Ucidere din culpa. Legatura de cauzalitate dintre actiunile/inactiunile inculpatului si urmarea imediata.

       Prin sentinta penala nr. 2483 din 27.09.2005 a Judecatoriei Botosani                     s-a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 alin. ( 2) , (5) CP. la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare.
       Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca inculpatul LG este proprietarul autocamionului marca ROMAN.
       In dimineata zilei de 19 august 2003, inculpatul s-a deplasat cu autocamionul la o balastiera din judetul Suceava, de unde a incarcat balast. La intoarcere spre domiciliu, inculpatul a observat deplasandu-se, pe acelasi sens de mers, doua vehicule: un atelaj hipo ( un faeton tras de un cal, in care se aflau mai multe persoane) si o bicicleta pe care se aflau doi baieti. Minorul CM in varsta de 16 ani conducea bicicleta stand pe scaunul acesteia, iar minorul AC, in varsta de 14 ani, statea pe ghidonul bicicletei, avand picioarele pozitionate spre partea stanga a bicicletei, inspre axul drumului.
       Bicicleta pe care se aflau cei doi minori s-a angajat in depasirea atelajului, deplasandu-se in partea stanga si paralel cu acesta, la o distanta de circa un metru fata de atelaj.
       Intrucat din sens opus nu mai circulau alte masini, la kilometrul 17 + 80 m, in timp ce bicicleta se afla in depasirea atelajului, inculpatul s-a angajat in depasirea atelajului hipo si bicicletei.
       Cand autocamionul a ajuns in dreptul bicicletei a acrosat cu bara de protectie bicicleta pe care circulau cei doi baieti, dezechilibrand-o, iar minorii au cazut la pamant, fiind tarati si rasuciti sub autovehicul, ca urmare a contactului cu diverse subansambluri aflate sub camion, fara insa a fi calcati de rotile masinii.
       Inculpatul nu a sesizat momentul in care autovehiculul a impactat cu partea din fata bicicleta, insa a auzit strigatele persoanelor din atelajul hipo si uitandu-se in oglinda retrovizoare din dreapta nu a mai vazut bicicleta moment in care a tras mult de volan stanga ajungand pe acostamentul de pe contrasens si a oprit brusc autocamionul. In momentul opririi autocamionului, cei doi minori si bicicleta se aflau in spatele autovehiculului.
       Leziunile suferite de cei doi minori, prin contactul cu subansamblurile aflate sub autovehicul, au condus la decesul acestora pe loc.
       La data de 20.08.2003, autocamionul condus de inculpat in momentul accidentului a fost examinat din punct de vedere tehnic,de catre o comisie, care a constatat ca sistemul de directie prezenta joc capete bara a barei de directie si joc de bara la bara longitudinala, la sistemul de franare - frana se serviciu este ineficienta si frana de stationare este ineficienta .
       Art. 35 din OUG 195/2002 prevede ca participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa asigure fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau siguranta corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudecati proprietatii publice sau private.
       Art. 150 din HG 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 prevede obligatiile conducatorului de vehicul care efectueaza depasirea sa se asigure ca cei care il urmeaza sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare si ca poate depasi fara a pune in pericol sau stanjeni circulatia din sens opus, sa pastreze in timpul depasirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depasit.
       Fapta inculpatului de a se angaja in depasirea atelajului si a bicicletei, desi in momentul inceperii acestei manevre bicicleta se afla deja in depasirea atelajului, circuland la circa un metru distanta de partea laterala stanga a atelajului, inculpatul nepastrand, o distanta laterala suficienta, ceea ce a avut ca urmare impactarea bicicletei pe care se aflau cele doua victime cu bara din fata a autocamionului, dezechilibrarea bicicletei si caderea victimelor pe carosabil si lovirea acestora de catre subansamblele aflate sub autovehicul cu consecinta decesului victimelor, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 alin. ( 2), ( 5) Cod procedura penala.
       Instanta a retinut ca accidentul s-a produs din vina exclusiva a inculpatului, daca acesta nu ar fi condus imprudent si daca aflat la volanul unui autocamion, cu gabarit mare, care circula pe un drum judetean cu o latime relativ mica (6,20 m potrivit schitei intocmite cu ocazia cercetarii la fata locului) nu s-ar fi angajat in depasirea unui atelaj hipo si a bicicletei pe care se aflau cei doi copii, bicicleta care se afla in depasirea carutei, incalcand astfel prevederile art. 35 din OUG 195/2002 si ale art. 150 din OUG 85/2003 sau macar daca ar fi pastrat o distanta laterala suficienta fata de bicicleta (potrivit propriei declaratii, inculpatul, abia dupa ce nu a mai vazut pe baieti in oglinda retrovizoare, a virat mult stanga ajungand cu partea din stanga a masinii pe acostamentul de pe contrasens" -  accidentul nu ar fi avut loc.
