Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 din Codul penal. Infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 din Codul penal.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA PENALA NR. 184/P  DIN DATA DE 09.05.2007 Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor,  prevazuta de art. 246 din Codul penal. Infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 din Codul penal.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor M.D. si S.A. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 din Codul penal si de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 din Codul penal.
In cuprinsul actului de sesizare se arata ca inculpatii sunt agenti de politie si, potrivit fisei postului, executa atributiile prevazute in Dispozitia I.G.P.R. nr. 124/2003, sectiunea a III-a, art. 23, printre acestea fiind si cea privind verificarea plangerilor si reclamatiilor cetatenilor.
In ziua de 14.04.2005, se arata in rechizitoriu, inculpatii executau impreuna serviciul, fiind repartizati pe patrula auto de interventie. In jurul orelor 1400, partea vatamata DM a telefonat la sediul Politiei municipiului Mangalia pentru a reclama ca se afla incuiata, impotriva vointei ei, in incinta Scolii x Mangalia si i-a solicitat ofiterului de serviciu care i-a raspuns, sa trimita pe cineva pentru a o elibera. Dupa aceasta discutie, C I i-a comunicat inculpatului M.D. sa se deplaseze la sediul Scolii x Mangalia intrucat o persoana de sex feminin il anuntase ca era inchisa in aceasta scoala si ca dorea sa fie scoasa din unitate, iar de fata la acest dialog s-a aflat si agentul de politie C D.
Dupa circa 15 minute, se sustine in actul de sesizare, partea vatamata a sunat din nou la politie pentru a se interesa daca fusese trimis cineva pentru a o elibera, iar agentul de politie CI i-a spus ca a fost trimis un echipaj si ca, pentru a putea fi vazuta, ar fi mai bine daca ar iesi la fereastra sau la usa. In urma acestei discutii, lui C I i s-a creat convingerea ca se intampla ceva la Scoala, motiv pentru care a luat legatura radio cu inculpatul M.D. si i-a spus acestuia sa legitimeze persoanele de la fata locului.
Cand au ajuns la Scoala, inculpatii s-au deplasat in spatele cladirii, unde se afla usa de acces in scoala, si au constatat ca aceasta era deschisa, insa era prevazuta cu un grilaj inchis cu lacat pe interior. Intrucat nu au observat nicio persoana, inculpatii au strigat pentru a-si face cunoscuta prezenta, iar la scurt timp a venit langa grilaj partea vatamata, care le-a spus acestora cu voce tare ca numitul C V nu se afla in cladire. Apoi, pentru a nu fi auzita de CV, partea vatamata le-a spus inculpatilor, in soapta, sa deschida pentru ca cel care o tinea inchisa si-a dat seama ca a chemat politia si se afla pe scari cu cutitul in mana. Totodata, le-a mai spus ca ea sunase la politie intrucat era sechestrata in acel loc.
Inculpatii, se mai arata in rechizitoriu, s-au indepartat de grilaj si i-au spus partii vatamate sa ii transmita lui C V sa ii caute la telefon, dupa care au plecat. Ulterior, partea vatamata s-a intors la etajul cladirii, iar C V a obligat-o sa intretina relatii sexuale cu el impotriva vointei ei. Cand au ajuns la masina de serviciu, inculpatii i-au comunicat prin radio ofiterului de serviciu ca au luat legatura cu persoana care a sunat si ca nu este nicio problema deoarece aceasta il asteapta pe CV, care era la piata.
In jurul orelor 1730, ofiterul de serviciu C I a primit un telefon prin care era instiintat ca, la sediul Partidului x, se afla o persoana de sex feminin care spunea ca fusese batuta si violata de C V. In urma acestui apel, C I a trimis la sediul Partidului x membrii patrulei de interventie, respectiv pe inculpati.
Ajungand la sediul partidului, a intrat in incinta inculpatul M.D., care i-a solicitat partii vatamate sa-l insoteasca la sediul politiei, insa aceasta a refuzat intrucat nu mai avea incredere din moment ce, cateva ore mai inainte, acelasi lucrator de politie nu a luat nicio masura pentru a o ajuta. Partea vatamata a acceptat sa mearga la politie numai la insistentele membrilor de partid si in urma asigurarilor care i s-au dat, iar cand a ajuns la politie a formulat plangere penala impotriva lui C V.
