infr. prev. de art.211 al.1,2 C.pen, art.221 C.pen

Dosar nr. 5807/280/2010
R O M A N I A

JUDECATORIA PITESTI
SECTIA PENALA

SENTINTA PENALA NR. 518/2011
Sedinta nepublica de la 08 Martie 2011
   Instanta constituita din :
  PRESEDINTE: A.P.
Grefier I.D.

     Pe rol pronuntarea in cauza penala privind pe inculpat N.I.A., inculpat T.G.S.
inculpat T.M.A. si autoritate tutelara Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges,
reprezentant legal N.I., reprezentant legal N.D., reprezentant legal T.P.A., reprezentant
legal T.E.L., parte vatamata B.G.E., avand ca obiect  infr. prev. de art. 211  al.1, 2 C.pen.,
art. 221 C.Pen.
     La apelul nominal, facut in sedinta nepublica,  au lipsit toate partile.
     Procedura legal indeplinita, fara citarea partilor.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza ca
dezbaterile au avut loc in sedinta nepublica din data de 01.03.2011, iar sustinerile celor
prezenti sunt consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta
din prezenta sentinta, instanta dispunand amanarea pronuntarii la data de astazi, la care
delibereaza si hotaraste urmatoarele:
     

INSTANTA,

Constata ca la data de 26.03.2010 a fost inregistrat pe rolul acestei instante
rechizitoriul nr. 6136/P/2008 emis la data de 08.03.2010 de Parchetul de pe langa
Judecatoria Pitesti, prin care au fost trimisi in judecata, in stare de libertate, inculpatul
minor N.I.A. pentru infr. prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 99 si urm.
Cod penal, precum si inculpatii minori T.G.S. si T.M.A. pentru infractiunea prev. de art.
221 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 si urm. Cod penal.
In actul de sesizare s-a retinut in esenta ca la data de 13.10.2008 inculpatul N.I.A. a
smuls un telefon mobil din mana partii vatamate B.G.E., apoi a fugit si, dupa ce partea
vatamata l-a urmarit si l-a ajuns, inculpatul a lovit-o cu palma, producandu-i leziuni ce au
necesitat 1-2 zile de ingrijiri medicale.
Ulterior, in aceeasi zi, inculpatul N. s-a intalnit cu inculpatii frati T. la Gradina de
vara din centrul Mun. Pitesti, iar acesti din urma inculpati au vandut impreuna martorului
N.V., contra sumei de 220 lei, telefonul sustras de la partea vatamata, stiind ca provine din
savarsirea unei infractiuni.
In faza urmaririi penale au fost avute in vedere urmatoarele mijloace de proba:
plangerea si declaratia partii vatamate, procesul verbal de conducere in teren, plansa
fotografica, raport de expertiza medico-legala, proces-verbal de recunoastere dupa
fotografii, declaratiile martorilor O.I.R., G.V., B.V., T.P.A., proces-verbal de predare
bunuri, declaratiile invinuitilor, referat de evaluare al invinuitului minor N.I.A.
In cursul urmaririi penale, inculpatul N.I.A. a negat ca a deposedat-o pe partea
vatamata prin violenta de telefonul mobil, aratand in esenta ca inculpatul T.G.S. ar fi facut
acest lucru.
Inculpatii T.M.A. si T.G.S.  au declarat in esenta ca inculpatul N.I.A. a primit
telefonul de la partea vatamata, dat de bunavoie, dupa care a plecat cu bunul fara a-l
restitui, inculpatii T. recunoscand ca s-au intalnit ulterior si ca au vandut telefonul mobil la
Gradina de vara.
In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati: inculpatii N.I.A. si T.G.S.; partea
vatamata; martorii B.V.V., B.I.L., B.C., T.P.A., O.I.R., B.V., S.D.F., P.M.; reprezentantul
legal al partii vatamate, mama, S.G.. Inculpatul T.M.A. si-a exercitat dreptul de a nu da
declaratie .
Totodata, s-au depus la dosar inscrisuri si s-au intocmit referate de evaluare a
inculpatilor minori T.G.S. si T.M.A.
Din analiza materialului probatoriu administrat in cursul urmaririi penale si in
cursul judecatii, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 13.10.2008 partea vatamata B.G.E. a iesit de la ore in curtea Scolii
generale nr. 16 Pitesti. In zona se aflau si cei trei inculpati, care au intrat in vorba cu partea
vatamata.
Inculpatul N. i-a cerut partii vatamate telefonul mobil marca Nokia E50 pentru a
asculta o melodie. Partea vatamata i-a dat inculpatului N. telefonul mobil de bunavoie,
fara a fi amenintat, lovit, tinut sau agresionat in vreun fel.
