Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei
(Decizie nr. 860A din data de 08.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Domeniu:
Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei (Acord de recunoastere vinovatie. Interventie instanta).
Procedura acordului de recunoastere a vinovatiei urmareste responsabilizarea partilor din proces si, fata de caracterul conventional al continutului acordului, interventia instantei de judecata nu se impune decat pentru vicii de legalitate sau in cazul in care solutia cuprinsa in acord este apreciata drept „nejustificat de blanda” (art. 485 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen).
Instanta poate interveni si in sensul reducerii pedepsei stabilite prin acord (art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. interzice doar crearea pentru inculpat a unei situatii mai grele), insa aceasta interventie nu se justifica decat in cazul in care tratamentul sanctionator prevazut in acord este, in mod vadit, disproportionat de aspru fata de gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 860/A din data de 08.06.2015, Dosar nr. 928/299/2015 )
Prin sentinta penala nr. 277 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in baza art.485 alin.1 lit.a C.pr.pen. a fost admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu inculpata C.M.T., in dosarul penal nr.1854/P/2013.
In baza art.396 alin.1 si 4 C.proc.pen. raportat la art.83 C.pen. s-a stabilit pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare in sarcina inculpatei C.M.T. pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.
In baza art.83 alin.1 C.pen. a fost amanata aplicarea pedepsei inchisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani calculat conform art.84 alin.1 C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei.
In baza art.84 alin.1 raportat la art.85 alin.1 C.pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;
- sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art.86 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca datele prevazute in art.85 alin.1 lit. c–e sa fie comunicate Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.84 alin.2 C.pen. coroborat cu art.85 alin.2 lit. b C.pen. si art.404 alin.3 teza finala s-a impus inculpatei obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 50 de zile la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 4 sau la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 3, pe baza evaluarii facute de consilierul de probatiune.
A fost desemnat organ cu supravegherea masurilor de supraveghere si a obligatiilor impuse inculpatei Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.404 alin.3 raportat la art.88 alin.1 si 3 C.pen. s-a atras atentia inculpatei asupra revocarii amanarii si, pe cale de consecinta, a aplicarii si executarii pedepsei inchisorii in cazul nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere si a neexecutarii obligatiei impuse de instanta ori in cazul savarsirii cu intentie sau cu intentie depasita a unei noi infractiuni.
In temiul art. 486 alin.2 C.pr.pen. instanta a lasat nesolutionata actiunea civila.
In baza art.485 alin.4 raportat la art.398 C.proc.pen. si art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligata inculpata la plata catre stat a sumei de 800 de lei
In baza art.272 alin.1 si art.274 alin.1 teza finala s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a onorariului avocatului din oficiu in cuantum de 100 de lei.
Instanta de fond a retinut ca la data de 08.01.2015 Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat instanta cu acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat la data de 02.12.2014 cu inculpata C.M.T., cercetata pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.
In fapt, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a retinut ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013, in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro.
Pentru dovedirea situatiei de fapt, au fost enumerate urmatoarele mijloace de proba: declaratiile inculpatei C.M.T.; declaratiile persoana vatamata L.I.H.; inscrisuri adrese S.C. S G SRL si S.C. T G SRL.
Inculpata a declarat expres in fata procurorului ca recunoaste comiterea infractiunii ce i se retine, ca accepta incadrarea juridica data faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si este de acord sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii in masura in care va fi gasita vinovata.
Ca urmare a incheierii a acordului de recunoastere a vinovatiei, inculpata C.M.T. a fost de acord sa fie condamnata, in temeiul art.396 alin.2 C.proc.pen., pentru comiterea infractiunii prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. la pedeapsa inchisorii de 1 (un) an si 1 (una) luna, iar ca forma de executare procurorul si inculpata au fost de acord cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere in temeiul art.91 si 92 C.pen. pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Totodata, partile au fost de acord cu interzicerea drepturilor prev. si ped. 66 alin.1 lit. a,b si d C.pen. ca pedeapsa complementara pe o perioada de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care se va dispune suspendarea executarii pedepsei, iar in temeiul art. 65 alin.1 rep. la art. 66 alin.1 lit.a, b si d, interzicerea ca pedeapsa accesorie a drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a alege din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
Totodata, s-a stabilit ca inculpata sa respecte urmatoarele obligatii prin raportare la art.93 alin.1 C.pen.:
- sa se prezinte la Serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
- sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
- sa comunice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
Potrivit art. 93 alin.2 C.pen., s-a convenit respectarea de catre inculpata a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul instantei, iar in baza art.93 alin.3 C.pen., partile acordului au convenit ca pe durata termenului de supraveghere condamnata sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre de 60 si 120 de zile, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca.
Instanta de fond a retinut ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013 in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., inculpata C.M.T. si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro.
La data de 22.01.2013, numita L.I.H. a sesizat organele judiciare reclamand faptul ca persoane necunoscute, prin folosirea de chei potrivite, au patruns in imobilul situat in B., str. L., nr. 1, et. 6, ap. 59, sector 1, de unde au sustras mai multe bijuterii din aur.
Totodata, aceasta a sustinut ca in luna aprilie 2012 colegii de serviciu i-au recomandat-o pe inculpata pentru a face menaj in locuinta sa. Astfel, inculpata se deplasa la imobilul mentionat, persoana vatamata lasandu-i cheia pentru ca ulterior, dupa ce termina curatenia, sa o returneze acesteia.
In continuare, aceasta a mai sustinut ca in data de 17.12.2012 a observat lipsa unui lantisor din aur dintr-o caseta situata pe un raft, sub televizor, insa nu a acordat importanta evenimentului. Totodata, aceasta afirma ca inculpata s-a deplasat la imobil in data de 20.12.2012 pentru a face curat, iar in data de 08.01.2013, dupa de a revenit din mun. Constanta unde a stat in perioada 21.12.2012 - 06.01.2013, a constatat lipsa unor bijuterii, din aceeasi loc.
Numita H.L.I. a sustinut ca bunurile sustrase constau in: un lantisor de din aur, cercei din aur, o verigheta din aur si o bratara din aur roz.
Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului nu au fost observate urme de fortare la sistemul de inchidere a usii de acces in imobil si nici nu au prelevate si ridicate urme papilare.
Fiind audiata inculpata a recunoscut savarsirea infractiunilor in sensul in care a sustras mai multe bijuterii din imobilul situat in Bucuresti, str. L., nr. 1, et. 6, ap. 59, sector 1, bijuterii pe care ulterior le-a valorificat prin vanzarea la centre de amanet conducand organele de politie la punctele de lucru unde sustine ca a amanetat obiectele.