Apreciind ca fapta inculpatilor care, in calitate de agenti de politie aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu au intreprins nimic pentru a o elibera pe partea vatamata, care se afla inchisa, impotriva vointei ei, in incinta Scolii x Mangalia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 din Codul penal, Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a dispus trimiterea in judecata a acestora pentru savarsirea infractiunii mentionate.
Totodata, s-a apreciat ca fapta acelorasi inculpati care, deplasandu-se la Scoala si afland ca numitul C V, care o privase de libertate pe partea vatamata in incinta scolii, se afla in acel loc, nu au luat nicio masura cu privire la prinderea si retinerea pentru cercetari a acestuia in legatura cu infractiunea pe care a comis-o, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 din Codul penal, motiv pentru care Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor si pentru savarsirea acestei infractiuni.
In cursul judecatii, instanta a procedat la audierea inculpatilor M.D. si S.A., a partii vatamate si a martorilor din lucrari C I si C D, declaratiile acestora fiind consemnate in procesele - verbale aflate la dosarul cauzei.
Totodata, prin incheierea interlocutorie din 12.01.2006, instanta a admis cererea partii vatamate si a dispus introducerea in cauza, in calitate de parte responsabila civilmente, a Inspectoratului de Politie al Judetului Constanta.
De asemenea, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu P I si C R, propuse de inculpati in aparare, precum si proba cu inscrisuri propusa de partea vatamata in sustinerea laturii civile si a respins ca neconcludenta proba cu martora R M.
In cadrul probei cu inscrisuri solicitata de inculpati, acestia au depus la dosarul cauzei factura fiscala seria CNX nr. 36060995 din 20.04.2004, desfasuratoare ale convorbirilor telefonice, planse fotografice si o declaratie data de partea vatamata.
La solicitarea instantei, SC y SA a inaintat desfasuratorul apelurilor efectuate in data de 14.04.2004 de pe postul telefonic apartinand Scolii x Mangalia, iar SC z SA a comunicat ca nu poate transmite lista convorbirilor efectuate in data de 14.04.2004 de pe telefonul nr. intrucat s-a utilizat o cartela pre-platita pentru care convorbirile sunt pastrate pentru maxim 6 luni in urma.
Pentru administrarea probei cu inscrisuri propusa de partea vatamata, instanta a dispus atasarea la dosarul cauzei a sentintei penale nr. 68 din 14.02.2005 a Judecatoriei Mangalia, a deciziei penale nr. 304 din 17.05.2006 a Tribunalului Constanta si a deciziei penale nr. 437 din 08.07.2005 a Curtii de Apel Constanta.
Coroborand probele administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Potrivit fiselor postului, inculpatii exercita atributiile prevazute in Dispozitia Inspectoratului General al Politiei Romane nr. 123/2003, sectiunea a III-a, art. 23, printre acestea fiind si cea privind verificarea plangerilor si reclamatiilor cetatenilor. Totodata, potrivit aceluiasi act normativ, agentii de siguranta publica iau, de indata, masuri pentru salvarea victimelor in cazul producerii unor evenimente deosebite.
De asemenea, conform art. 26 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 18/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, "Politia Romana (_) apara viata, integritatea corporala si libertatea persoanelor, proprietatea privata si publica, celelalte drepturi si interese legitime ale cetatenilor si ale comunitatii", iar art. 26 alin. (1) lit. c) din acelasi act normativ prevede ca "in exercitarea atributiilor care ii revin, potrivit legii, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice si are urmatoarele drepturi si obligatii principale (_) in cazul savarsirii unei infractiuni (_) sa intre in incinta locuintelor, a unitatilor economice, a institutiilor publice ori particulare, a organizatiilor social - politice, indiferent de detinator sau proprietar (_) cu respectarea dispozitiilor legale".
Totodata, potrivit art. 40 din Legea nr. 18/2002 , "politistul este obligat sa ia masurile necesare pentru inlaturarea pericolelor care ameninta ordinea publica sau siguranta persoanelor, in toate situatiile in care ia cunostinta direct ori cand este sesizat despre acestea".