       Imprejurarea ca minorii circulau amandoi pe o bicicleta, nu putea singura sa duca la decesul acestora, daca inculpatul nu s-ar fi angajat imprudent in depasire astfel ca actiunea inculpatului a fost singura cauza a producerii rezultatului periculos.
       Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel inculpatul si asiguratorul SC Omniasig SA, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
       Analizand apelul, Tribunalul Suceava a constatat ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica.
Prin decizia penala nr. 33/17.05.2006 Curtea de Apel Suceava a respins ca tardiv recursul declarat de catre inculpatul LG impotriva deciziei penale nr. 10A din 17.01.2006 a Tribunalului Suceava.
       Prin decizia penala nr. 209/25.05.2009 Curte de Apel Suceava a admis contestatia in anulare formulata de catre inculpatul LG si a desfiintat decizia penala nr. 33/17.05.2006 a Curtii de Apel Suceava, fixand termen pentru rejudecarea recursului.
       Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art.3859 alin.3 Cod Procedura Penala, Curtea constata ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:
           Cu privire la exceptia invocata in recurs de catre partile vatamate, de nemotivare in termen a recursului de catre recurent, conform art. 385 10 Cod Procedura Penala, Curtea constata ca, pe de o parte, aspectele invocate se circumscriu cazului de casare prevazut de art. 385 9 pct 18 Cod Procedura Penala care, conform art. 385 9 Cod Procedura Penala, se ia in considerare si din oficiu cand a avut influenta asupra hotararii in defavoarea inculpatului iar, pe de alta parte, nu s-au invocat cazuri de casare care nu pot fi analizate si din oficiu, astfel incat va face aplicarea dispozitiilor art. 38510 alin. 2 1 Cod Procedura Penala.
       In mod cert, in data de 19.08.2003, in jurul orelor 0930 inculpatul care conducea autoutilitara pe DJ 208, s-a angajat in depasirea atelajului hipo si a bicicletei in momentul in care acest din urma vehicul era deja angajat in depasirea faetonului. Cand autoutilitara a ajuns cu partea din fata la nivelul calului de tractiune al atelajului, bicicleta s-a dezechilibrat, deviind brusc pe o traiectorie oblica, spre stanga, moment in care a fost impactata cu bara din fata a autocamionului, iar cei doi minori au cazut la pamant, fiind tarati si rasuciti sub autovehicul, ca urmare a contactului cu diverse subansambluri aflate sub camion. Nu se poate retine ca autocamionul a acrosat cu bara de protectie bicicleta pe care se aflau cele doua victime, dezechilibrand-o, atata timp cat nicio proba administrata in cauza nu confirma acest fapt.
       Raportat la aceasta situatie faptica, retine Curtea, ca inculpatul a incalcat  prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 150 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, in incriminarea actuala regasite in cuprinsul art. 118 respectiv, nu a pastrat, in timpul deplasarii, o distanta laterala suficienta fata de vehiculele depasite, cat timp drumul avea o latime de 6,20 m iar distanta dintre atelajul hipo si bicicleta era de 1 metru. Luand in calcul latimea tuturor celor trei vehicule, distanta dintre ele in momentul depasirii, raportat la latimea drumului, se constata ca inculpatul nu avea premisele pastrarii unei distante suficiente fata de bicicleta pe care se aflau cei doi copii, pentru a putea realiza depasirea in siguranta, motiv pentru care nu trebuia sa o realizeze in aceste conditii. 
       Conform dispozitiilor legale aratate mai sus, in conditiile concrete faptice, inculpatului ii era interzisa manevra de depasire, avand in vedere ca bicicleta pe care se aflau cei doi minori efectua o manevra similara, iar el trebuia sa depaseasca doar in conditii ce includeau, pe langa distanta laterala de siguranta, si elementul particularizat prin faptul ca urma sa treaca cu masina de mare tonaj pe langa o bicicleta pe care se aflau doi copii.
Din aceasta perspectiva, retine Curtea ca la rezultatul accidentului a contribuit si actiunea conjugata a victimelor minore, prin incalcarea art. 195 lit. g din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, dispozitii regasite in incriminarea actuala in prevederile art. 161 alin. 1 lit. h din acelasi act normativ, conform carora: "se interzice conducatorilor de biciclete transporte o alta persoana, cu exceptia copilului de pana la 7 ani, numai daca vehiculul are montat in fata un suport special.