Cu ocazia intocmirii procesului verbal din data de 14.02.2013, inculpata a indicat punctul de lucru a S.C. S G S.r.l. ca fiind unul din locurile in care a valorificat bijuteriile sustrase. Totodata numita M.M., angajata a S.C. S G S.r.l., a comunicat faptul ca a incheiat un contract de amanet cu numita T C in luna decembrie avand drept obiect mai multe bijuterii din aur.
Totodata, prin adresa din data de 22.02.2013 S.c. S G S.r.l. a comunicat ca inculpata a amanetat bijuterii din aur la punctul de lucru situat in B., Sos. C., nr. 2, sector 2, aceste fiind supuse topirii conform proceselor verbale din luna decembrie 2012.
Ulterior, S.C. S G S.r.l. a sustinut ca T.C.M., nu figureaza ca ar fi incheiat vreun contract de amanet in luna decembrie 2012 la punctului de lucru din Sos. C. nr. 2, sector 2 Bucuresti.
Totodata, conform procesului verbal din data de 14.02.2013, angajata la S.C. T G S.r.l. cu punct de lucru in incinta magazinului Obor, cat si numita Gh.A. nu au putut oferi detalii cu privire la imprejurarea ca inculpata T.C. a amanetat bijuterii din aur in luna decembrie 2012.
Prin adresa nr. 54/04.04.2013 S.C. T G S.r.l a comunicat organelor de politie ca nu a incheiat contracte de amanet la nici unul din punctele de lucru cu numita T.C..
Acelasi raspuns a fost oferit si de catre S.c. W A IFN SRL.
Conform art. 480 alin. 2 din C.pr.pen. acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie atunci cand, din probele administrate a rezultat suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
Astfel, prin analizarea materialului probator, instanta trebuie sa retina in afara oricarui dubiu ca inculpata a savarsit infractiunea de care este acuzata, imprejurarea care este indeplinita in situatia de fata.
Astfel, persoana vatamata sustine lipsa unor bijuterii din imobilul in care locuieste in fapt, banuind de comiterea infractiunii, pe inculpata C.M.T., persoana care se ocupa de curatenia locuintei.
Inculpata a recunoscut savarsirea infractiunii si a detaliat modul in care a comis-o, descriind exact locul din care a sustras lantul din aur.
Totodata, instanta a retinut ca inculpata avea acces in locul in care erau depuse bijuteriile, iar la usa de acces nu sau observat urme de distrugere.
De asemenea din procesul verbal incheiat la data de 14.02.2013 numita M.M., angajata a S.c. S G S.r.l. a comunicat faptul ca a incheiat un contract de amanet cu T.C. in luna decembrie avand drept obiect mai multe bijuterii din aur.
Instanta de fond a constatat ca, in drept, fapta inculpatei C.M.T. care in perioada 17.12.2012-08.01.2013 in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art.228 alin.1 C.pen..
Cu privire la elementul material al infractiunii de furt, inculpata si-a insusit pe nedrept bunuri care se aflau in detinerea legala a persoanei vatamate, fara consimtamantul acesteia.
Prin deposedarea de lantul de aur s-a inlaturat situatia de fapt care permitea persoanei vatamate sa dispuna de acestea, iar prin aproprierea lor de catre inculpata s-a realizat o noua situatie de fapt, modificandu-se situatia patrimoniala existenta anterior savarsirii respectivei infractiuni, elemente care se circumscriu urmarii imediate.
Sub aspectul legaturii de cauzalitate, aceasta apare ca fireasca, iar dovedirea ei rezulta practic din actiunea de deposedare comisa de inculpat.
Raportat la scopul infractiunii, insusirea pe nedrept a unor bunuri, se retine in sarcina subiectului activ al infractiunii, ca forma de vinovatie, intentia directa. Intentia directa a acestuia este relevata chiar din declaratia inculpatei prin care acesta a afirmat ca a sustras bijuteriile intrucat intampina dificultati financiare.
Asadar, inculpata a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui, retinandu-se ca forma de vinovatie intentia directa, specifica infractiunii de furt.
In consecinta, din probele administrate in cauza a rezultat cu certitudine ca faptele exista, au fost savarsite de inculpati si constituie infractiuni, maximul special prevazut de lege pentru toate cele trei infractiuni pentru care s-a pus in miscare actiunea penala fiind mai mic de 7 ani inchisoare.
Totodata, acordurile au fost incheiate in forma scrisa, cuprinde toate mentiunile prevazute de art.482 C.proc.pen., inculpata fiind asistata de un avocat ales.
In consecinta, instanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.480-482 C.proc.pen. cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatei si care au facut obiectul acordului si, fata de motivele aratate in continuare, se impune amanarea aplicarii pedepsei in privinta acesteia.
La individualizarea pedepsei stabilite in sarcina inculpatei, instanta a constatat ca s-a tinut cont la incheierea acordului de criteriile generale de individualizare prevazute de art.74 C.pen., respectiv imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, conduita dupa savarsirea infractiunilor si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Astfel, pedeapsa de 1 an si 1 (una) luna inchisoare stabilita in sarcina inculpatei C.M.T. (limitele fiind de la 6 luni la 3 ani sau amenda conform art.335 alin.3 C.pen.) este exagerata, raportat la gravitatea faptei retinute in sarcina inculpatei, precum si la faptul ca aceasta a recunoscut savarsirea infractiunii.
S-a mai retinut ca inculpata a recunoscut savarsirea infractiunii inca de la prima audierea, a oferit detalii cu privire la modul de comiterea a acesteia si a incercat sa recupereze prejudiciul prin conducerea organelor de politie la societatile de cu profil amanet unde a valorificat bijuteriile sustrase, situatie retinuta si de procurorul de caz. Instanta a considerat ca inculpata a contribuit decisiv la stabilirea situatiei de fapt retinute in sarcina sa, imprejurarea pe care o retine ca o atitudine ce denota un regret sincer si o constientizare reala a pericolului comiterii unor infractiuni. In acelasi timp avand in vedere ca inculpata avea dreptul de a se afla in imobilul partii vatamate nu se poate retine periculozitatea infractiunii implicita a unui furt din locuinta care are drept urmare violarea de domiciliu.
