Infractiunea de lipsire de libertate. Elemente constitutive. Latura obiectiva.

      8. Infractiunea de lipsire de libertate. Elemente constitutive. Latura obiectiva.
      
      Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra libertatii persoanei.
      
      Codul penal, art. 189 alin.1
      
      Potrivit art. 189 C.pen, “lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani”.
      Sub aspectul laturii obiective, infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, presupune o fapta prin care o persoana este lipsita de libertatea fizica, adica  de posibilitatea de a se deplasa si actiona in conformitate cu propria vointa. In conditiile spetei, se observa ca  libertatea de vointa a partii vatamate a fost afectata de o constrangere fizica si morala folosita de inculpat, care a cauzat acesteia o puternica stare de teama. In atare situatie, chiar daca in conditii obisnuite, partea vatamata  ar fi avut posibilitatea de a parasi pe fereastra incaperea in care a fost inchis, datorita starii de teama insuflata de inculpat, acesta nu a putut sa actioneze cu vointa libera, fiind astfel lipsita in mod evident de libertate.
      
       Curtea de Apel Bacau – Sectia penala
      Decizia nr. 612 din 16 octombrie 2008
      
      Prin sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz a fost achitat inculpatul I.D. pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1 C. penal, si de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal, in tem. dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit.  a C. pr. penala.
      Pentru pronuntarea sentintei, analizand probele administrate in cauza, prima instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
      Potrivit actului de sesizare, inculpatul a cerut explicatii partii vatamate D.V. pentru sustragerea unui telefon mobil si ochelari de soare si pentru aceasta banuiala l-a incuiat in camera pensiunii „A.” din statiunea D. si, ulterior, l-a lovit si i-a luat o giaca, obiecte de aur si bani. 
      Din declaratiile martorului Pancu Ioan, patronul pensiunii, rezulta ca nici acesta, nici familia sa nu au sesizat zgomote care sa indice un conflict intre inculpat si partea vatamata in localul pensiunii( f. 31, ds.). 
      In apararea sa, inculpatul a prezentat imagini cu cladirea pensiunii din care se deduce ca partea vatamata, care a fost inchisa in camera inchiriata la pensiunea „A.”, ar fi avut posibilitatea sa escaladeze fereastra si sa iasa pe terasa pensiunii, de unde avea acces sa coboare pe scari. 
      De asemenea, in favoarea inculpatului s-a retinut ca atunci cand a aflat ca este cautat de politie la pensiunea unde fusese cazat, s-a intors de indata din Piatra Neamt cu autoturismul propriu in care se aflau geaca partii vatamate si in buzunarul acesteia mai multe obiecte. Daca ar fi avut intentia sa insuseasca aceste bunuri, inculpatul avea posibilitatea sa le ascunda sau sa le arunce ca fiind inutile, insa el s-a intors la pensiune si a predat bunurile de buna voie politistilor. 
      Fata de starea materiala buna a inculpatului nu este logic ca acesta sa intentioneze sustragerea unei haine lipsita de valoare a partii vatamate iar cu privire la obiectele aflate in buzunarul acestei haine nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar fi cunoscut despre existenta lor. 
      Prima instanta a retinut si faptul ca partea vatamata D.V. este cel care prin comportamentul sau a declansat conflictul dintre el si inculpat, declaratia acestuia data la urmarirea penala nu poate fi credibila fiind evident ca a fost scrisa la dictare, prin folosirea artificioasa a unor termeni juridici, iar audierea nemijlocita a partii vatamate in cercetarea judecatoreasca nu a fost posibila tocmai datorita atitudinii procesuale a acestuia, care a refuzat sa se prezinte pentru audiere. 
      Facand sinteza acestor elemente de fapt, prima instanta a constatat ca acuzatiile de talharie si lipsire de libertate in mod ilegal aduse inculpatului nu sunt dovedite prin probele care s-au administrat in cauza, si in tem. art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 al. 1 lit. a C. pr. penala a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 189 C. penal si art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal. 
      Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Bicaz invocand urmatoarele motive:
      Fara temei, instanta a considerat ca nu exista probe care fac dovada savarsirii faptelor de talharie si lipsire de libertate in mod ilegal comise de inculpat, fara a retine declaratiile parti vatamate D.V. si declaratiile martorilor B.E., C.C., F.V., P.V., P.I., certificat medico-legal eliberat de SML Neamt, proces verbal de ridicare a bunurilor mobile luate de inculpatul I.D. din posesia partii vatamate din autoturismul inculpatului, procesul verbal de cercetare la fata locului. 
      In prima instanta, au fost administrate probe nelegale, cum ar fi prezentarea unui „portofel” barbatesc pentru a se demonstra ca inculpatul nu a sustras portofelul partii vatamate sau a unui film cu imagini asupra pensiunii, pentru a se demonstra ca partea vatamata avea posibilitatea sa se elibereze singur prin escaladarea ferestrei camerei unde a fost inchis.
      In motivele de apel a fost invocata si exceptia de incompatibilitate a judecatorului investit cu solutionarea cauzei, acelasi judecator solutionand propunerea de arestare preventiva a inculpatului, formulata de parchet retinand in motivarea incheierii din 26.10.2006 ca nu exista probe care sa dovedeasca vinovatia inculpatului in aceasta cauza, aceiasi motivare fiind preluata si in considerentele sentintei atacata in apel. 
      S-a invocat ca motiv de nelegalitate a sentintei si faptul ca prin dispozitiv s-a pronuntat achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C. penal, deci intr-o alta incadrare juridica decat cea privind infractiunea dedusa judecatii prin actul de sesizare, fara a se aplica in prealabil procedura prev. de art. 334 C. pr. penala.
      Analizand motivele de apel invocate si examinand cauza sub toate aspectele conform dispozitiilor art. 371 al. 2 C. pr. penala care instituie efectul devolutiv al apelului, tribunalul a constatat intemeiat apelul declarat in cauza dar pentru motivele ce analizate in continuare:
      In primul rand, s-a constatat ca fiind neintemeiata exceptia de incompatibilitate invocata in motivele Parchetului. Judecatorul cauzei in fond a solutionat o cerere de liberare provizorie prin incheierea din 26.10.2006, dosar nr. 1991/2006 si nu o propunere de luare a masurii arestarii preventive, incheierea fiind mentinuta prin incheierea nr. 36/r.a.p./2.11.2006 a Tribunalului Neamt, care a respins recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz.
      In considerentele incheierii din 26.10.2006, a fost facuta o analiza a probelor astfel cum erau administrate in stadiul procesual al cauzei la data respectiva si numai in vederea verificarii cerintelor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie,  astfel ca nu se poate sustine cu temei ca judecatorul si-a exprima astfel parerea cu privire la solutia care ar putea fi data asupra fondului cauzei. In aceasta conceptie de interpretare ar insemna ca ori de cate ori un judecator se pronunta asupra mentinerii masurii arestarii preventive in timpul judecarii cauzei, in tem. art. 300/2 C. pr. penala, facand analiza temeiurilor care au determinat arestarea preventiva care implica si existenta temeiurilor privind vinovatia penala a inculpatului, sa devina incompatibil a solutiona fondul cauzei penale, ceea ce nu poate fi admis.
      De asemenea, nu sunt intemeiate motivele de apel privind schimbarea neprocedurala a incadrarii juridice stabilita prin rechizitoriu, deoarece in dispozitivul sentintei si in minuta, este mentionata in paranteza denumirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, ceea ce demonstreaza ca indicarea art. 180 al. 1 C. penal in loc de art. 189 al. 1 C. penal, este o simpla eroare materiala inlaturata chiar prin indicarea corecta a denumirii infractiunii. 
      Privind fondul cauzei, s-au retinut urmatoarele imprejurari de fapt:
      In data de 1.10.2006, atat inculpatul I.D. cat si partea vatamata D.V. s-au cazat la pensiunea „A.„ din statiunea D., jud. Neamt, partea vatamata fiind invitat de catre martora B.E., care era angajata la aceasta pensiune.
      In ziua urmatoare, pe data de 2.10.2006, inculpatul impreuna cu sotia sa, M.A. s-au plans inclusiv administratorului pensiunii, martora P.V. despre faptul ca le-au disparut o pereche de ochelari si un telefon mobil. De asemenea, inculpatul i-a spus administratorului pensiunii ca il suspecteaza pe D.V. ca i-a sustras bunurile respective, iar in jurul orelor 20,30 inculpatul a mers in camera unde se afla cazat partea vatamata si i-a cerut acestuia sa-i restituie ochelarii de soare si telefonul mobil. 
      Din declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratia inculpatului si certificatul medico-legal nr.1387 din 4.10.2006 a SML Neamt, rezulta ca inculpatul a lovit pe partea vatamata cauzandu-i leziuni pentru care au fost necesare 3-4 zile de ingrijiri medicale (f. 49, ds.), acuzandu-l ca i-a sustras ochelarii de soare si telefonul mobil, si l-a deposedat pe acesta de un lant cu medalion, un inel tip ghiul, un telefon mobil marca „S.” si un portofel in care se afla suma de 3.500 lei, conform declaratiilor partii vatamate. 
      De asemenea, inculpatul a constrans partea vatamate sa se dezbrace, i-a luat hainele inclusiv o geaca de culoare inchisa, pentru a-l impiedica astfel sa paraseasca camera, si l-a incuiat cu cheia in camera respectiva. 
      Martora B.E. a declarat ca, deoarece s-au auzit zgomote in camera partii vatamate, a fost trimisa de P.V., administratorul pensiunii, sa vada ce se intampla si atunci cand a ajuns in dreptul usii de la aceasta camera a auzit pe partea vatamata rugandu-l insistent pe inculpat sa-l lase in pace pentru ca nu cunoaste nimic despre ochelari si telefonul mobil.
      Din declaratia partii vatamate, se retine ca inculpatul a revenit in camera sa in jurul orelor 23,00, cerand acestuia iarasi sa-i restituie telefonul mobil si ochelarii, iar in jurul orei 22,00 inculpatul a mers si in camera martorei B.E. pe care a intrebat-o, de asemenea, despre bunurile care ii lipseau.
      In dimineata zilei urmatoare, in data de 3.10.2006, inculpatul a platit la receptia pensiunii pretul cazarii partii vatamate in suma de 150 lei, adaugand 50 lei mai mult si folosind fara a incerca sa se ascunda de cei prezenti, portofelul acestuia.
      De asemenea, din declaratia partii vatamate, rezulta ca in aceiasi dimineata, in jurul orei, 8,00, inculpatul a mers in camera acestuia i-a restituit hainele si incaltamintea si i-a cerut sa se imbrace  pentru ca vor merge la politie. 
      Inculpatul l-a constrans prin amenintare pe partea vatamata sa mearga in masina marca „R” cu nr. de inmatriculare ….., si impreuna au plecat spre viaductul P.L.. In timpul deplasarii inculpatul a oprit autoturismul intr-o parcare incercand prin amenintari sa-l determine pe partea vatamata sa recunoasca ca i-a sustras telefonul mobil si, dupa aceea, in jurul orei 10,30  a lasat pe partea vatamata la sensul giratoriu din P.L. acesta primind de la inculpat si suma de 40 lei, pentru a putea calatori in continuare. 
      Cu privire la imprejurarile in care au plecat de la pensiune, in dimineata zilei de 3.10.2006, inculpatul a declarat ca partea vatamata a fost cel care l-a rugat sa-l ia cu autoturismul sau pana la viaductul P.L., (f. 3, ds. 1941/2006 si f. 18, ds. 2158/2006), declaratiile acestora ramanand astfel contradictorii pentru ca nu au fost administrate alte probe care sa lamureasca aceasta imprejurare.
      Partea vatamata D.V. a sesizat organele de politie din com. C., jud. Neamt, despre faptele a caror victima a fost.  
      Ulterior, dupa ce a ajuns in Piatra Neamt, inculpatul a fost anuntat prin telefon de catre lucratorii de politie ca este necesar sa se prezinte la fata locului la pensiunea „A.”, acesta revenind la sediul pensiunii in aceiasi zi, 3.10.2006. 
      Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului, declaratiilor inculpatului, partii vatamate si martorilor asistenti C.C. si F.V. (f. 86 si 88, ds.) in autoturismul inculpatului au fost gasite o haina -  geaca - un telefon mobil, un lant si un inel din aur, obiecte apartinand partii vatamate. 
      Inculpatul s-a aparat in declaratiile sale aratand ca dupa ce partea vatamata a coborat din masina sa nu a observat ca acesta si-a lasat haina pe bancheta din spate si nici nu a stiut ca in buzunare se afla telefonul mobil si obiectele din aur si sustinand ca si el a avut intentia de a sesiza politia despre sustragerea telefonului sau mobil. 
      Facand sinteza elementelor analizate anterior, se retine in sarcina inculpatului ca in noaptea de 2/3.10.2006, inculpatul l-a lipsit de libertate in mod ilegal pe partea vatamata D.V. pe care l-a incuiat in camera in care se afla cazat in pensiunea „A.” din statiunea D., acesta fiind impiedicat paraseasca camera mai ales prin starea de temere care i-a creat-o inculpatul atunci cand l-a lovit cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 3-4 zile de ingrijiri medicale, si ca in ziua de 3.10.2006, in jurul orei 10,30 l-a deposedat pe partea vatamata de bunurile mentionate , inainte ca acesta sa coboare din autoturismul sau la viaductul P.L..
      S-a retinut ca in drept, faptele respective constituie infractiune de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 C. pen, si de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 2 /1 lit. a C. pen. 
      Sub aspectul laturii subiective, este relevant de retinut ca mobilul actelor materiale comise de inculpat a fost ca acesta „sa-si faca dreptate singur” convins fiind in reprezentarile sale psihice ca partea vatamata i-a sustras telefonul mobil si ochelarii de soare si ca acesta trebuie constrans mai inainte de a pleca de la pensiune sa-i restituie bunurile respective. Acest scop al actiunilor inculpatului rezulta din toate declaratiile analizate, inculpatul „facand cercetari proprii” si intreband pe toti cei care se aflau in localul pensiunii in ziua de 2.10.2006, despre bunurile pe care le pierduse. Insa, aceste elemente ale laturii subiective ale infractiunilor au relevanta la individualizarea judiciara a pedepselor care se aplica in cauza, pentru ca faptele de lipsire de libertate si de talharie s-au consumat, fiecare in parte, in momentul comiterii lor, chiar daca inculpatul s-a intors din Piatra Neamt  la pensiunea „A.” de indata ce a fost incunostintat ca este cautat de politie, avand in autoturism bunurile partii vatamate. 
      In consecinta, s-a constatat ca in mod nefondat, in raport cu intreg probatoriul administrat, prima instanta a pronuntat achitarea inculpatului considerand ca faptele descrise anterior nu exista, astfel ca in tem. art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. penala s-a admis apelul Parchetului, s-a desfiintat in totalitate sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz si judecand in fond, conform art. 345 si urm. C. pr. penala, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz nr. 694/P/2006. 
      La individualizarea judiciara a pedepselor care s-au aplicat pentru infractiunile aflate in concurs real, in cadrul elementelor de individualizare prev. de art. 72 C. penal, s-au avut in vedere gradul de pericol social concret al faptelor, relativ redus in raport cu toate imprejurarile comiterii lor asa cum au fost analizate anterior, disponibilitatea de cooperare a inculpatului care indata ce a cunoscut ca este cautat de politie, s-a intors la pensiunea „A.” fara a incerca sa ascunda bunurile partii vatamate care se aflau in autoturismul sau si buna credinta procesuala a inculpatului care nu a negat nici un moment existenta conflictului care l-a avut cu partea vatamata in toata desfasurarea care a avut loc.
      De asemenea s-a apreciat ca situatia familiala a inculpatului, casatorit, cu un copil minor in intretinerea sa si lipsa antecedentelor penale, ofera temeiuri importante pentru a retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante personale in cadrul dispozitiilor art. 74, 76 al. 1 C. penal, astfel incat pedepsele stabilite au fost coborate sub minimul special prevazut in textele sanctionatoare. 
