Ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului pe teren "potrivit legii". Conditii

Prin cererea inregistrata sub nr.5174/40/2011 pe rolul Tribunalului Botosani - Sectia a II- a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal la data de 05.05.2011, reclamanta S.C. "X" S.A. Botosani    a solicitat, in contradictoriu cu paratul Municipiul Botosani - prin primar, Directia de Taxe si Impozite Locale Botosani, anularea Dispozitiei primarului nr. 2570, a Deciziei de impunere nr. 10060/28 din 03.03.2011  si implicit anularea sumei totale de 32.064 lei din care 4.218 lei reprezentand impozit pe teren aflat in Parcul industrial, iar 27.864 lei reprezentand impozit pe cladiri aflate in Parcul Industrial.
In motivare, reclamanta a aratat ca Primaria Municipiului Botosani a emis Decizia de impunere nr. 10060/28 din 03.03.2011,  prin care a stabilit in sarcina sa obligatii fiscale suplimentare in valoare de 32.064 lei, contestatia administrativ formulata impotriva deciziei de impunere fiind respinsa de catre Primaria Botosani, cu motivarea ca scutirile pentru terenurile si cladirile aflate in Parcul Industrial se acorda in baza Hotararilor Consiliului Local conform art. 7 din OG 65/2001 si Ordinul 296/2007.
Mai arata reclamanta ca, Parcul Industrial Botosani detine titlul de Parc Industrial prin Ordinul MDP nr. 170/02.06.2003 emis in temeiul OG nr. 65/2001 si Ordinul 264/2002 si ca prin sintagma "potrivit legii", utilizata de legiuitor in cele articole mentionate, acesta a avut in vedere competenta Consiliului local de a verifica doar daca, cladirile si terenurile pentru care se solicita scutirea de la plata impozitului se afla sau nu in perimetrul Parcului Industrial. Totodata, a aratat ca in ceea ce priveste competentele privind autorizarea si recuperarea ajutorului de stat, pana la finele anului 2006 acestea erau in sarcina Consiliului Concurentei, ulterior, incepand cu data de 01.01.2007, fiind transferate Comisiei Europene. In aceste conditii, mentioneaza reclamanta, Dispozitia de impunere nr.  10060/28 din 03.03.2011  a fost emisa de organe neabilitate de a dispune masuri in legatura cu ajutoarele de stat.
             Prin intampinare, Primarul Municipiului Botosani a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat:
- disp. art. 7 lit. d din OG 65/2001 a fost introdus prin pct.6 din Legea nr. 490/2002 pentru aprobarea OG nr. 65/2001, potrivit caruia ,,pentru construirea si dezvoltarea unui parc industrial se acorda reduceri de impozit  de catre administratia publica locala pe baza de hotarari ale consiliilor locale sau judetene in a caror raza administrativ teritoriala se afla parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile si terenurile transmise in folosinta parcului industrial".
- disp.   art. 250 alin.1 pct.9 si art. 257 lit. a din Legea nr. 571/2003 prevad scutirea pentru cladirile si terenurile industriale, insa acestea se acorda potrivit legii; aceste dispozitii trebuie completate cu prev. pct.77 al. 5 din HG nr. 44/2004,care fac referire la OG nr. 65/2001, ordonanta care prin art.7  prevede posibilitatea reducerii de impozite doar in baza de hotarari ale consiliilor locale - aceleasi concluzii rezulta si din prevederile Ordinului nr. 296/2007;
De asemenea, prin intampinare s-a solicitat a se avea in vedere dispozitiile art. 3 alin. 3 din OUG nr. 117/2006, din care rezulta ca acordarea de masuri de ajutor de stat impune autoritatilor publice obligativitatea elaborarii unor scheme care trebuie sa prevada, printre altele, modalitatea de acordare a respectivului ajutor de stat, precum si cuantumul fondurilor, ceea ce nu s-a realizat in cauza.
Prin sentinta nr.343/25.01.2012, Tribunalul Botosani - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins actiunea, ca nefondata, retinand ca temeinic dovedita urmatoarea situatie  de fapt:
In fapt, in sarcina S.C. "X" S.A. Botosani  s-au stabilit creante fiscale in cuantum  de 32.064 lei, reprezentand impozit pe teren (4.218  lei) si impozit pe cladiri (27.864 lei), creante fiscale stabilite prin Dispozitia nr. 10060/28 din 03.03.2011 emisa de Primarul municipiului Botosani in baza declaratiilor de impunere depuse de catre reclamanta la organul fiscal.