In acelasi timp instanta a considerat ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, iar in sarcina acesteia nu se poate retine nicio situatie cu privire la fapta sau persoana care sa denote necesitatea aplicarii unei pedepse de 1 an si o luna inchisoare. De altfel procurorul de caz sustine ca este necesara aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special fara insa a explica de ce pedeapsa este orientata spre mediu. Pentru aceste motive instanta a aplicat inculpatei C.M.T. o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, fata de considerentele anterioare, instanta a constatat ca au fost indeplinite conditiile art.83 C.pen. Pedeapsa stabilita este mai mica de 2 ani inchisoare (6 luni inchisoare), inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii, si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii in masura in care varsta si starea de sanatate ii vor permite, manifestare de vointa consemnata in acord, iar in raport de persoana acesteia (persoana integrata in societate) si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
Suspendarea executarii sub supraveghere ca modalitate de individualizare cu privire la care inculpata si procurorul au cazut de acord este mult prea drastica si nejustificata fata de argumentele aratate anterior. Pe de alta parte, din analiza dispozitiilor art.485 alin.1 lit.a C.proc.pen. a rezultat ca instanta este chiar obligata sa analizeze justetea modalitatii de individualizare a executarii pedepsei, fara insa a putea crea inculpatului o situatie mai grea (situatie in care va respinge acordul pe considerentul ca solutia la care s-a ajuns in urma incheierii acordului este mult prea blanda – art.485 alin.1 lit.b C.proc.pen.) insa, in mod evident, ii poate crea o situatie mai usoara, fara ca aceasta solutie sa echivaleze cu respingerea sau admiterea „in parte” a acordului de recunoastere a vinovatiei.
Prin urmare, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, in baza art.485 alin.1 lit.a C.proc.pen. instanta a admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu inculpata C.M.T., in dosarul penal nr.1854/P/2013.
In baza art.396 alin.1 si 4 C.proc.pen. raportat la art.83 C.pen. a stabilit pedeapsa de 6 luni inchisoare in sarcina inculpatei C.M.T. pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen..
Totodata, a considerat ca obligatia de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul acesteia reprezinta o obligatie excesiva, nemotivata in nici un fel de Ministerul Public, motiv pentru care a inlaturat-o.
In baza art.404 alin.3 raportat la art.88 alin.1 si 3 C.pen. a atras atentia inculpatei asupra revocarii amanarii si, pe cale de consecinta, a aplicarii si executarii pedepsei inchisorii in cazul nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere si a neexecutarii obligatiei impuse de instanta ori in cazul savarsirii cu intentie sau cu intentie depasita a unei noi infractiuni.
Avand in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabou si Parcalab contra Romaniei, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord), instanta a considerat ca nu se impune aplicarea unor pedepse complementare raportat la felul infractiunii si la modul de executarea a acesteia. In acelasi timp procurorul nu a mentionat in niciun fel de ce se impune aplicarea unor pedepse complementare.
Instanta a lasat nesolutionata actiunea civila raportat la art. 486 alin.2 C.pr.pen.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Motivul de apel al Parchetului a vizat gresita aplicare a dispozitiilor art.74 C. pen. privind individualizarea pedepsei inchisorii de 6 luni, stabilita in sarcina inculpatei T.M.C., precum si gresita aplicare a prevederilor art. 83 alin.1 si 2 C. pen. privind amanarea aplicarii pedepsei, respectiv dispunerea de catre instanta a unei solutii mai usoare decat cea stabilita in acordul de recunoastere a vinovatiei.
S-a mai precizat ca acordul de recunoastere se realizeaza intre inculpat si procuror, iar din toate dispozitiile care se refera la acordul de recunoastere, instanta de judecata nu poate avea o imixtiune nejustificata in acest acord. In acest sens, instanta trebuie sa verifice conditiile de fond si de forma ale acordului de recunoastere si, doar in situatia in care considera ca ceea ce s-a stabilit este mult prea bland, poate dispune restituirea cauzei la procuror.
S-a mai precizat ca instanta de judecata nu poate sa intervina in acordul existent intre inculpat si procuror si nu poate sa dea dispozitii suplimentare care sa modifice acest acord.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca apelul formulat de Parchet este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, la fel ca prima instanta, Curtea constata ca realitatea faptei imputate inculpatei si vinovatia acesteia in savarsirea ei sunt dovedite dincolo de orice indoiala prin probele administrate in cursul urmaririi penale, respectiv declaratiile de recunoastere ale inculpatei C.M.T., declaratiile persoanei vatamate L.I.H., adrese emise de S.C. S G SRL si S.C. T G SRL. Aceste probe confirma acuzatia penala adusa inculpatei, respectiv ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013, in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., inculpata C.M.T. si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro. De asemenea, in mod corect s-a retinut ca fapta inculpatei constituie infractiunea de furt prev. de art. 228 alin.1 C.pen.
De altfel, aceste aspecte nu sunt contestate, ci sunt confirmate in mod concordant prin acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre Parchet si inculpata, iar apelul Parchetului nu vizeaza decat interventia primei instante in acordul incheiat, prin reducerea cuantumului pedepsei stabilit prin acord si prin aplicarea dispozitiilor art. 83 Cod penal privind amanarea aplicarii pedepsei in locul dispozitiilor art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, convenite prin acordul de recunoastere a vinovatiei.
Sub aspectul criticat, Curtea retine ca acordul de recunoastere a vinovatiei, ca element de justitie negociata, a fost introdus in legislatia procesual penala romaneasca cu intentia declarata (in Exunerea de motive a Codului de procedura penala) de a provoca o reducere a duratei si costului proceselor si o simplificare a procedurilor judiciare penale. S-a aratat ca acordul de recunoastere a vinovatiei reprezinta o solutie legislativa inovatoare, ce va asigura solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil, fiind totodata un remediu pentru eliminarea unei deficiente majore a sistemului judiciar roman, respectiv durata mare a desfasurarii procedurilor judiciare.
Pe langa finalitatea mentionata mai sus, procedura acordului de recunoastere a vinovatiei urmareste si responsabilizarea partilor din proces, iar fata de caracterul conventional al continutului acordului, interventia instantei de judecata nu se impune decat pentru vicii de legalitate sau in cazul in care solutia cuprinsa in acord este apreciata drept „nejustificat de blanda” (art. 485 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen). Instanta poate interveni si in sensul reducerii pedepsei stabilite prin acord (art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. interzice doar crearea pentru inculpat a unei situatii mai grele), insa Curtea considera ca aceasta interventie nu se justifica decat in cazul in care tratamentul sanctionator prevazut in acord este, in mod vadit, disproportionat de aspru fata de gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului.
Or, Curtea apreciaza ca nu acesta este cazul in speta. Mai intai, se observa ca prin acordul incheiat intre Parchet si inculpata s-a convenit ca acesteia sa-i fie aplicata o pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare pentru infractiunea de furt savarsita, a carei executare sa fie suspendata conform art. 91 Cod penal pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Apreciind prea aspru tratamentul sanctionator convenit, judecatoria a redus cuantumul pedepsei stabilite la 6 luni si a aplicat inculpatei prevederile art. 83 Cod penal cu privire la amanarea aplicarii pedepsei, in locul dispozitiilor art. 91 Cod penal.