      In aceiasi masura, inlaturarea consecintelor faptelor comise prin restituirea bunurilor catre partea vatamata care, astfel, nu a mai justificat interes sa se  constituie parte civila impotriva inculpatului, regretul manifestat de catre inculpat pentru comiterea acestor fapte, dar si perioada de timp semnificativa care a trecut de la data faptelor si pana la data solutionarii acestui apel, au indreptatit instanta sa constate ca scopul pedepsei se poate realiza si fara executare efectiva daca sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 8 al. 1 si 2 C. penal.
      De asemenea, in tem. art. 71 al. 1 C. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a si b C. penal, si in tem. art. 71 al. 5 C. penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.
      Pentru aceste considerente prin decizia penala nr. 117/AP din 10.04.2008 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a dispus:
      In tem. art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. penala s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Bicaz impotriva sentintei penale nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz, s-a desfiintat in totalitate sentinta si judecand in fond conform dispozitiilor art. 345 si urm. C. pr. penala:
      A fost condamnat  inculpatul I.D., pentru savarsirea infractiunii de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si c  C. penal, cu aplic. art. 33 lit. a C. penal, art. 74, 76 al. 1 lit. b C. penal   la pedeapsa de 2 ( doi ) ani,  inchisoare. 
      A fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1 C. penal, cu aplic. art. 33 lit. a C. penal, art. 74, 76 al. 1 lit. c C. penal, la pedeapsa de 1( un ) an, inchisoare. 
      In tem. art. 33 lit. a si art. 34 lit. b C. penal s-a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa rezultanta de 2(doi) ani, inchisoare. 
      In tem. art. 88 C. penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada retinerii si arestarii preventive cuprinsa intre data de 03.10.2006 si data de 26.10.2006.
      In tem. art. 81 al. 3 C. penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 2 ani, inchisoare, pe durata termenului de incercare de 4 ani si atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. penal privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
      In tem. art. 71 al. 1 C. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a si b C. penal si in tem. art. 71 al. 5 C. penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
      S-a constatat ca partea vatamata D.V. nu s-a constituit parte civila in cauza. 
      S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de avocat ales.
      In tem. art. 191 C. pr. penala a fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate in urmarirea penala si prima instanta de fond.
      In tem. art. 192 al. 3  C. pr. penala cheltuielile judiciare avansate in apel au ramas in sarcina statului.
      Impotriva deciziei penale mai sus mentionate a declarat recurs in termen legal inculpatul I.D..
      In motivarea recursului, inculpatul a solicitat casarea deciziei penale de condamnare si mentinerea sentintei penale nr. 84/26.04.2007 pronuntata de prima instanta, sustinand ca din ansamblul materialului probator administrat in cauza nu se poate desprinde cu certitudine vinovatia sa. In acest sens, inculpatul solicita aplicarea regulei in dubio pro reo, potrivit careia orice indoiala opereaza in favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, solutia ce se impune este achitarea sa de catre instanta de judecata.
      Analizand decizia penala recurata din oficiu in limitele cazurilor de casare  prev. de  art. 385/9  Cod pr. penala ce se iau in considerare din oficiu, Curtea a constat ca recursul  declarat in cauza  este nefondat  urmand a fi respins ca atare, pentru considerentele ce s-au  infatisat in continuare.
      Starea de fapt retinuta de instanta de apel este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti si in faza de urmarire penala. In mod judicios, Tribunalul Neamt in urma reanalizarii ansamblului probator administrat in cauza pendinte, a retinut o situatie de fapt identica cu cea avuta in vedere de procuror la momentul trimiterii in judecata a inculpatului. Astfel in mod just instanta de apel a retinut ca inculpatul a lovit partea vatamata cauzandu-i leziuni vindecabile in 3-4 zile ingrijiri medicale dupa care folosind violenta fizica a deposedat-o de un lant cu medalion, un inel, un telefon mobil, un portofel in care se afla suma de 3500 lei, precum si o parte din hainele pe care le purta la acel moment. De asemenea corect Tribunalul Neamt a retinut ca inculpatul a lipsit de libertate pe partea vatamata D.V. incuind-o in camera de hotel dupa ce anterior i-a luat hainele pentru a nu putea parasi camera.
