Drept fiscal. Cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit .

33. Drept fiscal. Cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit al societatii comerciale cu capital privat. Tichete de masa.

Sumele corespunzatoare tichetelor de masa acordate de angajatorul societate comerciala cu capital integral privat, potrivit Legii nr.142/1998 constituie cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, OUG  79/2001 modificata interzice emiterea acestora doar  societatilor comerciale cu capital majoritar de stat daca inregistreaza restante  bugetare.

Sectia comerciala de contencios administrativ  si fiscal - Decizia civila nr.1944  19 septembrie /2005.

Prin sentinta civila nr.583/C/18.05.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.1274/2005 s-a admis actiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamanta SC”S”SA  impotriva paratei D.G.F.P. SIBIU,anuland in parte decizia nr.178/17.01.2005 a paratei si anulandu-se decizia de imputare nr.5488/25.10.2004 privind obligatiile fiscale stabilite in sarcina reclamantei de catre inspectia fiscala in ce priveste obligarea reclamantei la plata sumelor de 914.024.486 lei reprezentand impozit pe profit suplimentar, 94.371.692 lei reprezentand penalitati pentru neplata impozitului pe profit, 361.723.279 lei reprezentand dobanzi pentru neplata impozitului pe profit, 44.456.950 lei TVA suplimentar,18.293.487 lei dobanzi pentru TVA si 4.625.338 lei penalitati pentru TVA.
Pentru a pronunta aceasta solutie  instanta a retinut ca reclamanta este o societate cu capital privat,a emis tichete de masa in temeiul art.1 din Legea nr.142/1998,contravaloarea acestora reprezentand o cheltuiala deductibila fiscal.
S-a apreciat ca in speta nu sunt aplicabile prevederile O.G.nr.79/2001,fata de textul expres al acesteia care nu include in domeniul sau de aplicare agentii economici cu capital privat,ci numai societatile comerciale,companiile nationale unde statul este actionar.
Impotriva hotararii a declarat recurs parata D.G.F.P. SIBIU,solicitand a se dispune modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In esenta,parata sustine ca instanta de fond gresit nu a aplicat prev.O.U.G.nr.79/2001 care conditioneaza deductibilitatea cheltuielilor cu tichetele de masa de lipsa restantelor la  achitarea obligatiilor bugetare pentru toti angajatorii,indiferent de structura capitalului social.
Recursul este nefondat.
Legea nr.142/1998 este legea cadru care reglementeaza acordarea tichetelor de masa,mentionand expres la art.1 care sunt salariatii care pot beneficia de tichete,nominalizand salariatii din cadrul societatilor comerciale,regii autonome si sectorul bugetar,precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract de munca,denumite in cuprinsul acestei legi „angajator”.
La art.8 legea reglementeaza si regimul fiscal al sumelor corespunzatoare tichetelor de masa acordate de angajator,recunoscandu-le acestora caracterul de cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit  pentru angajator, iar pentru salariat,de sume scutite de plata impozitului pe venitul sub forma de salariu.
O.U.G.nr.79/2001 aprobata prin Legea nr.59/2002 si modificata prin O.G.nr.29/2004 se refera,asa cum corect a retinut instanta de fond,doar la agentii economici la care statul sau o unitate administrativ teritoriala este actionar majoritar,impunand luarea unor masuri pentru rentabilizarea activitatii lor economice,intarirea disciplinei economico-financiare,incasarea creantei si plata arieratelor.
In acest scop este facuta si mentiunea de la art.15 cu privire la interdictia de a emite tichete de masa pe durata perioadei in care inregistreaza datorii la bugetul de stat.
Chiar daca am admite ca prin referirea la „angajatori”,iar nu la „agenti economici”,articolul 15 depaseste sfera de reglementare a art.1,respectiv ca notiunea de  angajator este mai larga decat aceea a agentilor economici indicati la art.1,cuprinzand si societatile comerciale cu capital privat,articolul 15 nu sanctioneaza achizitionarea tichetelor de masa cu nerespectarea conditiei de a fi achitat la scadenta obligatiile bugetare,ci interzice numai emiterea lor. Firesc in acest caz era  ca legiuitorul sa conditioneze achizitionarea tichetelor de masa de catre angajator de la societatile autorizate,de prezentarea certificatului de sarcini fiscale,din care sa rezulte clar ca angajatorul nu inregistreaza datorii la bugetul de stat.
Tichetelor de masa deja achizitionate de angajator si remise salariatului legea le recunoaste neconditionat (cel putin acesta este textul Legii nr.142/1998),caracterul de cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit,neexistand vreo sanctiune daca la achizitionarea lor angajatorul societate cu capital privat inregistra restante la buget.
Chiar daca s-ar admite ca intentia legiuitorului ar fi fost in sensul opiniei organului de control fiscal si al paratei recurente,textul reglementarilor in vigoare mai sus mentionate nu sustine o atare interpretare.
S-a apreciat ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect legea,nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 Cod pr. civila,astfel ca recursul paratei a fost  respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr. civila.