Curtea constata ca prin dispozitiile noului Cod penal s-a procedat la o reducere substantiala a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea de furt, de la 1-12 ani cat prevedea art. 208 alin. 1 din Codul penal anterior la 6 luni - 3 ani cat prevede actualul Cod penal. Dupa cum reiese din Expunerea de motive a noului Cod penal, reducerea pedepsei a vizat, intre altele, necesitatea reflectarii in limitele legale de pedeapsa a ierarhiei firesti a valorilor sociale care fac obiectul ocrotirii prin mijloace penale, avand in vedere ca instrumentul optim pentru combatarea eficienta a infractiunilor nu este marirea exagerata a pedepselor, ci existenta unui sistem sanctionator proportional cu gravitatea faptelor savarsite, sustinut de o aplicare prompta a acestor pedepse de catre organele judiciare.
Fata de aducerea in limite rationale a limitelor de pedeapsa pentru infractiunea de furt, care sa permita instantelor stabilirea unor pedepse adecvate in functie de gravitatea fiecarei fapte deduse judecatii, Curtea considera ca aplicarea unor pedepse individualizate la sau spre minimul special prevazut de lege nu se mai justifica, in contextul actualei reglementari penale, decat in cazul in care fapta concret savarsita prezinta intr-adevar o gravitate minima fata de alte fapte de aceeasi natura, iar nu in mod cvasi-automat, cum era cazul pedepselor stabilite de instante conform Codului penal anterior.
Or, fapta de furt savarsita de inculpata din prezenta cauza nu poate fi considerata in niciun caz o gravitate minima, care sa justifice aplicarea unei pedepse fixate la minimul prevazut de lege. Astfel, inculpata, profitand de increderea acordata de persoana vatamata, care i-a permis accesul in locuinta sa (pentru a-i presta, contra cost, servicii de curatenie), i-a sustras acesteia mai multe bijuterii din aur, pe care ulterior le-a valorificat la case de amanet, producandu-i persoanei vatamate un prejudiciu estimat de aceasta la aproximativ 1.000 euro, suma ce nu poate fi apreciata ca neglijabila sau modica. Circumstantele reale ce caracterizeaza fapta comisa confera acesteia o gravitate mai degraba medie, astfel ca pedeapsa negociata de procuror cu inculpata prin acordul de recunoastere a vinovatiei apare ca fiind cat se poate de adecvata si proportionala.
In ce priveste circumstantele personale ale inculpatei, invocate in motivarea primei instante, Curtea considera ca atitudinea inculpatei de recunoastere a faptei poate fi pusa pe seama abundentei probelor de vinovatie existente impotriva acesteia, iar in ce priveste lipsa antecedentelor penale, aceasta constituie pur si simplu o stare de normalitate, comuna marii majoritati a populatiei, astfel ca nu este suficienta pentru a o caracteriza intr-o maniera atat de favorabila pe inculpata incat sa justifice stabilirea unei pedepse minime. De altfel, lipsa antecedentelor penale si atitudinea sincera a inculpatei au fost deja valorificate si prin acordul de recunoastere a vinovatiei, prin modalitatea de individualizare a executarii pedepsei stabilita prin acord, respectiv suspendarea sub supraveghere a executarii, astfel ca o dubla valorizare a acelorasi imprejurari, atat prin stabilirea cuantumului pedepsei cat si a modalitatii de executare, ar fi excesiva si nejustificata.
Curtea retine ca fiind nejustificata si interventia primei instante asupra suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, negociate si convenite prin acord, pe care a inlocuit-o cu amanarea aplicarii pedepsei conform art. 83 Cod penal. Si sub acest aspect Curtea considera ca acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde o solutie justa si echitabila, de natura a asigura atat proportionalitatea sanctiunii penale cu gravitatea faptei si periculozitatea infractorului, cat si gradul de control necesar asupra conduitei viitoare a inculpatei, pentru a se asigura garantii ca aceasta nu va mai savarsi alte infractiuni.
Raportat la aceste argumente, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 488 alin. 4 lit. b C.pr.pen., va admite apelul Parchetului si va admite acordul de recunoastere a vinovatiei astfel cum a fost convenit de Parchet cu inculpata, mai putin in ceea ce priveste pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi stabilita in acord, despre care apreciaza ca este nejustificata fata de gravitatea faptei savarsite si ar constitui o ingerinta disproportionata in drepturile inculpatei.
Drept consecinta, in baza art. 228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., va condamna pe inculpata T.C.M. la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt.
In temeiul art. 91 C.pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.
In temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., inculpata va fi obligata ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte masurile de supraveghere impuse de acest text de lege.
In baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 4 sau in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 3, pe o perioada de 60 de zile.
In temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, se va atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea apelului vor ramane in sarcina statului.
Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei (Acord de recunoastere vinovatie. Interventie instanta).
Procedura acordului de recunoastere a vinovatiei urmareste responsabilizarea partilor din proces si, fata de caracterul conventional al continutului acordului, interventia instantei de judecata nu se impune decat pentru vicii de legalitate sau in cazul in care solutia cuprinsa in acord este apreciata drept „nejustificat de blanda” (art. 485 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen).
Instanta poate interveni si in sensul reducerii pedepsei stabilite prin acord (art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. interzice doar crearea pentru inculpat a unei situatii mai grele), insa aceasta interventie nu se justifica decat in cazul in care tratamentul sanctionator prevazut in acord este, in mod vadit, disproportionat de aspru fata de gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 860/A din data de 08.06.2015, Dosar nr. 928/299/2015 )
Prin sentinta penala nr. 277 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in baza art.485 alin.1 lit.a C.pr.pen. a fost admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu inculpata C.M.T., in dosarul penal nr.1854/P/2013.
In baza art.396 alin.1 si 4 C.proc.pen. raportat la art.83 C.pen. s-a stabilit pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare in sarcina inculpatei C.M.T. pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.
In baza art.83 alin.1 C.pen. a fost amanata aplicarea pedepsei inchisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani calculat conform art.84 alin.1 C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei.
In baza art.84 alin.1 raportat la art.85 alin.1 C.pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;
- sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art.86 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca datele prevazute in art.85 alin.1 lit. c–e sa fie comunicate Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.84 alin.2 C.pen. coroborat cu art.85 alin.2 lit. b C.pen. si art.404 alin.3 teza finala s-a impus inculpatei obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 50 de zile la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 4 sau la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 3, pe baza evaluarii facute de consilierul de probatiune.