     Inculpatul N. i-a spus apoi partii vatamate ca se duce la un magazin si partea
vatamata a vrut initial sa-l insoteasca, insa la iesirea din curtea scolii l-a vazut pe bunicul
sau si s-a oprit. Inculpatul N. a plecat cu telefonul partii vatamate si nu s-a mai intors la
scoala, nu a returnat bunul partii vatamate, iar ulterior, in aceeasi zi, i-a contactat pe ceilalti
2 inculpati, fratii gemeni inculpati T.G.S. si T.M.A., toti trei intalnindu-se la Gradina de
vara din Pitesti, pentru a valorifica telefonul mobil.
Inculpatii l-au gasit in jurul orelor 17,00 pe terasa pe martorul B.V. si i-au propus
sa cumpere telefonul partii vatamate marca Nokia E50 contra sumei de 250 lei. Martorul
le-a oferit doar suma de 220 lei si cei trei inculpati au refuzat, dar dupa cateva minute fratii
gemeni T. s-au intors, au acceptat propunerea martorului si, desi stiau ca telefonul fusese
dobandit in conditiile anterior mentionate, l-au vandut martorului contra sumei de 220 lei,
impartita apoi de toti inculpatii.
In aceeasi zi partea vatamata si-a anuntat familia, iar tatal sau, martorul B.C.,
politist, s-a deplasat la Gradina de vara si a aflat ca martorul B.V. cumparase un telefon
Nokia E50, pe care martorul l-a si aratat tatalui partii vatamate. Acesta a recunoscut
telefonul ca fiind al fiului sau, avand si in agenda numerele de contact ale acestuia, a aflat
de la martor ca l-a cumparat de la doi frati, iar ulterior partea vatamata a recunoscut pe
unul din cei doi frati gemeni, in fotografiile din baza de date ale politiei, respectiv pe
inculpatul Neacsa.
Telefonul partii vatamate a fost recuperat, insa cu unele deteriorari, astfel incat
bunul a fost predat inculpatului T.P.A. pentru efectuarea reparatiilor. In final, mama
inculpatilor T. a predat tatalui partii vatamate, prin intermediul organelor de politie, un
telefon nou similar celui deteriorat, astfel ca prejudiciul produs partii vatamate a fost
integral recuperat, iar partea vatamata a declarat ca nu mai are pretentii civile.
Situatia de fapt rezulta din declaratiile partii vatamate date in fata instantei (f. 35-
36, 111 dos. inst.), care au fost in esenta in sensul ca, de fata cu ceilalti inculpati frati, a dat
de bunavoie telefonul inculpatului N., insa doar pentru a asculta muzica, iar acesta din
urma a plecat cu bunul din curtea scolii si nu l-a mai restituit, partea vatamata declarand ca
nu a fost amenintat, tinut, lovit sau agresionat in momentul cand N. a luat telefonul din
mana intinsa a partii vatamate, dupa cum nu a fost lovit ori amenintat nici ulterior, dupa
ce telefonul a ajuns in posesia inculpatului N.
Sustinerile partii vatamate in sensul ca a dat de bunavoie telefonul si ca nu a fost
agresionat in vreun fel sunt similare sustinerilor tuturor inculpatilor, facute in cadrul
declaratiilor din cursul urmaririi penale si din fata instantei.
Astfel, atat inculpatul N. cat si inculpatii gemeni T. au aratat ca partea vatamata a
dat de bunavoie telefonul inculpatului N., pentru a se uita si a asculta muzica .
De altfel, si din declaratiile martorilor O.I.R. si B.V. rezulta faptul ca nimeni nu i-a
smuls din mana partii vatamate telefonul, aceasta dandu-l de bunavoie si nefiind lovita in
vreun fel ori amenintata in acele momente ori in momentele ulterioare, din declaratiile
martorilor rezultand si faptul ca partea vatamata nu a fugit dupa persoana care plecase cu
telefonul sau (f. 43-46 dup, f. 101,102 dos.inst.).
     Faptul ca, imediat dupa ce a spus familiei ca a ramas fara telefon, partea vatamata
nu avea urme de lovire si nici nu a spus familiei ca ar fi fost lovit rezulta din declaratiile
martorului B.I.L., fratele partii vatamate (f. 83 dos.inst.), respectiv ale mamei partii
vatamate S.G. (f. 112 dos.inst.), cu care partea vatamata locuia efectiv. De altfel, potrivit
acestor martori, partea vatamata a spus fratelui si, apoi, acasa doar ca i-a fost furat
telefonul, fara sa fie intrebat si fara sa dea alte detalii in legatura cu imprejurarile in care s-a
intamplat acest lucru.
Imprejurarile in care telefonul partii vatamate a fost vandut martorului B.V. si
modul in care telefonul a fost gasit de tatal partii vatamate rezulta din declaratiile acestora
(f. 47-48 d.u.p., 99 dos. inst., 58 dos inst.).
