificil de explicat atitudinea acestuia de a-si continua drumul, cu toate ca a observat suficiente elemente (dialogul aprins dintre petent si intimat, scoaterea si armarea pistolului de catre petent, starea de agitatie si lipsa de autocontrol a petentului) de natura sa il ingrijoreze cu privire la situatia in care s-ar fi aflat intimatul, persoana pe care o cunostea de mai mult timp.
     Actiunea petentului, datorita modului in care s-a desfasurat ( avem aici in vedere discutiile contradictorii si fermitatea si rapiditatea petentului) a fost de natura sa produca intimatului temerea ca arma ar putea fi folosita. Ramane de stabilit daca aceasta actiune a petentului poate fi categorisita drept "abuziva" in sensul art. 250 Cod penal.
     Pentru a se stabili acest aspect trebuie avute in vedere, dupa cum a indicat si petentul, reglementarile interne privind folosirea armei din dotare de catre lucratorii de politie. Astfel, in Standardul MAI depus in copie la dosar se arata, cu titlu exemplificativ, situatiile in care se executa oprirea unui vehicul, din aceasta enumerare si din imprejurarile ce se au in vedere cu ocazia opririi (indicate la art. 4.2) reiesind cu claritate ca oprirea va avea loc doar in situatii cu caracter deosebit ori de urgenta, printre care si constatarea unor fapte de natura contraventionala. In ce priveste mijloacele ce se pot folosi pentru oprire, art. 5.2 prevede ca, in functie de comportamentul si reactia conducatorului vehiculului fata de semnalul sau dispozitia de oprire, aceasta poate fi realizata si fortat, atunci cand conducatorul unui vehicul stationat intentioneaza sa-l puna in miscare fara acordul personalului abilitat. In acest caz se folosesc, dar gradual, forta, mijloacele tehnice si armamentul din dotare, potrivit legii.
     In speta, pe langa faptul ca s-a constatat savarsirea unei contraventii abia dupa folosirea armei, si nu anterior, petentul a folosit direct arma, fara a recurge si la alte mijloace, cu toate ca intimatul se manifestase agresiv doar verbal, iar numarul autoturismului si directia in care acesta se deplasa erau cunoscute. Pe de alta parte, independent de aceste imprejurari, petentul era autorizat sa faca uz de arma doar in conditiile legii, dupa cum prevede art. 5.2 din Standardul amintit. Aceasta lege nu poate fi decat Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si munitiilor care, in desconsiderarea prestigiului si sigurantei de care ar trebui sa se bucure orice agent al ordinii publice, limiteaza drastic cazurile in care se poate face uz de arma. Astfel, potrivit art. 47 si 48 din Lege aceste cazuri sunt urmatoarele: impotriva celor care ataca militari aflati in serviciul de garda, paza, escorta, protectie, mentinerea si restabilirea ordinii de drept, precum si impotriva celor care, prin actul savarsit, prin surprindere, pun in pericol obiectivul pazit; impotriva celor care ataca persoanele investite cu exercitiul autoritatii publice sau carora, potrivit legii, li se asigura protectie; impotriva persoanelor care incearca sa patrunda ori sa iasa in mod ilegal in sau din unitatile, subunitatile militare ori din perimetrele sau zonele pazite stabilite prin consemn; pentru imobilizarea infractorilor care, dupa savarsirea unei infractiuni, incearca sa fuga; impotriva oricarui mijloc de transport folosit de persoanele prevazute la lit. b si c, precum si impotriva conducatorilor acestora care refuza sa opreasca la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existand indicii temeinice ca au savarsit o infractiune ori ca este iminenta savarsirea unei infractiuni; pentru imobilizarea sau retinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice ca au savarsit o infractiune si care riposteaza ori incearca sa riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune in pericol viata ori integritatea corporala a persoanei; pentru a impiedica fuga de sub escorta sau evadarea celor aflati in stare legala de detinere; impotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care incearca sa patrunda fara drept in sediile sau in perimetrele autoritatilor si institutiilor publice; impotriva celor care ataca sau impiedica militari sa execute misiuni de lupta; in executarea interventiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de teroristi, in scopul retinerii sau anihilarii acestora, eliberarii ostaticilor si restabilirii ordinii publice; in legitima aparare sau in stare de necesitate. Este evident ca situatia de fapt din speta nu se incadreaza in niciuna dintre aceste prevederi.
     Pentru toate aceste considerente solutia procurorului apare ca legala si temeinica, astfel incat prezenta plangere urmeaza a fi respinsa ca nefondata in baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala, mentinandu-se ordonanta atacata.
     Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala,
          Pentru aceste motive,

2