      Situatia de fapt retinuta este relevata in principal de elementele de fapt ce rezulta din declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratia martorei B.E.G. care a observat personal cum inculpatul o acuza virulent ca i-a sustras bunuri si a sesizat discutii contradictorii purtate intre aceleasi persoane in camera in care se afla partea vatamata.
      Acuzatiile retinute in actul de inculpare al instantei sunt confirmate si de probele indirecte administrate in cauza - declaratiile martorilor asistenti Chirila Constantin si Floroaia Vasile, care au observat cum in masina inculpatului s-au gasit bunurile ridicate  prin violenta de la partea vatamata, certificatul medico-legal nr.1387 din 4.10.2006 emis de SML Neamt care atesta existenta leziunilor suferite de D.V. ca urmare a actelor de violenta exercitate de inculpat, procesele verbale de constatare si de restituire a bunurilor sustrase, toate coroborate cu declaratiile inculpatului date in cursul procesului penal.
      Instanta de recurs nu poate primi sustinerile inculpatului potrivit carora partea vatamata nu a fost lipsita efectiv de libertate, intrucat aceasta avea posibilitatea de a iesi din camera pe fereastra.
      Sub aspectul laturii obiective, infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal presupune o fapta prin care o persoana este lipsita de libertatea fizica, adica de posibilitatea de a se deplasa si actiona in conformitate cu propria vointa. In conditiile spetei, se observa ca libertatea de vointa a partii vatamate a fost afectata de o constrangere fizica si morala folosita de inculpat, care a cauzat acesteia o puternica stare de teama. In atare situatie, chiar daca in conditii obisnuite, partea vatamata D.V. ar fi avut posibilitatea de a parasi pe fereastra incaperea in care a fost inchis, datorita starii de teama in care se afla, acesta nu a putut sa reactioneze cu vointa libera, fiind astfel lipsita in mod evident de libertate.
      Nefondate sunt si criticile inculpatului referitoare la inlaturarea nejustificata a declaratiei martorei B.E.G. data in fata instantei.
      In sustinerea acestei teze, inculpatul sesizeaza existenta unor contradictii intre declaratiile date de martora sus mentionata in cele doua faze procesuale. In atare situatie, inculpatul critica omisiunea instantei de apel de a lua in considerare elementele de fapt ce rezulta din declaratiei martorei B.E.G. data in cursul cercetarii judecatoresti, care a tinut cont doar de declaratia acesteia din cursul urmaririi penale.  
      Potrivit art.63 al.2 Cod pr.penala probele nu au valoarea dinainte stabilita, iar in conformitate cu art.62 din acelasi cod, in vederea aflarii adevarului organul de urmarire penala si instanta  de judecata au indatorirea sa lamureasca, pe baza  de probe cauza sub toate aspectele.
       Prin urmare, se impune concluzia ca mijloacele de proba pot fi administrate in toate fazele procesului penal, legea nefacand deosebire in ceea ce priveste forta lor probanta, in raport cu imprejurarea daca ele au fost administrate in cursul urmaririi penale ori al cercetarii judecatoresti.
      Curtea reaminteste ca in lipsa unui temei legal care sa  reglementeze o ordine de preferinta intre declaratiile succesive ale partilor vatamate, inculpatului sau ale martorilor, instanta poate sa considere, atunci cand declaratiile acestora sunt contradictorii, ca numai una dintre ele este expresia adevarului. Intr-o asemenea situatie, instanta a retinut ca sunt expresia adevarului acele declaratii care se coroboreaza cu fapte si imprejurari rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
       In lumina acestor considerente, constatand ca hotararea instantei de apel este legala si temeinica, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cod pr.penala, Curtea in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr.penala a respins ca nefondat recursul  declarat de recurentul inculpat I.D..