REVIZUIRE - inadmisibilitate

         REVIZUIRE - inadmisibilitate
         Sent. pen. nr. 292/09.03.2010
         Domeniu asociat-revizuire

Prin adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, inregistrata pe rolul acestei instante, a fost inaintata spre competenta solutionare cererea de revizuire formulata de petentul condamnat A.B, fata de sentinta penala nr. pronuntata de Judecatoria Vaslui, definitiva, precum si referatul intocmit de procuror potrivit art. 399 Cod procedura penala.
In motivarea cererii sale, revizuientul a aratat ca hotararea a carei revizuire o solicita este nelegala si netemeinica, deoarece dupa ramanerea definitiva a acesteia au  fost descoperite fapte si imprejurari noi, care nu au fost cunoscute de instanta la data solutionarii cauzei si care demonstreaza nevinovatia sa.
S-au invocat ca temei in drept dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedura penala.
Au fost efectuate acte de cercetare de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui, iar procurorul a inaintat instantei referatul intocmit potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 5 Cod procedura penala, formuland concluzii de respingere a cererii.
In referatul procurorului s-a retinut ca fata de probele aflate la dosarul cauzei nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 394 Cod procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat si la motivele invocate de catre revizuient, instanta constata ca cererea de revizuire formulata de A.B. este inadmisibila, astfel incat urmeaza sa o respinga ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin sentinta penala a Judecatoriei Vaslui, definitiva la data de 14.03.2006 prin decizia penala a Curtii de Apel Iasi, inculpatul A.B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Hotararea de condamnare a ramas definitiva prin respingerea apelului, respectiv a recursului, formulate de inculpat.
In fapt, s-a retinut ca revizuientul A.B. impreuna cu coinculpatul N. P, au sustras bunuri de la S.C. S. S.R.L. Negresti, in noaptea de 27/28.04.2001, cauzand un prejudiciu in cuantum de 4.279.000 Rol, nerecuperat.
In urma verificarilor efectuate, instanta constata ca, referitor la sentinta penala de condamnare sus-mentionata a mai fost formulata de catre numitul A. B. o alta cerere de revizuire, inregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui la nr. 1217 si care a fost solutionata prin sentinta penala nr. 865/2008, definitiva prin respingerea apelului, conform deciziei penale a Tribunalului Vaslui si, respectiv a recursului, conform deciziei penale a Curtii de Apel Iasi.
Din analiza dosarului in care a fost solutionata cererea anterioara de revizuire, dosar ce a fost atasat la prezenta cauza, instanta constata ca respectiva cerere de revizuire a fost formulata tot de condamnatul A.B. 
De asemenea, rezulta si ca revizuirea a fost formulata impotriva aceleiasi sentinte pronuntata de Judecatoria Vaslui si pentru aceleasi motive, respectiv administrarea acelorasi noi probe aparute care sa-i demonstreze nevinovatia. Ca temei de drept au fost invocate, de asemenea, tot dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedura penala.
Dintr-o minima analiza a acestor aspecte, instanta constata ca intre cererea de revizuire care face obiectul prezentei cauze si cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului, solutionata prin sentinta penala nr. 865/2008, exista identitate de parti, fiind formulata de revizuientul A.B, identitate de obiect (aceeasi intentie de a-si demonstra nevinovatia) si aceeasi cauza.
Rezulta astfel ca ne aflam in prezenta autoritatii de lucru judecat, exceptie care impiedica reanalizarea fondului unei cauze definitiv solutionate.
Este adevarat ca legea penala sau procesual penal nu ofera o definitie autoritatii de lucru judecat, nu ii identifica natura si nici regimul juridic, asa cum o face legea civila, existand doar mentiuni "expressis verbis" ale principiului in unele dispozitii procesual penal sau explicari punctuale.
Cu toate acestea, principiul functioneaza deplin si in dreptul procesual penal, doctrina fiind aceea care a configurat definitia sa ca fiind ansamblul de efecte acordate de lege hotararii judecatoresti definitive, in scopul de a fi executata si de a impiedica o noua urmarire penala pentru aceeasi fapta, hotararea penala definitiva fiind considerata ca exprima adevarul.
Desi definitia se refera la hotararea penala prin care se solutioneaza un raport de drept penal substantial avand ca obiect tragerea la raspunderea penala a unei persoane, principiul trebuie considerat incident si in cazul hotararilor prin care se solutioneaza cai extraordinare de atac.
In masura in care, referitor la aceeasi sentinta penala a Judecatoriei Vaslui, s-a mai pronuntat o hotarare penala definitiva privind solutionarea unei cereri de revizuire, privind aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza, instanta apreciaza ca exista autoritate de lucru judecat, care impiedica reanalizarea cauzei definitiv solutionate.
Ca urmare a acestui fapt, instanta va respinge cererea de revizuire formulata de revizuientul A.B, ca inadmisibila, nefiind posibila exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei cai procesuale deja folosite si valorificate.
Vazand dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala