Anulare act administrativ emis de autoritatea publica locala - decizie de impunere. Examinare conditii scutire.

                                               Art.250, art.285 - Cod fiscal (Lg.571/2003)
                                                         Art.98 al.3 - Cod pr.fiscala
                       
Prin cererea formulata la data de 30.11.2009 si inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta  sub nr.12921/118/2008, reclamanta Fundatia G.B.a solicitat in contradictoriu cu paratul SPITVBL Constanta, anularea dispozitiei nr.R-B 121821/2009 emise de parata si, pe cale de consecinta, anularea deciziei de impunere nr.B 107651/20074, sa se constate ca reclamanta nu datoreaza fata de bugetul local obligatii fiscale suplimentare in cuantum de 66.641 lei reprezentand debit - impozit cladire calculat pentru 2005 - 2009 si accesorii calculate pana la 17.07.2009; cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.766/17.06.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea, iar prin sentinta civila nr.888/21.07.2010 a admis sesizarea si a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr.766/17.06.2010 in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere privind constatarea faptului ca reclamanta nu datoreaza fata de bugetul local obligatia fiscala suplimentara de plata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului II al cererii, ca, in conformitate cu dispozitiilor art.218 Cod procedura fiscala, in cadrul contestatiei instanta poate dispune anularea deciziei prin care organul fiscal a solutionat contestatia formulata de reclamanta in conformitate cu art.205 Cod procedura fiscala.
Conform art.18 din Legea nr.544/2004, instanta de contencios administrativ poate anula in tot sau in parte actul, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un inscris, poate hotari asupra daunelor materiale si morale.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de a se constata ca nu datoreaza la bugetul local obligatii fiscale este inadmisibila in raport de art.218 Cod procedura fiscala si art.18 din Legea nr.554/2004.
Referitor la cererea de anulare a Deciziei  R-B 121821/10.09.2009, instanta a retinut ca reclamanta a contestat decizia pentru urmatoarele motive: reclamanta nu datoreaza impozit pe cladiri intrucat este scutita beneficiind de facilitatile prevazute de art.275 alin.1 lit. c Cod fiscal, organul fiscal a efectuat controlul pentru o perioada de 5 ani, incalcandu-se dispozitiile Codului de procedura fiscala.
Conform art.250 alin.1 pct.3 Cod fiscal, cladirile pentru care nu se datoreaza impozit sunt cladiri care prin destinatie constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor religioase recunoscute oficial in Romania cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice.
Art.285 lit. c Cod fiscal arata ca impozitul pe cladiri nu se aplica agentului care  are ca unica activitatea acordarea gratuita de servicii sociale in unitati specializate.
 Fata de situatia juridica a reclamantei, acesteia ii sunt aplicabile dispozitiile art.250 alin.1 pct.3 Cod fiscal, nedatorand impozit pe cladiri decat pentru unele incaperi in care desfasoara activitati economice. Reclamanta a recunoscut suprafata in care a desfasurat activitati economice si perioada respectiva septembrie 2004 - martie 2009. Desfasurand activitatii economice, chiar daca aceasta activitate nu era principala, a incalcat conditiile unicitatii activitatii socio-umanitare prevazute de art.285 alin.1 lit. c Cod fiscal, astfel ca instanta a apreciat ca organul fiscal in mod corect a stabilit ca reclamanta datoreaza impozit pe cladirea in care a desfasurat activitatea economica.
In ceea ce priveste perioada supusa inspectiei s-a retinut ca, potrivit art.98 alin.1 Cod procedura fiscala, inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatiile fiscale. Chiar daca alin.3 din art.98 Cod procedura fiscala face referire la termenul de 3 ani fiscali, instanta a considerat ca organul fiscal in mod corect a stabilit ca perioada supusa inspectiei sa se incadreze in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale fiind in acord cu dispozitiile art.98 alin.1 si art.94 Cod procedura fiscala.