Este evident faptul ca prezenta pe bicicleta a doi minori, in conditiile faptice aratate, reprezinta un factor care a contribuit la producerea rezultatului, avand in vedere ca dezechilibrarea s-a putut produce in considerarea varstei celui care conducea bicicleta, asociata cu lipsa de experienta si reactia sporita de temere la trecerea camionului de mare tonaj pe langa ei, dar si fata de modificarea centrului de echilibru al acestui vehicul prin pozitionarea unei victime in zona din fata a bicicletei.
Expertiza tehnica efectuata in cauza, desi in cuprinsul ei retine date corecte in ceea ce priveste aspectele tehnice vizand producerea accidentului, formuleaza concluzii gresite, deoarece expertul face o interpretare a dispozitiilor legale incidente, trecand astfel peste limitele impuse de atributiile care ii revin in materie.
Curtea constata ca instanta de fond si cea de apel au facut o aplicare a tezelor moniste privind legatura de cauzalitate dintre actiunea/actiunile specifice laturii obiective a infractiunii de ucidere din culpa si urmarea imediata, respectiv decesul celor doua victime, retinand ca rezultatul periculos nu s-ar fi produs daca inculpatul nu s-ar fi angajat imprudent in depasire.
Curtea apreciaza ca tezele pluraliste sunt cele aplicabile in domeniul legaturii de cauzalitate dintre actiunile/inactiunile inculpatului si urmarea imediata, teze conform carora, sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate conditiile care l-au precedat si fara de care rezultatul nu s-ar fi produs. Deci, orice conditie care a precedat si a avut o legatura cat de mica cu rezultatul este cauza a acestuia, este echivalenta cu cauza.
       Pentru a stabili caracterul "sine qua  non" al conditiilor din speta de fata, Curtea a utilizat procedeul eliminarii ipotetice a acestora din antecedenta rezultatului si a concluzionat ca acesta, respectiv decesul victimelor, nu s-ar fi produs fara realizarea activitatilor inculpatului dar si ale victimelor.
       Curtea a procedat la cercetarea in parte a cauzelor, respectiv incalcarile prevederilor legale de  catre inculpat si victime, pentru a stabili masura in care, fiecare, a contribuit la producerea rezultatului.
       Punctual, in analiza distincta a acestor conditii, pentru a putea defini caracterul de contributie cauzal necesara a actiunii victimelor, Curtea a reconfigurat succesiunea evenimentelor, cu modificarea datelor problemei in ceea ce priveste victimele, retinand opinia expertului, conform careia evenimentul rutier nu s-ar fi produs in conditiile in care pe bicicleta s-ar fi aflat numai o persoana. Depasirea efectuata de inculpat, cu toate incalcarile regulamentare retinute, nu ar fi produs acelasi rezultat daca pe bicicleta s-ar fi aflat o singura persoana majora, deoarece in acest caz centrul de echilibru al bicicletei nu ar fi fost modificat, ca in speta de fata, iar reactia biciclistului la trecerea camionului de mare tonaj pe langa el nu ar fi fost similara celei avute de victime, in considerarea varstei acestora, posibilitatilor de control a reflexelor, experientei, criterii total diferite in cazul unui adult fata de o persoana minora.
       In concret, depasirea neregulamentara efectuata de inculpat, pentru motivele sus expuse, reprezinta contributia esentiala la producerea rezultatului periculos iar prezenta pe bicicleta a doi minori, element care implica o serie de factori specifici, aratati mai sus, constituie o contributie cauzal necesara in producerea rezultatului. Tocmai natura diferita a contributiilor inculpatului si victimelor la producerea accidentului impune stabilirea proportiilor culpei concurente in sarcina fiecaruia dintre ei. Astfel, contributia esentiala a inculpatului la producerea rezultatului periculos impune retinerea unei culpe determinante de 90% in sarcina acestuia, iar natura cauzal necesara a contributiilor victimelor justifica atribuirea unei culpe de 10% pentru acestia in cadrul culpei concurente.
       In raport de aspectele retinute, Curtea constata incidenta cazului de casare prevazut de art. 385 9 pct. 18 Cod Procedura Penala, deoarece situatia faptica retinuta de catre Curte este diferita fata de cea stabilita de catre instanta de fond si de apel, culpa concurenta la savarsirea infractiunii avand incidenta in sfera individualizarii pedepsei dar si a modului de solutionare a actiunilor civile.
In baza dispozitiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d Cod Procedura Penala va admite recursul declarat de catre inculpatul LG si va dispune condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.2 si 5 Cod penal, cu retinerea culpei concurente in procentele sus aratate,  la o pedeapsa cu inchisoarea, orientata spre minimul special prevazut de lege.