     Instanta nu poate retine declaratia data in faza actelor premergatoare de partea
vatamata B.G.E., in sensul ca a refuzat sa-i dea unuia din faptuitori telefonul, dar bunul i-a
fost smuls din mana de catre un faptuitor care a venit din spate si care apoi a lovit-o pe
partea vatamata cu palma peste fata in timp ce aceasta incerca sa-l prinda de camasa (f. 7
d.u.p.), deoarece aceste sustineri nu se coroboreaza cu restul declaratiilor date de partea
vatamata in cursul judecatii, cu declaratiile inculpatilor, precum si cu declaratiile martorilor
audiati asupra celor intamplate in curtea scolii.
     De altfel, instanta observa ca sunt neclare imprejurarile in care partii vatamate
personal i s-a luat unica declaratie cu privire la cele intamplate la data de 13.10.2008, in
faza actelor premergatoare, declaratie consemnata pe calculator, cuprinzand aspecte pe
care, in fata instantei, partea vatamata a aratat ca nu le-a declarat. Astfel, dincolo de
continutul declaratiei, pe care partea vatamata nu l-a confirmat si in fata instantei, aceasta
a aratat ca tatal sau nu a fost prezent la luarea intregii declaratii consemnate pe calculator
de catre organele de politie (nu a fost prezent la luarea primei jumatati din declaratie),
declaratie care a fost mai intai consemnata de mana de un politist, apoi a fost
tehnoredactata, fiind semnata abia a doua zi de partea vatamata si de tatal sau, etc. (f. 35-
36 dos. inst.). Tatal partii vatamate, martorul B.C., precum si politistul in fata caruia s-a
dat declaratia, martorul S.D.F., au aratat ca este imposibil ca tatal partii vatamate sa nu fi
fost de fata la luarea declaratiei, in mare parte, dar este posibil sa fi lipsit perioade scurte in
timpul efectuarii acestui act procedural, aratand in esenta si faptul ca cele consemnate in
declaratie corespund afirmatiilor partii vatamate de la acel moment (f. 99, 118 dos. inst.).
Instanta mai constata ca probele pe care se intemeiaza acuzatia folosirii violentei
asupra partii vatamate la data de 13.10.2008 constau doar in sustinerile partii vatamate din
faza actelor premergatoare consemnate in declaratia analizata anterior, in mentiunile din
"procesul-verbal de conducere in teren" intocmit la data de 15.10.2008, respectiv in
raportul de expertiza medico-legala intocmit la aceeasi data.
     Or, partea vatamata nu si-a mentinut in fata instantei sustinerile din declaratia data
in cursul urmaririi penale, aratand ca nu a declarat ce s-a consemnat in declaratie, in
conditiile in care este singura sa declaratie, consemnata pe calculator (neexistand declaratie
olografa) si imprejurarile in care a fost data sunt neclare. In acest sens, intre afirmatiile
partii vatamate si cele ale tatalui sau, martorul  B.C., respectiv ale martorului S.D. F, exista
contradictii pe aspecte esentiale, cum ar fi imprejurarile luarii declaratiei partii vatamate,
continutul efectiv al declaratiei, afirmatiile facute de partea vatamata in legatura cu modul
in care ar fi fost deposedat de telefon.
     Pe de alta parte, partea vatamata nu a oferit in fata instantei nicio explicatie
convingatoare asupra diferentelor dintre continutul acelei declaratii si declaratia data in
fata instantei, aratand doar ca declaratia data in fata organului de cercetare penala nu este
scrisa de ea, in conditiile in care acest aspect nu este, prin el insusi, de natura a conduce ca
cele consemnate nu corespund afirmatiilor sale, iar tatal partii vatamate si politistul de caz
au confirmat ca s-a consemnat ceea ce partea vatamata a declarat. Asadar, nu exista indicii
temeinice ca in cadrul acelei declaratii n-ar fi fost consemnate declaratiile partii vatamate
de la acel moment, dar in acelasi timp instanta retine ca declaratia in cauza nu este
mentinuta de parte si nici nu se coroboreaza cu restul probelor administrate, pe aspectul
folosirii violentei de catre inculpatul N., sustinerile partii vatamate, in varsta de 12 ani,
putand fi influentate la acel moment de temerea acesteia fata de reactia familiei in raport
de remiterea voluntara, cu mare usurinta, a telefonului mobil catre o terta persoana.