S-a apreciat ca organul fiscal ar fi constatat chiar in urma verificarii creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali, pentru care  exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale, ca existau indicii privind nerespectarea obligatiei de plata a impozitului pe cladiri, situatie in care in mod justificat putea extinde inspectia fiscala pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
         Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamanta Fundatia G.B., care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurenta ca din concluziile actelor administrative fiscale atacate rezulta ca, in conformitate cu prevederile art.250 alin.1 pct.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, Fundatia "G.B." a fost scutita de la plata impozitului pe cladiri pentru perioada ianuarie - septembrie 2004.
Intrucat din luna octombrie a anului 2004 si pana in luna martie 2009 fundatia a desfasurat activitati economice intr-o parte a activului - Atelier Scoala situat in municipiul Constanta, cu o valoare de inventar de 947.000 lei, din care 435.620 lei reprezinta valoarea de inventar a suprafetei in care s-au desfasurat activitati economice, s-a apreciat ca reclamanta  nu mai beneficiaza de scutire la plata impozitului pe cladiri, pentru spatiul in cauza, in perioada sus mentionata.
De asemenea, s-a stabilit ca reclamanta datoreaza, pentru spatiul unde a desfasurat activitati economice, bugetului local un debit in suma de 66.641 lei, din care 42.625 lei - impozit pe cladiri, 23.994 lei majorari de intarziere calculate pana la data de 17.07.2009 si 22 lei penalitati de intarziere calculate pana la data de 31.12.2005.
Considera recurenta ca in mod eronat a retinut instanta ca datoreaza impozitul pe cladiri contestat si accesoriile aferente, intrucat Fundatia "G.B." este scutita de la plata acestui impozit, ea beneficiind de facilitatile prevazute de art.285 alin.(1) lit.c din Legea nr.571/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare privind Codul fiscal.
Fundatia "G.B." are, potrivit statutului, ca unica activitate acordarea gratuita de servicii sociale in unitati specializate care asigura gazduire, ingrijire sociala si medicala, asistenta, ocrotire, activitati de recuperare, reabilitare si reinsertie sociala pentru copii, a desfasurat aceasta activitate in permanenta inca de la infiintare si, pe cale de consecinta, se incadreaza in facilitatile prevazute in textul de lege sus mentionat fiind scutita de la plata impozitului pe cladiri si pe terenuri.
In ceea ce priveste impozitul pe cladiri si impozitul pe terenuri, si-a indeplinit obligatia de a declara, in termen, mijloacele fixe achizitionate - cladiri si terenuri, precum si valoarea acestora, iar la momentul la care fundatia a fost impusa, a achitat prima transa a obligatiilor de plata aferente mijloacelor fixe, astfel cum a fost stabilita de parat.
In atare conditii, nu se poate spune ca a incercat sa eludeze prevederile Codului fiscal si ca a incercat sa se sustraga de la plata impozitului pe cladiri, insa, in urma recomandarilor si indrumarilor paratei care, la momentul depunerii declaratiilor fiscale privind stabilirea impozitului pe teren si pe cladiri a inteles sa o scuteasca de la plata impozitelor in cauza, aplicand inclusiv mentiunea "scutit" pe declaratii, a inteles ca aceasta a considerat ca beneficiaza de facilitatile prevazute la art.285 alin.(1) lit.c din Legea nr.571/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare privind Codul fiscal.
De asemenea, activitatea economica realizata de fundatie in spatiul situat in activul "Atelier Scoala" nu a fost desfasurata in scopul obtinerii de profit intrucat Fundatia "G.B." este persoana juridica romana, fara scop patrimonial, apolitica si neguvernamentala, avand scop umanitar, de ajutorare a persoanelor nevoiase, prin asistenta morala si sociala, prin educare si prin formare si calificare profesionala, in vederea reintegrarii acestora in societate, fundatia fiind fondata pe principiile caritatii crestine.
