Obliga?ia de a plati ”impozit pe spectacole”. Legalitate.

Obliga?ia de a plati ”impozit pe spectacole”. Legalitate.


     Impozitul pe spectacole se datoreaza conform art.273 din  Legea nr.571/2003 pentru orice manifestare artistica, competitie sportiva sau alta activitate distractiva desfasurata in Romania, iar  organul fiscal a stabilit in mod corect ca in cauza s-a  desfasurat activitate de discoteca in sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004, astfel ca exista obliga?ia de a plati aceasta taxa locala stabilita de Direc?ia Fiscala Locala  S.

             Sectia de contencios administrativ si fiscal –Decizia nr. 1287/26 septembrie 2016

Prin sentin?a administrativa nr…/2016 pronun?ata de Tribunalul Sibiu – Sec?ia a II-a civila, de contencios administrativ ?i fiscal s-a respins ac?iunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. R.A. S.R.L. in contradictoriu cu parata Direc?ia Fiscala Locala S., avand ca obiect anularea deciziei de solu?ionare a contesta?iei administrative nr…/2014, a deciziei de impunere nr…/20.03.2014 ?i a raportului de inspec?iei fiscale nr…/2014.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C. R.A. S.R.L. solicitand casarea sentin?ei recurate ?i rejudecand in fonda cauza sa fie admisa actiunea asa cum a fost formulata si precizata.
In motivarea optiunii sale procesuale reclamanta a sustinut urmatoarele:
„Taxa de afisaj” nu este datorata de reclamanta, intrucat, asa cum rezulta din Anexa 8 la Raportul de inspectie fiscala (intitulata: „Punct de vedere al contribuabilului la constatarile inspectiei fiscale”), panoul respectiv de afisaj apartine si a fost amplasat de Casa de Cultura a Sindicatelor Sibiu, astfel incat, potrivit art. 272 alin. (2) din Codul fiscal, „taxa de afisaj” este datorata, eventual, de aceasta din urma institutie publica, si nu de reclamanta.
„Impozitul pe spectacole” nu este nici el datorat de reclamanta, deoarece potrivit art. 273 alin.(1) din Codul fiscal, prin „spectacol” se intelege: „o manifestare artistica, o competitie sportiva sau alta activitate distractiva”, pentru care, conform art.274 alin. (1) din acelasi cod: „impozitul pe spectacole se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit la suma incasata din vanzarea biletelor de intrare si a abonamentelor”, la activitati de tipul celor enumerate in art.274 alin.(2): „piese de teatru, balet, opera, opereta, concert filarmonic, difuzare de filme, spectacole de circ, competitii sportive interne si internationale”. Tocmai de aceea, potrivit art.274 alin.(4) din Codul fiscal, s-a stabilit explicit ca: „Persoanele care datoreaza impozitul pe spectacole stabilit in conformitate cu prezentul articol au obligatia de:
a) a inregistra biletele de intrare si/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale care isi exercita autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunta tarifele pentru spectacol in locul unde este programat sa aiba loc spectacolul, precum si in orice alt loc in care se vand bilete de intrare si/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare si/sau abonamente si de a nu incasa sume care depasesc tarifele precizate pe biletele de intrare si/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare si/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autoritatii administratiei publice locale, documentele justificative privind calculul si plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricaror altor cerinte privind tiparirea, inregistrarea, avizarea, evidenta si inventarul biletelor de intrare si a abonamentelor, care sunt precizate in normele elaborate in comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii si Cultelor si Agentia Nationala pentru Sport”.
In mod similar, reclamanta nu a desfasurat niciodata vreo activitate de „discoteca”, cum de asemenea, eronat si fara temei juridic s-a retinut atat in Raportul de inspectie fiscala, cat si in decizia de impunere atacate.
In acest sens, in art.178 alin.(1) din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norme aprobate prin din H.G. nr.44/2004, se arata explicit (in legatura directa cu prevederile art.275 din Codul fiscal) ca: „Prin discoteca, in sensul prezentelor norme metodologice, se intelege activitatea artistica si distractiva desfasurata intr-o incinta prevazuta cu instalatii electronice speciale de lumini, precum si de redare si auditie de muzica, unde se danseaza, indiferent cum este denumita ori de felul cum este organizata ca activitate”.
Cu privire la aceasta situatie, recurenta a aratat, in detaliu, in contestatia formulata (inregistrata sub nr…/17.04.2014, la organul emitent) si faptul ca, sub un prim aspect, parata Directia Fiscala Locala S., contrar celor relevate de Casa de Cultura a Sindicatelor din S., a retinut si calculat ”taxa de afisaj” pentru bannerul acesteia de 20 mp, cu incepere din data de 01.09.2013, desi bannerul respectiv a fost instalat abia in anul 2014, cu scopul de a „masca” degradarea inestetica a zidului si geamurilor amplasate la intrarea in locatie. Sub un al doilea aspect, pana la incetarea efectiva si totala (la data de 29 martie 2014) a activitatii la barul reclamantei situat in S., str. E.C. nr…, supus inspectiei fiscale, singura activitate desfasurata de reclamanta a fost cea de „alimentatie publica” si niciodata cea de „discoteca”. Sub al treilea aspect, barul respectiv nu dispunea de instalatii de sunet si lumina si nici de alte dotari „logistice” specifice activitatilor de „spectacol” sau „discoteca”. Iar sub al patrulea aspect, spatiul in discu?ie era dotat exclusiv cu mobilier de bar (canapele, mese, taburete, tejghea etc.), care, ocupand 90% din suprafata locatiei, nu permitea, in mod fizic, amenajarea, chiar si improprie, a unui eventual „ring de dans”.