A fost desemnat organ cu supravegherea masurilor de supraveghere si a obligatiilor impuse inculpatei Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In baza art.404 alin.3 raportat la art.88 alin.1 si 3 C.pen. s-a atras atentia inculpatei asupra revocarii amanarii si, pe cale de consecinta, a aplicarii si executarii pedepsei inchisorii in cazul nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere si a neexecutarii obligatiei impuse de instanta ori in cazul savarsirii cu intentie sau cu intentie depasita a unei noi infractiuni.
In temiul art. 486 alin.2 C.pr.pen. instanta a lasat nesolutionata actiunea civila.
In baza art.485 alin.4 raportat la art.398 C.proc.pen. si art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligata inculpata la plata catre stat a sumei de 800 de lei
In baza art.272 alin.1 si art.274 alin.1 teza finala s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a onorariului avocatului din oficiu in cuantum de 100 de lei.
Instanta de fond a retinut ca la data de 08.01.2015 Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat instanta cu acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat la data de 02.12.2014 cu inculpata C.M.T., cercetata pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.
In fapt, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a retinut ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013, in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro.
Pentru dovedirea situatiei de fapt, au fost enumerate urmatoarele mijloace de proba: declaratiile inculpatei C.M.T.; declaratiile persoana vatamata L.I.H.; inscrisuri adrese S.C. S G SRL si S.C. T G SRL.
Inculpata a declarat expres in fata procurorului ca recunoaste comiterea infractiunii ce i se retine, ca accepta incadrarea juridica data faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si este de acord sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii in masura in care va fi gasita vinovata.
Ca urmare a incheierii a acordului de recunoastere a vinovatiei, inculpata C.M.T. a fost de acord sa fie condamnata, in temeiul art.396 alin.2 C.proc.pen., pentru comiterea infractiunii prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. la pedeapsa inchisorii de 1 (un) an si 1 (una) luna, iar ca forma de executare procurorul si inculpata au fost de acord cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere in temeiul art.91 si 92 C.pen. pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Totodata, partile au fost de acord cu interzicerea drepturilor prev. si ped. 66 alin.1 lit. a,b si d C.pen. ca pedeapsa complementara pe o perioada de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care se va dispune suspendarea executarii pedepsei, iar in temeiul art. 65 alin.1 rep. la art. 66 alin.1 lit.a, b si d, interzicerea ca pedeapsa accesorie a drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a alege din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
Totodata, s-a stabilit ca inculpata sa respecte urmatoarele obligatii prin raportare la art.93 alin.1 C.pen.:
- sa se prezinte la Serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
- sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
- sa comunice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
Potrivit art. 93 alin.2 C.pen., s-a convenit respectarea de catre inculpata a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul instantei, iar in baza art.93 alin.3 C.pen., partile acordului au convenit ca pe durata termenului de supraveghere condamnata sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre de 60 si 120 de zile, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca.
Instanta de fond a retinut ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013 in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., inculpata C.M.T. si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro.
La data de 22.01.2013, numita L.I.H. a sesizat organele judiciare reclamand faptul ca persoane necunoscute, prin folosirea de chei potrivite, au patruns in imobilul situat in B., str. L., nr. 1, et. 6, ap. 59, sector 1, de unde au sustras mai multe bijuterii din aur.
Totodata, aceasta a sustinut ca in luna aprilie 2012 colegii de serviciu i-au recomandat-o pe inculpata pentru a face menaj in locuinta sa. Astfel, inculpata se deplasa la imobilul mentionat, persoana vatamata lasandu-i cheia pentru ca ulterior, dupa ce termina curatenia, sa o returneze acesteia.
In continuare, aceasta a mai sustinut ca in data de 17.12.2012 a observat lipsa unui lantisor din aur dintr-o caseta situata pe un raft, sub televizor, insa nu a acordat importanta evenimentului. Totodata, aceasta afirma ca inculpata s-a deplasat la imobil in data de 20.12.2012 pentru a face curat, iar in data de 08.01.2013, dupa de a revenit din mun. Constanta unde a stat in perioada 21.12.2012 - 06.01.2013, a constatat lipsa unor bijuterii, din aceeasi loc.
Numita H.L.I. a sustinut ca bunurile sustrase constau in: un lantisor de din aur, cercei din aur, o verigheta din aur si o bratara din aur roz.
Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului nu au fost observate urme de fortare la sistemul de inchidere a usii de acces in imobil si nici nu au prelevate si ridicate urme papilare.
Fiind audiata inculpata a recunoscut savarsirea infractiunilor in sensul in care a sustras mai multe bijuterii din imobilul situat in Bucuresti, str. L., nr. 1, et. 6, ap. 59, sector 1, bijuterii pe care ulterior le-a valorificat prin vanzarea la centre de amanet conducand organele de politie la punctele de lucru unde sustine ca a amanetat obiectele.
Cu ocazia intocmirii procesului verbal din data de 14.02.2013, inculpata a indicat punctul de lucru a S.C. S G S.r.l. ca fiind unul din locurile in care a valorificat bijuteriile sustrase. Totodata numita M.M., angajata a S.C. S G S.r.l., a comunicat faptul ca a incheiat un contract de amanet cu numita T C in luna decembrie avand drept obiect mai multe bijuterii din aur.
Totodata, prin adresa din data de 22.02.2013 S.c. S G S.r.l. a comunicat ca inculpata a amanetat bijuterii din aur la punctul de lucru situat in B., Sos. C., nr. 2, sector 2, aceste fiind supuse topirii conform proceselor verbale din luna decembrie 2012.
Ulterior, S.C. S G S.r.l. a sustinut ca T.C.M., nu figureaza ca ar fi incheiat vreun contract de amanet in luna decembrie 2012 la punctului de lucru din Sos. C. nr. 2, sector 2 Bucuresti.
Totodata, conform procesului verbal din data de 14.02.2013, angajata la S.C. T G S.r.l. cu punct de lucru in incinta magazinului Obor, cat si numita Gh.A. nu au putut oferi detalii cu privire la imprejurarea ca inculpata T.C. a amanetat bijuterii din aur in luna decembrie 2012.
Prin adresa nr. 54/04.04.2013 S.C. T G S.r.l a comunicat organelor de politie ca nu a incheiat contracte de amanet la nici unul din punctele de lucru cu numita T.C..
Acelasi raspuns a fost oferit si de catre S.c. W A IFN SRL.
Conform art. 480 alin. 2 din C.pr.pen. acordul de recunoastere a vinovatiei se incheie atunci cand, din probele administrate a rezultat suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului. La incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei, asistenta juridica este obligatorie.