In ziua de 14.04.2005, inculpatii executau impreuna serviciul, fiind repartizati pe patrula auto de interventie. In jurul orelor 1400, ofiterul de serviciu din cadrul Politiei municipiului Mangalia, martorul C I, a primit un telefon de la o persoana de sex feminin care i-a spus in soapta ca se numeste M si ca este incuiata in Scoala x si i-a solicitat sa trimita pe cineva pentru a o scoate de acolo.
La aceasta discutie au asistat atat martorul C D, care avea, alaturi de martorul C I, calitatea de ofiter de serviciu in ziua de 14.04.2004, cat si inculpatul M.D.. Dupa ce persoana care a reclamat incidentul a inchis telefonul, ofiterii de serviciu i-au trimis pe cei doi inculpati, care formau patrula de interventie in acea zi, la sediul Scolii x pentru a verifica cele sesizate.
Dupa circa 15 minute, martorul C I a primit un nou apel telefonic de la aceeasi persoana care l-a intrebat daca fusese trimis cineva pentru a o elibera intrucat este incuiata de un barbat, iar acesta i-a spus ca a fost trimis un echipaj si ca, pentru a putea fi vazuta, ar fi mai bine daca si-ar face simtita prezenta.
Dupa aceasta discutie, au ajuns la fata locului si inculpatii care s-au deplasat in spatele cladirii, unde se afla usa de acces in scoala, si au constatat ca aceasta era deschisa, insa era prevazuta cu un grilaj inchis cu lacat pe interior. Intrucat nu au observat nicio persoana, inculpatii au strigat la numitul CV, despre care stiau ca este administratorul Scolii, iar la scurt timp a venit langa grilaj, coborand de la etajul cladirii, partea vatamata, care le-a spus acestora ca se numeste D M si ca este sechestrata de CV in vederea clarificarii unor acte.
Inculpatii au intrebat-o pe partea vatamata unde este CV, iar aceasta le-a spus ca a fost trimisa de C V, care se afla in incinta scolii, sa le spuna politistilor ca el nu este acolo si ca revine mai tarziu, insa, ignorand starea in care se afla partea vatamata si sustinerile acesteia cu privire la prezenta in scoala a numitului C V, inculpatii au plecat, spunandu-i acesteia sa ii transmita lui C V sa ii sune cand se intoarce.
Dupa plecarea inculpatilor, partea vatamata s-a intors la etajul cladirii, iar C V a obligat-o sa intretina relatii sexuale cu el, in mai multe randuri, impotriva vointei ei.
Cand au ajuns la masina de serviciu, inculpatii au fost contactati prin radio de martorul C I, care, intre timp, primise cel de-al doilea apel telefonic de la partea vatamata, si i-au comunicat acestuia ca au luat legatura cu persoana care a sunat si ca nu este nicio problema deoarece aceasta il asteapta pe CV, care era la piata.
In jurul orelor 1730, martorul C I a primit un telefon de la numita PC prin care era instiintat ca, la sediul Partidului x, situat in aceeasi cladire cu cea a Scolii x, se afla o persoana de sex feminin pe nume M, care spunea ca fusese batuta si violata de C V.
In aceeasi zi, partea vatamata formulat plangere penala impotriva numitului C.V. care, prin rechizitoriul nr. 577/P/2004 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de viol si de lipsire de libertate in mod ilegal.
Prin sentinta penala nr. 68 din 14.02.2005 a Judecatoriei Mangalia, numitul C.V. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare pentru comiterea celor doua infractiuni insa, prin decizia penala nr. 304 din 17.05.2006 a Tribunalului Constanta, s-a majorat pedeapsa rezultanta aplicata acestuia la 10 ani inchisoare.
Ulterior, prin decizia penala nr. 437 din 08.07.2005 a Curtii de Apel Constanta, s-au casat hotararile mentionate anterior si s-a dispus incetarea procesului penal ca urmare a decesului numitului C.V. survenit in cursul judecatii.
Starea de fapt expusa anterior se fundamenteaza pe declaratiile partii vatamate, pe declaratiile martorilor si pe inscrisurile depuse la dosar, dar si, partial, pe declaratiile inculpatilor M.D. si S.A..
Astfel, sustinerile partii vatamate in sensul ca a sunat la Politia municipiului Mangalia pentru a reclama ca este incuiata in sediul Scolii x si a solicitat sa fie trimis cineva pentru a o scoate de acolo sunt confirmate de martorii CI si C D, care indeplineau functia de ofiteri de serviciu in ziua respectiva.