In consecinta, in mod evident, nici organizarea de spectacole, pe baza de bilete de intrare sau abonamente, si nici organizarea de „discoteci”, nu au intrat vreodata in obiectul de activitate al reclamantei si nici nu s-au desfasurat faptic (neexistand, de altfel, nici spatiul necesar si nici dotarile speciale aferente pentru aceste activitati), deoarece, atat potrivit Certificatului sau de inmatriculare, seria …, nr… eliberat la data de 03.07.2013 de catre Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul S., cat si potrivit Autorizatiei de functionare nr… din 25 iulie 2013 (Anexa 6/1 la Raportul de inspectie fiscala) si Acordului de functionare nr… din 25.07.2013 (Anexa 6/2 la Raportul de inspectie fiscala), obiectul de activitate al reclamantei a fost, de la bun inceput, incadrat in Codul CAEN 5630, descris oficial ca referindu-se exclusiv la «Baruri si alte activitati de servire a bauturilor», iar nu in obtinerea de venituri din „organizarea de spectacole, cu vanzarea de bilete de intrare sau abonamente”, ori din „discoteci”.
Parata Directia Fiscala Locala S.  nu a formulat intampinare.
Analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate care se circumscriu motivului de nelegalitate prevazut de art. 488  pct. 8 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a constatat  urmatoarele:
Prezentul litigiu a fost generat de impunerea suplimentara a reclamantei cu taxa de afisaj conform art. 272 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal in vigoare la epoca evenimentelor si cu impozit pe spectacole prevazut de art.273 din acelasi act normativ, taxe locale impuse prin actele administrativ fiscale contestate, pe care reclamanta le-a apreciat ca vatamatoare pentru patrimoniul sau.
In ce priveste taxa pe afisaj impusa reclamantul se rezuma in recurs la critica conform careia panoul de afisaj apartine si este amplasat de Casa de Cultura a Sindicatelor S., asa incat aceasta taxa nu este datorata de reclamanta.
Ori, asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, panoul publicitar a constat intr-un banner prin care reclamanta a beneficiat de publicitate pentru activitatea pe care o desfasura, asa incat pentru acest beneficiu era obligata in temeiul art.271 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal de a plati taxa pentru afisaj in scop de reclama si publicitate. Aceasta taxa era datorata de Casa de Cultura a Sindicatelor S.  numai daca panoul astfel instalat pe cladirea acesteia era destinata a face publicitate sau reclama exclusiv acesteia si nu reclamantei, ceea ce in cauza nu se verifica.
In ce priveste impozitul pe spectacole care i-a fost impus suplimentar reclamantei, se critica hotararea instantei de fond din perspectiva nedatorarii sumelor impuse, intrucat activitatea acesteia nu se incadreaza in ipoteza legii, respectiv nu consta intr-o activitate de organizare de spectacole.
Sub acest aspect este de observat ca impozitul pe spectacole se datoreaza conform art. 273 din Legea nr. 571/2003 pentru orice manifestare artistica, competitie sportiva sau alta activitate distractiva desfasurata in Romania.
Reclamantei nu i s-a reprosat de organul fiscal ca ar fi desfasurat vreo manifestare artistica, care ar fi facut incidente dispozitiile art. 274 din Legea nr.571/2003 privind modul de calcul al impozitului in cazul acestora, asa incat asertiunile reclamantei legate de calificarea activitatii sale din punct de vedere a normei mai sus mentionate sunt irelevante cauzei.
Organul fiscal a pretins ca reclamanta ar fi desfasurat activitate de discoteca in sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004 si care se calculeaza potrivit art. 275 din Legea nr.571/2003. Potrivit normelor metodologice mentionate „Prin discoteca, …, se intelege activitatea artistica si distractiva desfasurata intr-o incinta prevazuta cu instalatii electronice speciale de lumini, precum si de redare si auditie de muzica, unde se danseaza, indiferent cum este denumita ori de felul cum este organizata ca activitate, respectiv:
a) integrata sau conexa activitatilor comerciale de natura celor ce intra sub incidenta activitatilor specifice grupei 932 din CAEN - alte activitati recreative;
b) integrata sau conexa oricaror alte activitati nementionate la lit. a);
c) individuala;
d) cu sau fara disc-jockey.”
Asa cum rezulta din actele de la dosar si a retinut in mod just instanta de fond, reclamanta a inchiriat in baza contractului nr…/04.07.2013 un spatiu in suprafata de 400 m.p., din care bar de 350 m.p. de la Casa de Cultura a Sindicatelor S., detine in patrimoniu instalatii de lumini si de redare muzica, conform fisei de inventariere din data de 31.12.2013, si incinta este organizata  prin rezervarea unei suprafete destinata dansului de aproximativ 25 m.p., restul spatiului fiind ocupat de mobilier format din canapele, tabureti si masute, un bar lung de 18 m.l., cabina D.J. si boxe pentru muzica, conform declaratiei reprezentantului reclamantei data organului fiscal parat.
Elementele aratate demonstreaza ca reclamanta desfasoara activitate de discoteca in sensul pct.178 din H.G. nr.44/2004 asa incat datoreaza impozit pe spectacole conform art. 275 din Legea nr.571/2003.
In concluzie, criticile reclamantei sunt nefondate, hotararea instantei de fond fiind legala, asa ca pentru mentinerea ei, Curtea in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 si 498 Cod procedura civila a respins recursul reclamantei.