Astfel, prin analizarea materialului probator, instanta trebuie sa retina in afara oricarui dubiu ca inculpata a savarsit infractiunea de care este acuzata, imprejurarea care este indeplinita in situatia de fata.
Astfel, persoana vatamata sustine lipsa unor bijuterii din imobilul in care locuieste in fapt, banuind de comiterea infractiunii, pe inculpata C.M.T., persoana care se ocupa de curatenia locuintei.
Inculpata a recunoscut savarsirea infractiunii si a detaliat modul in care a comis-o, descriind exact locul din care a sustras lantul din aur.
Totodata, instanta a retinut ca inculpata avea acces in locul in care erau depuse bijuteriile, iar la usa de acces nu sau observat urme de distrugere.
De asemenea din procesul verbal incheiat la data de 14.02.2013 numita M.M., angajata a S.c. S G S.r.l. a comunicat faptul ca a incheiat un contract de amanet cu T.C. in luna decembrie avand drept obiect mai multe bijuterii din aur.
Instanta de fond a constatat ca, in drept, fapta inculpatei C.M.T. care in perioada 17.12.2012-08.01.2013 in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art.228 alin.1 C.pen..
Cu privire la elementul material al infractiunii de furt, inculpata si-a insusit pe nedrept bunuri care se aflau in detinerea legala a persoanei vatamate, fara consimtamantul acesteia.
Prin deposedarea de lantul de aur s-a inlaturat situatia de fapt care permitea persoanei vatamate sa dispuna de acestea, iar prin aproprierea lor de catre inculpata s-a realizat o noua situatie de fapt, modificandu-se situatia patrimoniala existenta anterior savarsirii respectivei infractiuni, elemente care se circumscriu urmarii imediate.
Sub aspectul legaturii de cauzalitate, aceasta apare ca fireasca, iar dovedirea ei rezulta practic din actiunea de deposedare comisa de inculpat.
Raportat la scopul infractiunii, insusirea pe nedrept a unor bunuri, se retine in sarcina subiectului activ al infractiunii, ca forma de vinovatie, intentia directa. Intentia directa a acestuia este relevata chiar din declaratia inculpatei prin care acesta a afirmat ca a sustras bijuteriile intrucat intampina dificultati financiare.
Asadar, inculpata a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui, retinandu-se ca forma de vinovatie intentia directa, specifica infractiunii de furt.
In consecinta, din probele administrate in cauza a rezultat cu certitudine ca faptele exista, au fost savarsite de inculpati si constituie infractiuni, maximul special prevazut de lege pentru toate cele trei infractiuni pentru care s-a pus in miscare actiunea penala fiind mai mic de 7 ani inchisoare.
Totodata, acordurile au fost incheiate in forma scrisa, cuprinde toate mentiunile prevazute de art.482 C.proc.pen., inculpata fiind asistata de un avocat ales.
In consecinta, instanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.480-482 C.proc.pen. cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatei si care au facut obiectul acordului si, fata de motivele aratate in continuare, se impune amanarea aplicarii pedepsei in privinta acesteia.
La individualizarea pedepsei stabilite in sarcina inculpatei, instanta a constatat ca s-a tinut cont la incheierea acordului de criteriile generale de individualizare prevazute de art.74 C.pen., respectiv imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, conduita dupa savarsirea infractiunilor si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Astfel, pedeapsa de 1 an si 1 (una) luna inchisoare stabilita in sarcina inculpatei C.M.T. (limitele fiind de la 6 luni la 3 ani sau amenda conform art.335 alin.3 C.pen.) este exagerata, raportat la gravitatea faptei retinute in sarcina inculpatei, precum si la faptul ca aceasta a recunoscut savarsirea infractiunii.
S-a mai retinut ca inculpata a recunoscut savarsirea infractiunii inca de la prima audierea, a oferit detalii cu privire la modul de comiterea a acesteia si a incercat sa recupereze prejudiciul prin conducerea organelor de politie la societatile de cu profil amanet unde a valorificat bijuteriile sustrase, situatie retinuta si de procurorul de caz. Instanta a considerat ca inculpata a contribuit decisiv la stabilirea situatiei de fapt retinute in sarcina sa, imprejurarea pe care o retine ca o atitudine ce denota un regret sincer si o constientizare reala a pericolului comiterii unor infractiuni. In acelasi timp avand in vedere ca inculpata avea dreptul de a se afla in imobilul partii vatamate nu se poate retine periculozitatea infractiunii implicita a unui furt din locuinta care are drept urmare violarea de domiciliu.
In acelasi timp instanta a considerat ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale, iar in sarcina acesteia nu se poate retine nicio situatie cu privire la fapta sau persoana care sa denote necesitatea aplicarii unei pedepse de 1 an si o luna inchisoare. De altfel procurorul de caz sustine ca este necesara aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special fara insa a explica de ce pedeapsa este orientata spre mediu. Pentru aceste motive instanta a aplicat inculpatei C.M.T. o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, fata de considerentele anterioare, instanta a constatat ca au fost indeplinite conditiile art.83 C.pen. Pedeapsa stabilita este mai mica de 2 ani inchisoare (6 luni inchisoare), inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii, si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii in masura in care varsta si starea de sanatate ii vor permite, manifestare de vointa consemnata in acord, iar in raport de persoana acesteia (persoana integrata in societate) si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
Suspendarea executarii sub supraveghere ca modalitate de individualizare cu privire la care inculpata si procurorul au cazut de acord este mult prea drastica si nejustificata fata de argumentele aratate anterior. Pe de alta parte, din analiza dispozitiilor art.485 alin.1 lit.a C.proc.pen. a rezultat ca instanta este chiar obligata sa analizeze justetea modalitatii de individualizare a executarii pedepsei, fara insa a putea crea inculpatului o situatie mai grea (situatie in care va respinge acordul pe considerentul ca solutia la care s-a ajuns in urma incheierii acordului este mult prea blanda – art.485 alin.1 lit.b C.proc.pen.) insa, in mod evident, ii poate crea o situatie mai usoara, fara ca aceasta solutie sa echivaleze cu respingerea sau admiterea „in parte” a acordului de recunoastere a vinovatiei.
Prin urmare, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, in baza art.485 alin.1 lit.a C.proc.pen. instanta a admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu inculpata C.M.T., in dosarul penal nr.1854/P/2013.
In baza art.396 alin.1 si 4 C.proc.pen. raportat la art.83 C.pen. a stabilit pedeapsa de 6 luni inchisoare in sarcina inculpatei C.M.T. pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prev. si ped. de art. 228 alin. 1 din C.pen. cu aplic art. 5 C.pen..