Pentru a-si aduce la indeplinire scopul, veniturile fundatiei provin din donatii sponsorizari sau legate, resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale, dobanzi si dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile, in conditii legale, dividendele societatilor comerciale infiintate de fundatie, venituri din activitatile economice directe, asa cum sunt prevazute in art.46 alin.(2) din OG nr.26/2000 modificata si completata si in actele constitutive ale fundatiei.
Totodata, conform art.48 din OG nr.26/2000 modificata si completata,"(...) fundatiile (...) pot desfasura orice alte activitati economice directe daca acestea au un caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice". Activitatea economica desfasurata de reclamanta in spatiul situat in "Atelierul Scoala", pe langa faptul ca avea un caracter accesoriu, ajutandu-o la obtinerea de venituri, se afla in stransa legatura cu scopul nostru principal, veniturile fiind folosite la realizarea obiectivelor fundatiei.
Mai mult, in semestrul I al anului 2005, reclamanta a apreciat ca nu se mai  incadreaza in facilitatile prevazute de art.285 alin.(1) lit.c din Legea nr.571/2003 republicata, ulterior depunerii Declaratiilor de impunere pentru stabilirea impozitelor pe cladiri si pe teren, si a achitat la data de 15.03.2005 prima transa a impozitelor in cauza insa, ulterior, parata i-a facut cunoscut faptul ca beneficiaza in continuare de facilitatea scutirii, aspect ce rezulta si din instiintarile de plata emise de SPITVB Constanta in vederea comunicarii cuantumului obligatiilor datorate bugetului local, in perioada 2006 - 2009, inscrisuri in care la rubricile reprezentand Impozitul pe cladiri si impozitul pe teren suma de plata datorata este "0".
Totodata, recurenta a aratat ca nu a negat niciodata desfasurarea activitatii economice in spatiul situat in "Atelierul Scoala" in perioada supusa controlului si chiar a facut cunoscut acest aspect paratei care, cunoscand faptul ca are calitatea de furnizor de servicii sociale, a lasat-o sa beneficieze de facilitatile prevazute de art.285 ali.(1) lit.c din Legea nr.571/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare privind Codul fiscal.
In ceea ce priveste perioada supusa controlului, recurenta considera ca aceasta este incorecta si ca se incadreaza privitor la inspectia fiscal in dispozitiile art.98 alin.(2) din OG nr.92/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inspectia fiscala trebuind efectuata asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.
Recurenta nu este contribuabil mare si nici nu sunt indicii ca si-ar fi diminuat impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului local, astfel ca inspectia fiscala trebuia sa se extinda numai asupra creantelor fiscale nascute in ultimii 3 ani fiscali.
Mai sustine recurenta ca, in masura in care s-ar dovedi ca impozitul pe cladiri contestat este datorat, creantele aferente anilor 2004 si 2005, desi constatate, nu mai pot fi luate in seama ca datorii lichide si exigibile fata de bugetul local, ele fiind supuse prescriptiei dreptului de a cere executarea.
In drept, invoca prevederile art.299 - 312 Cod procedura civila.
Intimatul parat, prin aparatorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta reclamanta ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca fiind legala si temeinica, potrivit intampinarii depuse la dosar.
Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia de impunere nr.B 107651/20074 emisa de parata  s-au stabilit in sarcina recurentei reclamante obligatii fiscale suplimentare in cuantum de 66.641 lei reprezentand debit - impozit cladire calculat pentru perioada 2005 - 2009 si accesorii calculate pana la 17.07.2009.
Impozitul a fost determinat pentru spatiul situat in Constanta, spatiu in care recurenta a desfasurat in perioada de referinta activitati economice, aspect recunoscut de aceasta prin chiar actiune si motivele de recurs.
Principalul argument adus de recurenta in sustinerea contestatiei consta in aceea ca, in considerarea obiectului sau de activitate, beneficiaza de scutirea prevazuta de art.285 alin.1 lit.c Cod fiscal.