Reclamanta a contestat respectivul act administrativ aratand ca,  intrucat detine titlul de Parc industrial, beneficiaza, in baza Legii 571/2003, de scutiri de impozit atat pentru cladirile cat si pentru terenurile aflate in proprietatea sa, care fac parte din parcurile industriale.
A retinut prima instanta ca, potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 din Legea 571/2003 nu se datoreaza impozit pentru "cladirile din parcurile industriale stiintifice si tehnologice, potrivit legii" iar potrivit art. 257 lit. l) al aceluiasi act normativ impozitul pe teren nu se datoreaza pentru "terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii" .
Tribunalul a considerat ca, sintagma "potrivit legii", prevazuta in cele doua articole, trebuie raportata la dispozitiile OG 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, in care se prevede ca scutirile de  la plata impozitului pe teren si cladiri prevazute de art. 250 si 257 Cod fiscal se acorda de catre unitatile administrativ-teritoriale in care este amplasat parcul industrial, in baza unor Hotarari ale Consiliului Local si numai cu indeplinirea conditiilor prevazute de Ordinul 296/2007.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca, dispozitiile art. 18 din Ordinul nr. 296/2007, privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investitiile realizate in parcurile industriale, stabilesc aceeasi procedura de acordare a facilitatilor fiscale constand in scutiri de plata impozitului pe teren de catre unitatile administrativ teritoriale, iar cele ale art. 22 prevad ca scutirea se acorda o singura data pe an, in fiecare an.
Avand in vedere ca in speta nu exista o Hotarare a  Consiliului Local Botosani prin care sa se fi acordat scutirea de plata impozitului pe cladirile si terenurile  apartinand reclamantei, care fac parte din parcul industrial Botosani,  tribunalul a retinut ca decizia de impunere nr.  10060/28 din 03.03.2011 - ce a fost mentinuta prin Dispozitia  2570/2011 emisa de primarul municipiului Botosani - este legala, astfel incat a respins cererea, ca nefondata.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C. "X"S.A., aratand ca, in conformitate cu art.250 al.1 pct.9 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal actualizat, "cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, sunt: - cladirile din Parcurile Industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii".
Recurenta sustine ca, legiuitorul, folosind sintagma "prin efectul legii", a tinut sa dea o nota de obligativitate la scutirea pe care o acorda cladirilor aflate in Parcul Industrial si, in acelasi timp, o nota de irevocabilitate a acestei scutiri pe care statul a inteles sa o acorde.
Sustine recurenta, de asemenea, ca a adresat paratului Municipiul Botosani, prin primar, o cerere de scutire de la plata impozitului, la care a primit un raspuns negativ, in sensul ca scutirea nu se acorda, fara nici o justificare.
Se mai arata in recurs ca Ordinul nr.296/2007 nu este aplicabil reclamantei, care se afla sub incidenta Ordinului ministrului dezvoltarii si prognozei nr.264/2002; ca art.7 lit.d) din O.G. nr.65/2001 este abrogat implicit de Legea nr.571/2003; ca din adresa transmisa de Ministerul Administratiei si Internelor rezulta ca "pentru investitiile realizate in Parcul Industrial Botosani, operatorii economici pot beneficia de ajutor de stat sub forma scutirii la plata impozitului pe teren si cladiri, in temeiul dispozitiilor art.250 al.1 pct.9 si art.257 lit. l) din Legea nr.571/2003 (_). Pentru investitiile realizate in Parcul Industrial, societatea administrator S.C. "X" S.A. beneficiaza de ajutor de stat regional pana la atingerea sumei de 2.000.000 lei, in conformitate cu prevederile Deciziei Consiliului Concurentei nr.225/2003."; ca in competenta Consiliului local intra doar verificarea existentei sau nu a cladirilor in perimetrul parcului industrial; ca dispozitiile art.12 al.2 din Ordinul MIRA nr.296/2007 prevad in mod expres ca societatile care au primit titlul de parc industrial pana la intrarea in vigoare a schemei de ajutor de stat regional nu sunt beneficiare ale acesteia, ori Parcul Industrial Botosani a fost infiintat in anul 2003 prin ordinul MDP nr.170/02.06.2003; ca unitatile administrativ-teritoriale pe raza carora sunt localizate parcurile industriale au calitate de furnizor si, in consecinta, acorda ajutorul de stat sub forma facilitatilor prevazute in codul fiscal; ca dispozitia de impunere a fost emisa de organe neabilitate de a dispune masuri in legatura cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din Romania, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, incalca rolul exclusiv de control si decizie al Comisiei Europene, urmand a fi anulate ca fiind emise de organe fara calitate in a dispune masuri privind ajutoarele de stat autorizate sau ilegale (decizia nr.5731/10.12.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
Prin decizia nr.3164/05.06.2012, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal  a respins recursul, care, in drept, se incadreaza conform art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art. 257 lit. l din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal "impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: (_) terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii".