     Cat priveste "procesul-verbal de conducere in teren" (f. 13 d.u.p.), instanta
constata ca a fost incheiat in faza actelor premergatoare, la data de 15.10.2008, in prezenta
unui singur martor asistent, P.M., angajat al IPJ Arges, conform declaratiei sale date in fata
instantei (f. 126 dos. inst.). Procesul-verbal atesta cercetarea locului faptei si reconstituirea
imprejurarilor savarsirii acesteia, insa doar prin prisma sustinerilor partii vatamate, care a
indicat locul in care se afla, locul in care s-a intalnit cu faptuitorii, modul in care i s-a luat
telefonul, urmarirea faptuitorului pe strada, lovirea partii vatamate, etc. La acest act
procedural au mai participat tatal partii vatamate, martorul asistent mentionat, precum si
organele judiciare (doi politisti din cadrul IPJ Arges- Politia mun. Pitesti, Biroul
Investigatii Criminale, si un criminalist de la Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Arges).
Nu au participat la efectuarea actului procedural niciunul dintre inculpati, care la acea data
erau doar faptuitori (devenind invinuiti abia la data de 14.11.2008, cand s-a inceput
urmarirea penala- f 4 d.u.p.), si nici aparatorul din oficiu, desemnat deja la data de
14.10.2008 pentru faptuitorul N., care fusese audiat in prezenta aparatorului la 14.10.2008
(f. 55, 61-62 d.u.p.).  Prin urmare, instanta constata ca la efectuarea acestui act procedural
ar fi fost posibila participarea faptuitorilor, cel putin a faptuitorului N. si/sau a
aparatorului sau, insa acest lucru nu era obligatoriu, dat fiind faptul ca nu se incepuse
urmarirea penala fata de faptuitori.
     Instanta constata insa ca actul procedural in cauza, denumit in procesul-verbal
"conducere in teren" si in plansa cu fotografiile aferente  "reconstituire" (f. 13, f. 14-15
d.u.p.), este efectuat cu incalcarea dispozitiilor art. art. 129 alin. 2, art. 130 alin. 2 si art. 92
C.pr.pen., deoarece la efectuarea sa trebuiau sa participe in mod obligatoriu cel putin doi
martori asistenti, care nu puteau face parte din aceeasi unitate cu organul care a efectuat
actul procedural, chiar daca incadrarea unui astfel de martor este pe un post diferit de cel
al organului judiciar care efectueaza actul procedural (cum este cazul martorei P.M).
     Instanta mai retine ca incalcarea dispozitiilor legale mentionate atrage anularea
actului procedural efectuat in cauza si a actului procesual intocmit, astfel cum a solicitat si
aparatorul inculpatului N.I.A. in cadrul concluziilor scrise, sanctiunea fiind nulitatea
relativa, in conditiile art. 197 alin. 1 si 4 C.pr.pen., cu efectul imposibilitatii folosirii ca
mijloc de proba a procesului-verbal sus-mentionat, conform art. 64 alin. 2 C.pr.pen. In
acest sens, s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, iar
anularea este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei,  in raport de
faptul ca la efectuarea actului nu au participat cel putin doi martori asistenti care sa nu fie
angajati ai IPJ Arges, in raport de pozitia partii vatamate din fata instantei (in sensul ca nu
a declarat in cursul urmaririi penale aspectele consemnate in declaratia de parte vatamata,
aspecte similare cu cele din procesul-verbal de conducere in teren) si in raport de
imposibilitatea verificarii, prin intermediul unor astfel de martori asistenti neutri care sa fi
fost de fata la efectuarea actului, a veridicitatii aspectelor mentionate ca fiind constatate pe
parcursul efectuarii actului procedural in cauza.
     Cat priveste raportul de expertiza medico-legala nr. 603/A7/15.10.2008 intocmit
de SML Arges (f. 11 d.u.p.), instanta constata ca nu poate face, prin el insusi, dovada ca
luarea telefonului mobil al partii vatamate la data de 13.10.2008 s-a facut in conditii ce
presupun violenta fizica sau amenintare. Astfel, in conditiile in care partea vatamata insasi,
inculpatii, martorii audiati (inclusiv fratele partii vatamate, martorul B.I.L- f. 83 dos. inst.),
dar si reprezentanta legala a partii vatamate, mama S.G. (f. 112 dos. inst.), au declarat ca
partea vatamata nu a fost lovit si/sau nu avea urme de lovire la data de 13.10.2008,
instanta constata ca intre leziunea constatata de medicul legist (echimoza in regiunea
zigomatica stanga) la data de 15.10.2008 si actiunile inculpatilor, exercitate cu doua zile in
urma, nu se poate retine nicio legatura de cauzalitate. Singura afirmatie certa referitoare la
existenta unei leziuni in zona fetei partii vatamate la data de 14.10.2008 este cea a
martorului S.D.F., politistul care a audiat-o pe partea vatamata si care a vazut o "tumefiere
usoara la nivelul unui obraz", o "leziune putin vizibila" (f. 118 dos. inst.), insa prin prisma
declaratiilor partii vatamate, ale inculpatilor si ale celorlalti martori referitoare la lipsa unei
leziuni la data de 13.10.2008, dupa incidentul dintre parti, instanta n-ar putea retine
existenta vreunei legaturi de cauzalitate nici intre cele intamplate la 13.10.2008 si leziunea
observata a doua zi de martorul S.
     Instanta nu poate retine nici sustinerile inculpatului N.I.A., care a negat orice
participare la fapta prin care telefonul partii vatamate ar fi iesit din posesia acestuia,
deoarece declaratiile date de inculpatul in cauza sunt contradictorii pe aspecte esentiale (in
posesia cui, caruia din frati, a ajuns telefonul partii vatamate; cine a plecat cu telefonul
partii vatamate din curtea scolii; ce facea inculpatul N. in momentul cand unul sau altul
dintre fratii gemeni a plecat cu telefonul, respectiv plecase la un magazin sau a plecat cu
unul din frati catre alt liceu; daca inculpatul N. deja plecase pentru a lua mancare, cum a 
putut vedea ce au facut ceilalti inculpati si partea vatamata ramasi in curte, etc.).
     Astfel, inculpatul N. a declarat in faza urmaririi penale ca ceilalti doi inculpati au
ascultat muzica la telefonul partii vatamate, ca si inculpatul N. a ascultat timp de 5 minute
muzica, dar i-a inapoiat telefonul partii vatamate, care a ajuns insa in mana lui T.G.S. iar
apoi, in momentul cand ei au iesit pe poarta scolii pentru a merge la magazin, partea
vatamata si-a vazut bunicul, a spus ca nu mai merge si i-a cerut lui T.G.S. sa-i aduca inapoi
telefonul, insa acesta a plecat cu bunul (f. 60-61 d.u.p.). Ulterior, acelasi inculpat a declarat
ca el a plecat pentru a cumpara de mancare, iar inculpatii frati gemeni au ramas cu partea
vatamata, T.G.S. asculta muzica si, la un moment dat, a fugit cu telefonul, in timp ce
fratele sau T.M.A. il tinea de vorba pe partea vatamata pentru a-i distrage atentia (f. 57,
58-59 d.u.p.).
     In fata instantei, inculpatul a declarat insa ca, dupa ce partea vatamata i-a dat
telefonul pentru a transfera o melodie, inculpatul i l-a restituit, apoi inculpatul T.M.A. l-a
cerut partii vatamate, dupa care a fugit cu bunul. Inculpatul a revenit si a precizat in
aceeasi declaratie ca T.M.A. a plecat usor de langa ei, partea vatamata a spus ca nu mai
merge cu ei din cauza bunicului, iar inculpatul N. a plecat cu T.G.S. spre scarile de la
Liceul Zinca Golescu (f. 31 dos. inst.).
     Instanta nu poate retine nici sustinerile inculpatului T.G.S. din faza cercetarii
judecatoresti, in sensul ca si el si fratele sau au plecat de la scoala, lasandu-i acolo pe
partea vatamata si pe inculpatul N. si, in esenta, nemaiavand cunostinta de cele intamplate
intre acestia si necunoscand de unde provenea telefonul vandut in dupa-amiaza aceleiasi
zile (f. 32-33 dos. inst.).
     In acest sens, aceste sustineri ale inculpatului sunt infirmate de declaratiile
inculpatului N., de cele ale partii vatamate, de cele ale inculpatului T.M.A. date in cursul
urmaririi penale (f. 72-78 d.u.p.), dar si de propriile sale declaratii date pe parcursul
urmaririi penale (f. 65-69 d.u.p.), din care rezulta ca ambii frati T. au fost de fata la cele
intamplate in curtea scolii, au vazut ca telefonul mobil al partii vatamate, remis
inculpatului N., nu a fost inapoiat, ci a fost insusit de acesta, cunoscand aceste aspecte la
momentul valorificarii bunului.
     Din aceste motive, instanta nu poate retine nici apararea formulata in cadrul
concluziilor scrise depuse de aparatorul inculpatilor T. (f. 132-133 dos. inst.), in sensul ca
acesti inculpati n-ar fi cunoscut adevarata provenienta a telefonului la momentul vanzarii
acestuia si ca n-ar fi avut intentia primirii si valorificarii bunului respectiv.
     Cat priveste declaratiile martorilor O.I.R. si B.V., instanta observa ca sunt
contradictorii, oscilante si nu se coroboreaza intre ele, dupa cum nu se coroboreaza pe 
multe aspecte esentiale cu celelalte probe analizate.
     Instanta nu poate retine declaratiile lor decat sub aspectul inexistentei vreunei
actiuni de violenta din partea inculpatilor fata de partea vatamata si sub aspectul remiterii
de buna-voie de catre partea vatamata a telefonului mobil catre unul din cei trei inculpati.
     Este adevarat ca nu se poate aprecia ca declaratiile celor doi martori pe parcursul
urmaririi penale (in esenta, in sensul ca: in curtea scolii inculpatul N. i-a cerut partii
vatamate telefonul pentru a copia o melodie, partea vatamata i l-a dat de buna-voie, N. i l-
a returnat si a plecat din curte; ulterior unul din fratii gemeni i-a cerut partii vatamate
telefonul, l-a primit de la aceasta, a rugat-o pe partea vatamata sa-l insoteasca la un
magazin, spre poarta liceului partea vatamata si-a vazut bunicul si a spus celui care avea
telefonul sa i-l restituie cand se intoarce in curte; apoi ambii gemeni au plecat din curte, au
plecat imediat si martorii in cauza, iar partea vatamata a ramas asteptand probabil sa-si
recupereze telefonul) nu s-ar corobora una cu cealalta, pentru ca sunt absolut identice
(fiind identice toate cuvintele, inclusiv prepozitiile si conjunctiile folosite in cadrul
exprimarilor - f. 43-44 si f. 45-46 d.u.p.), ceea ce este, practic, imposibil in cazul audierii a
doi martori diferiti, chiar daca ambii ar fi perceput la fel o situatie de fapt.
     Dincolo de acest aspect, continutul acestor declaratii difera pe aspecte esentiale de
continutul celor date de aceiasi martori in cursul judecatii. Astfel, martorul O.I.R. a
declarat in fata instantei ca nu i-a mai vazut niciodata pe inculpatii T. aflati in sala, nu-l stie
nici pe inculpatul N. prezent, nu a asistat in octombrie 2008 la vreo intamplare in cadrul
careia un copil elev sa dea altor copii telefonul mobil pentru a asculta muzica si apoi sa nu
il mai recupereze, nu a dat niciodata declaratie la politie in legatura cu o astfel de
intamplare. Apoi martorul a revenit si a precizat ca i-a vazut mai demult in curtea unei
scoli pe toti trei inculpatii, care stateau de vorba cu un alt baiat mai mic, la distanta de 10-
15 m de martor, ca baiatul cel mic a dat cuiva telefonul mobil, dar nu stie exact cui, iar
martorul nu isi aminteste ce a facut acea persoana cu telefonul sau daca baiatul cel mic si-a
recuperat telefonul (f. 101 dos. inst.).
     Totodata, martorul B.V. a declarat in fata instantei ca telefonul a ramas la unul din
fratii gemeni T., care a plecat, fara ca martorul sa stie exact cum a ajuns telefonul la acesta
si ce a facut celalalt frate, pentru ca martorul a plecat si el, declarand totodata ca pe
inculpatul N. nu l-a vazut, dar si ca nu a auzit discutiile purtate intre partea vatamata si
frati, ci doar faptul ca telefonul fusese cerut pentru muzica (f. 102 dos. inst.).
     Dat fiind faptul ca cei doi martori, in varsta de 13 si, respectiv, 16 ani la data faptei
sesizate, erau la distanta de 10-15-20 de metri de parti, si date fiind contradictiile dintre
declaratiile din cursul urmaririi penale si declaratiile lor din cursul judecatii, pe de o parte,
respectiv  dintre declaratiile lor in general si declaratiile inculpatilor si ale partii vatamate,
pe de alta parte, instanta nu poate retine ca fiind relevante declaratiile acestor martori pe
alte aspecte esentiale decat cele referitoare la lipsa oricarei actiuni de violenta indreptata
contra partii vatamate si la remiterea de buna-voie de catre aceasta a telefonului mobil.

    Fata de situatia de fapt retinuta, instanta constata ca fapta inculpatului N.I.A.
savarsita la data de 13.10.2008 in curtea Scolii generale nr. 16 Pitesti,  constand in
insusirea si dispunerea pe nedrept (remiterea  bunului in vederea vanzarii) de telefonul
mobil Nokia E50 apartinand partii vatamate B.G.E., bun dat de partea vatamata
inculpatului de buna-voie, insa doar pentru folosinta temporara (pentru a asculta muzica),
intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere prev. de art. 213
C.pen.
    Instanta nu poarte retine ca fapta savarsita de inculpatul N. ar reprezenta o fapta de
talharie, astfel cum s-a retinut incadrarea juridica prin rechizitoriu, deoarece din probele
administrate in cauza rezulta fara dubiu ca inculpatul nu a luat telefonul mobil de la partea
vatamata fara consimtamantul acesteia, ci, dimpotriva, cu consimtamantul ei, fiind vorba
de detinerea telefonului mobil de catre inculpat cu titlu (spre folosinta temporara) si de
insusirea acestuia, precum si dispunerea pe nedrept de bun, deci de fapte de abuz de
incredere.