Totodata, a considerat ca obligatia de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul acesteia reprezinta o obligatie excesiva, nemotivata in nici un fel de Ministerul Public, motiv pentru care a inlaturat-o.
In baza art.404 alin.3 raportat la art.88 alin.1 si 3 C.pen. a atras atentia inculpatei asupra revocarii amanarii si, pe cale de consecinta, a aplicarii si executarii pedepsei inchisorii in cazul nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere si a neexecutarii obligatiei impuse de instanta ori in cazul savarsirii cu intentie sau cu intentie depasita a unei noi infractiuni.
Avand in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabou si Parcalab contra Romaniei, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord), instanta a considerat ca nu se impune aplicarea unor pedepse complementare raportat la felul infractiunii si la modul de executarea a acesteia. In acelasi timp procurorul nu a mentionat in niciun fel de ce se impune aplicarea unor pedepse complementare.
Instanta a lasat nesolutionata actiunea civila raportat la art. 486 alin.2 C.pr.pen.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Motivul de apel al Parchetului a vizat gresita aplicare a dispozitiilor art.74 C. pen. privind individualizarea pedepsei inchisorii de 6 luni, stabilita in sarcina inculpatei T.M.C., precum si gresita aplicare a prevederilor art. 83 alin.1 si 2 C. pen. privind amanarea aplicarii pedepsei, respectiv dispunerea de catre instanta a unei solutii mai usoare decat cea stabilita in acordul de recunoastere a vinovatiei.
S-a mai precizat ca acordul de recunoastere se realizeaza intre inculpat si procuror, iar din toate dispozitiile care se refera la acordul de recunoastere, instanta de judecata nu poate avea o imixtiune nejustificata in acest acord. In acest sens, instanta trebuie sa verifice conditiile de fond si de forma ale acordului de recunoastere si, doar in situatia in care considera ca ceea ce s-a stabilit este mult prea bland, poate dispune restituirea cauzei la procuror.
S-a mai precizat ca instanta de judecata nu poate sa intervina in acordul existent intre inculpat si procuror si nu poate sa dea dispozitii suplimentare care sa modifice acest acord.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca apelul formulat de Parchet este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, la fel ca prima instanta, Curtea constata ca realitatea faptei imputate inculpatei si vinovatia acesteia in savarsirea ei sunt dovedite dincolo de orice indoiala prin probele administrate in cursul urmaririi penale, respectiv declaratiile de recunoastere ale inculpatei C.M.T., declaratiile persoanei vatamate L.I.H., adrese emise de S.C. S G SRL si S.C. T G SRL. Aceste probe confirma acuzatia penala adusa inculpatei, respectiv ca in perioada 17.12.2012-08.01.2013, in timp ce desfasura activitate de menaj in imobilul numitei L.I.H., inculpata C.M.T. si-a insusit mai multe bijuterii din aur, producand un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de euro. De asemenea, in mod corect s-a retinut ca fapta inculpatei constituie infractiunea de furt prev. de art. 228 alin.1 C.pen.
De altfel, aceste aspecte nu sunt contestate, ci sunt confirmate in mod concordant prin acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre Parchet si inculpata, iar apelul Parchetului nu vizeaza decat interventia primei instante in acordul incheiat, prin reducerea cuantumului pedepsei stabilit prin acord si prin aplicarea dispozitiilor art. 83 Cod penal privind amanarea aplicarii pedepsei in locul dispozitiilor art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, convenite prin acordul de recunoastere a vinovatiei.
Sub aspectul criticat, Curtea retine ca acordul de recunoastere a vinovatiei, ca element de justitie negociata, a fost introdus in legislatia procesual penala romaneasca cu intentia declarata (in Exunerea de motive a Codului de procedura penala) de a provoca o reducere a duratei si costului proceselor si o simplificare a procedurilor judiciare penale. S-a aratat ca acordul de recunoastere a vinovatiei reprezinta o solutie legislativa inovatoare, ce va asigura solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil, fiind totodata un remediu pentru eliminarea unei deficiente majore a sistemului judiciar roman, respectiv durata mare a desfasurarii procedurilor judiciare.
Pe langa finalitatea mentionata mai sus, procedura acordului de recunoastere a vinovatiei urmareste si responsabilizarea partilor din proces, iar fata de caracterul conventional al continutului acordului, interventia instantei de judecata nu se impune decat pentru vicii de legalitate sau in cazul in care solutia cuprinsa in acord este apreciata drept „nejustificat de blanda” (art. 485 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen). Instanta poate interveni si in sensul reducerii pedepsei stabilite prin acord (art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen. interzice doar crearea pentru inculpat a unei situatii mai grele), insa Curtea considera ca aceasta interventie nu se justifica decat in cazul in care tratamentul sanctionator prevazut in acord este, in mod vadit, disproportionat de aspru fata de gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului.
Or, Curtea apreciaza ca nu acesta este cazul in speta. Mai intai, se observa ca prin acordul incheiat intre Parchet si inculpata s-a convenit ca acesteia sa-i fie aplicata o pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare pentru infractiunea de furt savarsita, a carei executare sa fie suspendata conform art. 91 Cod penal pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Apreciind prea aspru tratamentul sanctionator convenit, judecatoria a redus cuantumul pedepsei stabilite la 6 luni si a aplicat inculpatei prevederile art. 83 Cod penal cu privire la amanarea aplicarii pedepsei, in locul dispozitiilor art. 91 Cod penal.
Curtea constata ca prin dispozitiile noului Cod penal s-a procedat la o reducere substantiala a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea de furt, de la 1-12 ani cat prevedea art. 208 alin. 1 din Codul penal anterior la 6 luni - 3 ani cat prevede actualul Cod penal. Dupa cum reiese din Expunerea de motive a noului Cod penal, reducerea pedepsei a vizat, intre altele, necesitatea reflectarii in limitele legale de pedeapsa a ierarhiei firesti a valorilor sociale care fac obiectul ocrotirii prin mijloace penale, avand in vedere ca instrumentul optim pentru combatarea eficienta a infractiunilor nu este marirea exagerata a pedepselor, ci existenta unui sistem sanctionator proportional cu gravitatea faptelor savarsite, sustinut de o aplicare prompta a acestor pedepse de catre organele judiciare.
Fata de aducerea in limite rationale a limitelor de pedeapsa pentru infractiunea de furt, care sa permita instantelor stabilirea unor pedepse adecvate in functie de gravitatea fiecarei fapte deduse judecatii, Curtea considera ca aplicarea unor pedepse individualizate la sau spre minimul special prevazut de lege nu se mai justifica, in contextul actualei reglementari penale, decat in cazul in care fapta concret savarsita prezinta intr-adevar o gravitate minima fata de alte fapte de aceeasi natura, iar nu in mod cvasi-automat, cum era cazul pedepselor stabilite de instante conform Codului penal anterior.