          Potrivit dispozitiilor legale invocate, "Impozitul pe cladiri, (_) nu se aplica:
    c) organizatiilor umanitare care au ca unica activitate intretinerea si functionarea caminelor de batrani si a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani si a copiilor strazii."
          Curtea apreciaza ca scutirea acordata organizatiilor umanitare este strict conditionata de natura activitatilor desfasurate de acestea, activitati care trebuie sa se circumscrie intretinerii si functionarii caminelor de batrani si a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani si a copiilor strazii.
         Ori, prin activitatea desfasurata in spatiul pentru care s-a stabilit impozitul pe cladiri, recurenta a depasit sfera acelor activitati enuntate de lege care justifica scutirea. Chiar daca disp. art.48 din OG nr.26/2000 prevad posibilitatea ca fundatiile sa desfasoare orice alte activitati economice directe, daca acestea au un caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice, aceasta nu inseamna ca, in exercitarea unor astfel de activitati economice, organizatiile respective cad sub incidenta scutirii prevazute de art.285 alin.1 lit. c din Codul fiscal.
         Mai mult, din interpretarea disp. art.250 alin.1 din Legea nr.571/2003 rezulta ca legiuitorul a inteles sa acorde scutiri de la plata impozitului pe cladiri, in considerarea naturii cladirilor sau constructiilor, cu mentiunea expresa ca scutirea nu se acorda pentru incintele in care se desfasoara activitati economice, fara a distinge cu privire la scopul pentru care se desfasoara activitatile respective.
          Prin urmare, indiferent de scopul desfasurarii activitatilor economice, recurenta nu beneficiaza de scutirea de la plata impozitului pe cladiri pentru spatiul in care s-au desfasurat aceste activitati.
           In ceea ce priveste perioada supusa inspectiei fiscale, recurenta a invocat incalcarea disp. art.98 alin.3 Cod procedura fiscala.
          Curtea retine ca, intr-adevar, dispozitiile mentionate prevad ca la celelalte categorii de contribuabili (deci mai putin contribuabilii mari) inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:
    a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
    b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;
    c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
         Normele legale invocate nu prevad o sanctiune expresa in cazul in care inspectia fiscala a depasit perioada aratata, fapt pentru care instanta considera ca o eventuala sanctionare a actelor incheiate in cadrul inspectiei fiscale sunt anulabile doar daca se dovedeste o vatamare a celui supus inspectiei produsa prin depasirea perioadei de inspectie.
         Ori, in cauza, organul fiscal a constatat ca recurenta reclamanta nu a achitat impozitul pe cladiri considerand in mod gresit ca beneficiaza de scutire, iar intr-o atare situatie, existand indicii privind diminuarea impozitelor, inspectia fiscala se putea extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatiile fiscale.
          Desi legea prevede posibilitatea de a se extinde inspectia fiscala doar in cazul sumelor datorate bugetului general consolidat, Curtea apreciaza ca intentia legiuitorului nu a fost aceea de a excepta de la o astfel de masura impozitele si taxele locale. In conditiile in care termenul de prescriptie pentru dreptul de a stabili obligatiile fiscale este de 5 ani, iar inspectia fiscala se efectueaza in cadrul acestui termen de prescriptie,  instanta apreciaza ca ratiunea pentru care perioada inspectiei fiscale a fost stabilita la 3 ani este aceea ca, potrivit principiilor dreptului fiscal, relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii. In situatia in care exista indicii privind nerespectarea dispozitiilor legale, prezumtia de buna-credinta nu mai functioneaza, astfel incat organul fiscal poate sa extinda verificarile pe perioada de prescriptie. O alta interpretare ar conduce la ideea ca termenul de 3 ani impus de art.98 alin.3 Cod procedura fiscala ar putea sa conduca la reducerea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, situatie ce nu ar putea fi acceptata.
            Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.