    Se observa, in acest sens, ca infractiunea de talharie prev. de art. 211 C.pen.
presupune, prin natura sa juridica dubla si complexa, furtul savarsit prin una din
modalitatile prevazute de art. 211 C.pen. (prin folosirea violentei, amenintarii, etc.).
Totodata, infractiunea de furt presupune, conform art. 208 C.pen., luarea unui bun mobil
din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acesteia, in scopul insusirii pe nedrept.
Prin urmare, atat infractiunea de furt, cat si cea de talharie presupun existenta unei actiuni
de luare a bunului fara consimtamantul celui care are posesia sau detentia asupra bunului,
conditie care nu este indeplinita in cauza.
    Ceea ce are relevanta, din punct de vedere al incadrarii juridice a faptei sesizate a fi
savarsite de inculpatul N., este elementul material din continutul constitutiv al infractiunii,
care, in cazul de fata,  este specific infractiunii de abuz de incredere, iar nu celei de furt ori
talharie.
     Pentru aceste considerente, instanta, in baza art. 334 C.pr.pen., va dispune
schimbarea incadrarii juridice a faptei sesizate a fi savarsita de inculpatul N.I.A. din
infractiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., in
infractiunea prev. de art. 213 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen.
     Instanta mai retine ca fapta inculpatilor T.G.S. si T.M.A., constand in primirea de
la inculpatul N. a telefonului mobil al partii vatamate si apoi in inlesnirea valorificarii
acestui bun, in conditiile in care stiau ca provine din savarsirea faptei penale savarsite de
inculpatul N. si au urmarit obtinerea unui folos material pentru ei, dar si pentru inculpatul
N., intruneste elemnetele constitutive ale infractiunii de tainuire prev. de art. 221 C.pen.
     Cu privire la cererile de incetare a procesului penal pentru infractiunile savarsite de
toti inculpatii, formulate de acestia ca urmare a declaratiei partii vatamate din data de
01.03.2011 in sensul ca isi retrage plangerea (f. 131 dos. inst.), instanta constata ca sunt
inadmisibile, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
     Astfel, retragerea plangerii prealabile conduce la imposibilitatea exercitarii actiunii
penale si la incetarea procesului penal doar in situatia in care retragerea plangerii inlatura
raspunderea penala, astfel cum prevede art. 10 lit. h C.pr.pen.
     Conform art. 131 alin. 1, 2 si 5 C.pen., retragerea plangerii prealabile de catre
partea vatamata inlatura raspunderea penala doar in cazul in care este vorba de infractiuni
pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei
plangeri prealabile si, in cazul acestor infractiuni, doar daca este indeplinita si o alta
conditie, ca partea vatamata sa nu fie o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu
capacitate de exercitiu restransa (caz in care actiunea penala se pune in miscare si din
oficiu, retragerea plangerii prealabile nu are efect, dar ar putea opera impacarea partilor
daca in textul legal care incrimineaza infractiunea se prevede expres  aceasta posibilitate).
     In cazul in care pentru punerea in miscare a actiunii penale nu este necesara
introducerea plangerii prealabile si opereaza principiul oficialitatii, retragerea plangerii
prealabile sau a plangerii nu pot inlatura raspunderea penala.
     In cauza de fata, desi pentru infractiunea de abuz de incredere prev. de art. 213
C.pen. punerea in miscare a actiunii penale se poate face doar daca exista plangere
prealabila din partea persoanei vatamate majore, pentru infractiunea savarsita de
inculpatul N. fata de partea vatamata minora ( in varsta de 12 ani la data savarsirii
infractiunii), opereaza oficialitatea procesului penal, nefiind necesara plangerea prealabila a
persoanei vatamate, care era lipsita de capacitate de exercitiu (avand chiar in prezent
capacitate restransa de exercitiu), potrivit art. 131 alin. 5 C.pen. Ca atare, atata vreme cat
nu exista impacarea partilor, conform art. 132 rap. la art. 213 C.pen., retragerea plangerii
prealabile de catre partea vatamata nu poate inlatura raspunderea penala a inculpatului
Neacsa.
     In schimb, pentru infractiunea de tainuire prev. de art. 221 C.pen. nu este niciodata
necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate pentru punerea in miscare a actiunii
penale, indiferent de varsta partii vatamate ori de capacitatea de exercitiu a acesteia.
Conform art. 221 C.pen., infractiunea de tainuire are ca situatie premisa savarsirea altei
fapte prevazute de legea penala din care sa provina un bun (indiferent de natura acestei
fapte penale, indiferent daca se urmareste la plangere prealabila sau din oficiu, indiferent
daca faptuitorul este sau nu cunoscut, indiferent daca faptuitorul raspunde sau nu penal,
etc.), dar are o natura juridica de sine statatoare, iar cauzele de inlaturare a raspunderii
penale pentru fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul tainuit nu se pot
aplica si faptei de tainuire. Prin urmare, in cazul inculpatilor T., nici retragerea plangerii de
catre partea vatamata, nici impacarea partilor nu ar putea produce niciun efect asupra
raspunderii penale a inculpatilor.