Acestia au declarat ca au consemnat sesizarea in registrul de serviciu si ca inculpatul M.D. a fost prezent in camera ofiterului de serviciu cand C I a purtat discutia cu partea vatamata, luand personal cunostinta de natura reclamatiei.
Sustinerile inculpatilor in sensul ca, in timpul discutiei pe care au avut-o prin grilajul incuiat cu partea vatamata, aceasta le-ar fi spus ca nu este nicio problema sunt infirmate de declaratiile partii vatamate si chiar de procesul - verbal din 14.04.2004 in care inculpatii au consemnat personal urmatoarele: "Ajunsi la fata locului am gasit grilajul de la usa de acces in scoala inchis cu un lacat si cand am strigat la numitul C.V. a venit o fata care ne-a spus ca o cheama D M si ca este sechestrata de numitul C.V. in vederea clarificarii unor acte. Am intrebat-o pe aceasta unde se afla numitul C.V., iar aceasta ne-a declarat verbal ca a fost trimisa de numitul C.V. care se afla in incinta scolii, sa ne spuna ca el nu este acolo si ca revine mai tarziu (_)".
Inculpatii au afirmat ulterior ca ar fi intocmit acest proces - verbal la sugestia ofiterului de serviciu, insa sustinerile acestora nu sunt confirmate de martorii C I si C D, care au indeplinit aceasta functie in ziua de 14.04.2004.
In cadrul dezbaterilor pe fond, inculpatii, prin aparator, au afirmat ca oricum nu puteau intra in scoala inchisa intrucat nu aveau mandat, insa sustinerile acestora nu pot fi retinute din moment ce, constatand savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, acestia aveau obligatia profesionala de a interveni pentru a salva victima, potrivit dispozitiilor art. 26 si ale art. 40 din Legea nr. 18/2002.
Pe de alta parte, declaratia partii vatamate in sensul ca le-ar mai fi spus inculpatilor, in timpul discutiei purtate prin grilajul usii de acces, ca este violata de numitul C.V. si ca acesta s-ar afla pe scari cu un cutit in mana, nu poate fi retinuta intrucat nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cauza.
Martorul CR a declarat ca a asistat la discutia dintre inculpati si partea vatamata la sediul Scolii x si ca a auzit-o pe aceasta afirmand ca nu sunt probleme, insa instanta apreciaza ca depozitia acestuia nu este concludenta intrucat, pe de o parte, martorul recunoaste ca o parte din discutie se consumase mai inainte de a ajunge el in zona respectiva, iar, pe de alta parte, sustinerile sale sunt infirmate chiar de catre inculpati, prin consemnarile facute personal in procesul - verbal din 14.04.2004, motiv pentru care o va inlatura din ansamblul probator.
Declaratia martorului P I se refera la faptele intamplate in sediul Partidului x , dupa ce partea vatamata a reusit sa scape din incinta Scolii xx, insa nu este relevanta sub aspectul atitudinii profesionale a inculpatilor fata de sesizarea facuta de partea vatamata cu privire la sechestrarea sa.
Din examinarea fiselor de cazier judiciar ale inculpatilor instanta retine ca acestia nu au mai fost condamnati anterior.
Infractiunea de favorizare a infractorului consta, potrivit dispozitiilor art. 264 alin. (1) din Codul penal, in "ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii".
Sub aspectul laturii obiective, aceasta infractiune include si cerinta ca ajutorul sa fie dat unui infractor pentru a ingreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.
In cauza, inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului retinandu-se in sarcina acestora ca, afland ca numitul C.V., care o privase de libertate pe partea vatamata in incinta scolii, se afla in acel loc, nu au luat nicio masura cu privire la prinderea si retinerea pentru cercetari a acestuia in legatura cu infractiunea pe care a comis-o.
Instanta constata, insa, ca niciuna dintre ipotezele prevazute de lege ca si cerinta esentiala a laturii obiective a acestei infractiuni nu se regaseste in speta intrucat inculpatii, chiar afland ca numitul C.V. o retine pe partea vatamata impotriva vointei ei, nu l-au ajutat pe acesta pentru a ingreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei (procedura judiciara nu se afla in niciuna dintre aceste faze) si nici pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii (fapta de lipsire de libertate in mod ilegal, a carei victima a fost partea vatamata, nefiind o infractiune de rezultat).