Dispozitiile pct. 77 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 stabilesc ca "Pentru incadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevazute la art. 257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea in vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 490/2002, precum si hotararile Guvernului Romaniei de constituire a parcurilor industriale."
Dat fiind ca dispozitiile Codului fiscal se refera la scutirea de la plata impozitului pe terenurile parcurilor industriale potrivit legii iar cele din Normele metodologice fac trimitere la dispozitiile OG nr. 65/2001 aprobata cu modificari prin Legea nr. 490/2002, rezulta ca aceste facilitati nu sunt acordate automat prin efectul legii.
Potrivit dispozitiilor art. 7 lit. "d" din OG nr. 65/2001 aprobata prin Legea nr. 490/2002 "pentru constituirea si dezvoltarea unui parc industrial se acorda urmatoarele facilitati: (_) reduceri de impozite acordate de administratia publica locala pe baza de hotarari ale consiliilor locale sau judetene in a caror raza administrativ-teritoriala se afla parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile si terenurile transmise in folosinta parcului industrial."
De asemenea, dispozitiile art. 18 din Ordinul nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investitiile realizate in parcurile industriale stabilesc aceeasi procedura de acordare a facilitatilor fiscale constand in scutiri de la plata impozitului pe teren de catre unitatile administrativ teritoriale iar cele ale art. 22 alin. 1 prevad ca scutirea se acorda o singura data pe an, in fiecare an.
Curtea a considerat ca nu pot fi retinute apararile reclamantei-recurente  referitoare la abrogarea implicita a dispozitiilor art. 7 lit. d din OG nr. 65/2001 intrucat prin art. 298 pct. 6 din Codul fiscal au fost abrogate expres dispozitiile art. 7 lit. b si c din OG nr. 65/2001. Or, daca intentia legiuitorului ar fi fost sa abroge si dispozitiile literei d a acestui text normativ ar fi facut-o in mod expres. De altfel, asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 7 lit. d din OG nr. 65/2001 nu sunt contrare dispozitiilor Codului fiscal pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 3 si 4 din Codul fiscal invocate de reclamanta-recurenta.
Cat priveste apararile referitoare la procedura de aprobare a ajutorului de stat prevazuta de Legea nr. 143/1999 si, ulterior, de OUG nr. 117/2006 acestea nu fac decat sa vina in sprijinul celor retinute de Curte, si anume faptul ca facilitatea fiscala nu a fost acordata reclamantei asa incat nu ne aflam in prezenta unei decizii de recuperare a ajutorului de stat nelegal acordat ci a unei simple decizii de impunere pentru colectarea impozitelor si taxelor locale.
Este de observat ca reclamanta a solicitat acordarea facilitatilor fiscale prevazute de art.250 alin.1 pct.9 si art.257 lit.i) din Legea nr.571/2003, aceasta solicitare fiind respinsa de Consiliul Local Botosani (filele 8-10 dosar fond), insa reclamanta avea posibilitatea de a cenzura acest refuz la instanta de contencios administrativ, conform art.1, art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Referitor la trimiterile recurentei vizand jurisprudenta in materia analizata, Curtea a precizat ca prezenta solutie este in acord cu Minuta intocmita la data de 30.11.2011 in cadrul Sectiei de contencios administrativ a acestei instante, conform art.261 al.3 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti aprobat prin hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, minuta intocmita in scopul unificarii practicii judiciare.
De altfel, in cauza Albu impotriva Romaniei, CEDO a statuat ca unificarea jurisprudentei necesita o anumita perioada de timp, astfel incat un interval rezonabil in care exista mai multe solutii jurisprudentiale asupra unor situatii similare, este compatibil cu dreptul la un proces echitabil. Esentiala este existenta si functionarea unui mecanism eficient de unificare intr-un termen rezonabil a practicii judiciare.
Avand in vedere acestea, Curtea, in baza art.312 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.