Or, fapta de furt savarsita de inculpata din prezenta cauza nu poate fi considerata in niciun caz o gravitate minima, care sa justifice aplicarea unei pedepse fixate la minimul prevazut de lege. Astfel, inculpata, profitand de increderea acordata de persoana vatamata, care i-a permis accesul in locuinta sa (pentru a-i presta, contra cost, servicii de curatenie), i-a sustras acesteia mai multe bijuterii din aur, pe care ulterior le-a valorificat la case de amanet, producandu-i persoanei vatamate un prejudiciu estimat de aceasta la aproximativ 1.000 euro, suma ce nu poate fi apreciata ca neglijabila sau modica. Circumstantele reale ce caracterizeaza fapta comisa confera acesteia o gravitate mai degraba medie, astfel ca pedeapsa negociata de procuror cu inculpata prin acordul de recunoastere a vinovatiei apare ca fiind cat se poate de adecvata si proportionala.
In ce priveste circumstantele personale ale inculpatei, invocate in motivarea primei instante, Curtea considera ca atitudinea inculpatei de recunoastere a faptei poate fi pusa pe seama abundentei probelor de vinovatie existente impotriva acesteia, iar in ce priveste lipsa antecedentelor penale, aceasta constituie pur si simplu o stare de normalitate, comuna marii majoritati a populatiei, astfel ca nu este suficienta pentru a o caracteriza intr-o maniera atat de favorabila pe inculpata incat sa justifice stabilirea unei pedepse minime. De altfel, lipsa antecedentelor penale si atitudinea sincera a inculpatei au fost deja valorificate si prin acordul de recunoastere a vinovatiei, prin modalitatea de individualizare a executarii pedepsei stabilita prin acord, respectiv suspendarea sub supraveghere a executarii, astfel ca o dubla valorizare a acelorasi imprejurari, atat prin stabilirea cuantumului pedepsei cat si a modalitatii de executare, ar fi excesiva si nejustificata.
Curtea retine ca fiind nejustificata si interventia primei instante asupra suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, negociate si convenite prin acord, pe care a inlocuit-o cu amanarea aplicarii pedepsei conform art. 83 Cod penal. Si sub acest aspect Curtea considera ca acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde o solutie justa si echitabila, de natura a asigura atat proportionalitatea sanctiunii penale cu gravitatea faptei si periculozitatea infractorului, cat si gradul de control necesar asupra conduitei viitoare a inculpatei, pentru a se asigura garantii ca aceasta nu va mai savarsi alte infractiuni.
Raportat la aceste argumente, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 488 alin. 4 lit. b C.pr.pen., va admite apelul Parchetului si va admite acordul de recunoastere a vinovatiei astfel cum a fost convenit de Parchet cu inculpata, mai putin in ceea ce priveste pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi stabilita in acord, despre care apreciaza ca este nejustificata fata de gravitatea faptei savarsite si ar constitui o ingerinta disproportionata in drepturile inculpatei.
Drept consecinta, in baza art. 228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., va condamna pe inculpata T.C.M. la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt.
In temeiul art. 91 C.pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C.pen.
In temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., inculpata va fi obligata ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte masurile de supraveghere impuse de acest text de lege.
In baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 4 sau in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 3, pe o perioada de 60 de zile.
In temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen, se va atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 96 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea apelului vor ramane in sarcina statului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Infractiuni
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017Infractiuni - Decizie nr. 250 din data de 25.10.2016
Infractiuni - Decizie nr. 241 din data de 10.11.2016
TRAFIC DE DROGURI - Sentinta penala nr. 4 din data de 18.01.2017
infractiunea de schimbare, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor obtinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta - Sentinta penala nr. 65 din data de 16.06.2015
consumul ilicit de droguri - Sentinta penala nr. 173 din data de 05.12.2014
Trafic de droguri - Sentinta penala nr. 158 din data de 22.10.2014
Infractiunile de incaierare ?i ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, tentativa la omor calificat. Concursul real de infractiuni - Sentinta penala nr. 66 din data de 23.03.2011
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 261 din data de 22.04.2010
infractiuni privind circulatia pe drumurile publice - Sentinta penala nr. 66 din data de 04.06.2009
- Sentinta civila nr. 306 din data de 17.06.2009
- Sentinta penala nr. 68 din data de 10.06.2009
Recursul inculpatului, declarat pe latura civila, nu este intemeiat, deoarece inculpatul este cel care este obligat sa suporte prejudiciul creat partii civile APIA, prin fapta comisa. Raspunderea civila delictuala a inculpatului intervine pentru fapta pro - Decizie nr. 727/R din data de 23.09.2013
Infractiuni la legi speciale – Calitatea de subiect activ principal, pasiv principal si pasiv secundar la infractiunile prev. la art. 37 alin. 1 si art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 – privind protectia muncii. - Decizie nr. 152 din data de 20.02.2013
Laboratoarele din cadrul Serviciilor Medico Legale Judetene care nu au infiintate, prin hotararea directiilor judetene de sanatate publica si cu avizul institutelor de medicina legala competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevazute in ar - Sentinta penala nr. 17/F din data de 20.02.2013
Intemeierea hotararii de condamnare si pe declaratiile date de martor in faza de urmarire penala, in situatia imposibilitatii audierii sale in prima instanta si in recurs, nu incalca dispozitiile art. 6 paragraf 3 lit. d din Conventia Europeana a Dreptur - Decizie nr. 134/R din data de 14.02.2013
Potrivit art.181 alin.2 Cod penal, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi ... - Decizie nr. 1004/R din data de 02.12.2011
In verificarea dispozitiilor art. 64 alin. 2/2 Cod procedura penala, procedura stabilirii alcoolemiei inculpatului a fost una legala si cu respectarea dispozitiilor in materie. Potrivit art. 14 alin.3 din OMS nr. 376 din 10 aprilie 2006, in situati... - Decizie nr. 895/R din data de 03.11.2011
Legea sanctioneaza persoana depistata in trafic si care pare sub influenta alcoolului, de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. In lipsa unor motive temeinice, de natura a justifica refuzul recoltarii pr... - Decizie nr. 733/R din data de 29.09.2011
Trafic de persoane. Trafic de minori. Modalitati alternative de realizare a elementului material. Sedinta de judecata. Caracterul ei secret. Luarea masurii de siguranta a interzicerii exercitarii functiei in indeplinirea careia un inculpat a comis fa... - Decizie nr. 38/Ap din data de 01.03.2011