Pentru aceste motive, apreciind ca faptei de favorizare a infractorului ii lipseste cerinta esentiala ca ajutorul dat infractorului sa vizeze ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi penale, a judecatii sau a executarii pedepsei ori asigurarea, pentru infractor, a folosului sau a produsului infractiunii, ca si element constitutiv al laturii obiective a acesteia, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, instanta ii va achita pe inculpati pentru savarsirea faptei prevazute de art. 264 din Codul penal.
Fapta inculpatilor care, in calitate de agenti de politie aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu au intreprins niciun demers pentru a o elibera pe partea vatamata DM care se afla inchisa, impotriva vointei ei, in incinta Scolii x Mangalia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 din Codul penal.
In privinta subiectului activ al infractiunii, instanta constata ca inculpatii indeplinesc aceasta calitate intrucat, la data savarsirii faptei, aveau functia de agenti de siguranta publica si erau de serviciu pe patrula de interventie.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin inactiunea inculpatilor care, luand cunostinta in mod direct si nemijlocit de sechestrarea partii vatamate in incinta Scolii x (pentru existenta acestui element constitutiv al infractiunii nefiind necesar ca inculpatii sa faca si o incadrare juridica legala a faptei pe care au constatat-o pentru a aprecia asupra oportunitatii interventiei lor imediate in sensul eliberarii victimei), nu au intreprins nici un demers pentru a o elibera, desi aveau aceasta obligatie prin prisma atributiilor de serviciu mentionate in fisa postului si in Legea nr. 18/2002, urmarea imediata a constat in lezarea grava a dreptului la libertate al partii vatamate, iar legatura de cauzalitate dintre acestea rezulta, fara dubiu, din probele administrate in cauza si analizate anterior.
In ceea ce priveste latura subiectiva, inculpatii au actionat cu intentie indirecta intrucat au prevazut rezultatul faptei, respectiv prelungirea starii de lipsire de libertate a partii vatamate datorita inactiunii lor, si, desi nu au urmarit producerea acestui rezultat, au acceptat posibilitatea producerii lui.
O fapta poate fi savarsita din culpa, potrivit dispozitiilor art. 19 alin. (1) pct. 2 din Codul penal, atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce sau atunci cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
In cauza, inculpatul M.D. a fost prezent in camera ofiterului de serviciu in momentul in care partea vatamata a dat primul telefon si a reclamat ca este incuiata in incinta Scolii xx din Mangalia, luand cunostinta inca de atunci de natura reclamatiei, ambii inculpati au constatat ca grilajul de la usa de acces in scoala era inchis cu un lacat si ca partea vatamata, aflata de partea cealalta a grilajului, nu putea iesi benevol de acolo, iar, in timpul discutiei pe care a avut-o cu inculpatii prin grilajul incuiat, partea vatamata le-a spus acestora ca se numeste D M, ca este sechestrata de C.V. in vederea clarificarii unor acte si ca cel care o sechestreaza, si care se afla in incinta scolii, a trimis-o sa le spuna ca el nu este acolo si ca revine mai tarziu.
Or, in opinia instantei, toate aceste imprejurari au creat inculpatilor convingerea ca partea vatamata era tinuta in incinta Scolii xx Mangalia impotriva vointei ei, iar acestia au avut reprezentarea psihica a inactiunii lor, care nu putea avea drept consecinta decat perpetuarea starii de lipsire de libertate a victimei, astfel ca nu se poate retine ca nu au acceptat rezultatul pasivitatii lor socotind, fara temei, ca acesta nu se va produce.
Cu atat mai putin, data fiind calitatea inculpatilor (politisti de siguranta publica, care, de regula, intervin pentru rezolvarea unor situatii mai putin grave decat cea pentru care au fost solicitati in cauza), se poate aprecia ca acestia nu au prevazut rezultatul faptei lor din moment ce au constatat personal starea de lipsire de libertate a partii vatamate (aceasta discuta cu inculpatii printr-un grilaj incuiat, dupa ce reclamase ca este sechestrata in scoala, si le-a spus din nou ca este sechestrata de numitul C.V.).
Pentru aceste considerente, in sedinta publica din 04.05.2007, instanta a respins ca neintemeiata cererea inculpatilor privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 din Codul penal in infractiunea de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 din Codul penal.