     Pentru toate aceste considerente, instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10
lit. h C.pr.pen. corob. cu art. 131 alin. 1, 2, 5 C.pen., art. 213 si art. 221 C.pen., va respinge
ca inadmisibile cererile de incetare a procesului penal pornit fata de fiecare inculpat, in
raport de retragerea plangerii si a plangerii prealabile  de catre partea vatamata.
       La individualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat, instanta are toate criteriile
prevazute de art. 72 C.pen.:
- dispozitiile generale ale Codului penal;
     - limitele de pedeapsa fixate in partea speciala;
     - gradul de pericol social al fiecarei fapte, apreciind ca fiind mediu, in raport de
imprejurarile in care au fost savarsite, mai ales de faptul ca paguba a fost acoperita inca
din cursul urmaririi penale;  
     - persoana fiecarui inculpat, sens in care instanta  retine in esenta ca toti inculpatii
sunt minori, nu au savarsit anterior alte infractiuni, au comis faptele pe fondul
caracteristicilor specifice varstei adolescentei, iar in cazul inculpatului N. si pe fondul
neconstientizarii consecintelor adoptarii unui comportament infractional si al tentatiei
unui castig facil, toti inculpatii avand perspective de reintegrare in societate, potrivit
referatelor de evaluare intocmite de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges
(f. 51-53 d.u.p., f. 70-75, 76-81 dos. inst.);
     - savarsirea infractiunilor de catre fiecare inculpat in stare de minoritate prev. de
art. 99  C.pen. si existenta circumstantei legale atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c
C.pen. cu privire la inculpatii T., fata de atitudinea lor pe parcursul procesului penal, care a
fost caracterizata in general prin sinceritate si regret fata de savarsirea faptelor, respectiv
existenta circumstantei legale atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. cu privire la toti
inculpatii, in raport de conduita lor anterioara savarsirii infractiunii.
     Fata de aceste criterii, in baza art. 213 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., art. 74
alin. 1 lit. a si art. 76 alin. 1 lit. f C.pen., instanta va condamna pe inculpatul N.I.A. la 200
lei amenda penala.
     In baza art. 221 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a si c si art.
76 alin. 1 lit. e C.pen., va condamna pe fiecare din inculpatii T.G.S. si T.M.A. la 200 lei
amenda penala.
     Instanta va pune in vedere tuturor inculpatilor dispozitiile art. 63 ind. 1 C.pen.
     Totodata, va lua act ca partea vatamata B.G.E. nu s-a constituit parte civila,
prejudiciul fiind integral acoperit, si nu a solicitat cheltuieli judiciare.
      In baza art. 191 alin. 1 si 2 C.pr.pen, va obliga pe fiecare dintre inculpati la cate 450
lei cheltuieli judiciare catre stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:      In baza art. 334 C.pr.pen., dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei sesizate a
fi savarsita de inculpatul N.I.A., din infractiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C.pen. cu
aplic. art. 99 si urm. C.pen., in infractiunea prev. de art. 213 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm.
C.pen.
     In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.pr.pen. corob. cu art. 131 alin. 1, 2,
5 C.pen., art. 213 si art. 221 C.pen., respinge ca inadmisibile cererile de incetare a
procesului penal pornit fata de fiecare inculpat, in raport de retragerea plangerii si a
plangerii prealabile  de catre partea vatamata.
     In baza art. 213 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a si art. 76
alin. 1 lit. f C.pen., condamna pe inculpatul N.I.A. cu ocrotitori legali N.I. si N.D.  la 200
lei amenda penala.
     In baza art. 221 C.pen. cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a si c si art.
76 alin. 1 lit. e C.pen., condamna pe fiecare din inculpatii T.G.S. si T.M.A., ambii cu
ocrotitori legali T.P.A. si T.E.L.,  la 200 lei amenda penala.
     Pune in vedere tuturor inculpatilor dispozitiile art. 63 ind. 1 C.pen.
     Ia act ca partea vatamata B.G.E., cu ocrotitor legal S.G.,  nu s-a constituit parte
civila, prejudiciul fiind integral acoperit, si nu a solicitat cheltuieli judiciare.
      In baza art. 191 alin. 1 si 2 C.pr.pen, obliga pe fiecare dintre inculpati la cate 450 lei
cheltuieli judiciare catre stat.
        Cu recurs in 10 zile.
        Pronuntata in sedinta publica azi, 08 martie 2011. Presedinte,
A.P. Grefier,
I.D. Red.A.P./Tehnored.MN-AP
29.03.2011
5 ex. 1