La stabilirea si aplicarea pedepsei fata de inculpati, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 alin. (1) din Codul penal, respectiv dispozitiile partii generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsa fixate in norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Astfel, prin raportare la consecintele inactiunii inculpatilor asupra dreptului la libertate al partii vatamate (aceasta a mai stat inchisa in incinta Scolii x, impotriva vointei ei, inca aproximativ patru ore de la momentul in care inculpatii aveau posibilitatea reala si obiectiva de a interveni pentru eliberarea sa), instanta constata ca fapta comisa de acestia prezinta un grad ridicat de pericol social.
Imprejurarea ca, in toata aceasta perioada de timp, partea vatamata a fost si victima agresiunii sexuale exercitate asupra sa de numitul C.V. nu poate fi imputata inculpatilor intrucat nu exista date certe ca acestia au avut cunostinta de scopul pentru care C.V. o tinea inchisa, in incinta Scolii, pe partea vatamata.
Pentru aceste motive, instanta ii va condamna pe inculpati la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare fiecare pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 din Codul penal, iar in temeiul art. 71 alin. (1) - (3) din Codul penal, va interzice inculpatilor drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) din Codul penal pe durata executarii pedepsei principale.
In ceea ce priveste modalitatea executarii pedepsei, instanta constata ca inculpatul M.D., este casatorit, are doi copii minori si nu are antecedente penale, iar inculpatul S.A., este necasatorit si nu are antecedente penale. Or, fata de aceste circumstante personale ale inculpatilor si de imprejurarea ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 din Codul penal (pedeapsa  aplicata in prezenta cauza fiecaruia dintre inculpati este inchisoarea mai mica de 3 ani, acestia nu au mai fost condamnati anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni si instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia in regim privativ de libertate), instanta va suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate fiecaruia dintre inculpati pe o durata de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 alin. (1) din Codul penal, iar in temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal va suspenda si executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 359 alin. (1) din Codul de procedura penala, instanta va atrage atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal care prevad ca savarsirea unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate si executarea in intregime, in regim de detentie, a pedepsei aplicate in prezenta cauza la care se va adauga pedeapsa pentru noua infractiune.
Fata de natura si gravitatea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, precum si de consecintele acesteia constand in incalcarea grava a dreptului la libertate al partii vatamate ca urmare a inactiunii inculpatilor care aveau obligatia profesionala de a o elibera din incinta Scolii x instanta apreciaza ca este necesara si aplicarea pedepsei complementare privind interzicerea dreptului de a exercita profesia de care s-au folosit inculpatii pentru savarsirea infractiunii, acestia fiind nedemni sa mai exercite profesia de politist.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 53 pct. 2 lit. a) din Codul penal, instanta va aplica fiecaruia dintre inculpati pedeapsa complementara constand in interzicerea dreptului de a exercita profesia de politist pe o durata de 5 ani, suficienta, alaturi de pedeapsa principala a inchisorii, pentru asigurarea scopului preventiv - educativ al sanctiunilor de drept penal.
Partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal solicitand obligarea inculpatilor si a partii responsabile civilmente Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta la plata, in solidar, a sumei de 50.000 lei daune morale.
Potrivit dispozitiilor art. 998 din Codul civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie care angajeaza raspunderea autorului faptei ori de cate ori sunt indeplinite, cumulativ, conditiile acesteia si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
Totodata, art. 1000 alin. (3) din Codul civil reglementeaza raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor care intervine atunci cand, pe langa conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, sunt indeplinite si doua conditii specifice, si anume existenta unui raport de prepusenie si savarsirea faptei de catre prepus in timpul exercitarii functiei care i-a fost incredintata.
Prejudiciul, ca element esential al raspunderii civile delictuale, consta in rezultatul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie sa aiba un caracter cert atat in privinta existentei, cat si a posibilitatilor de evaluare.
Dovada existentei prejudiciului si a intinderii acestuia revine, in temeiul dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoana care face o afirmatie in fata judecatorului, in acceptiunea acestui text de lege.
Prejudiciul moral, consecinta negativa, nesusceptibila de evaluare pecuniara, care rezulta din lezarea unui drept (in speta, dreptul la libertatea persoanei) este masurat cu oarecare relativitate, ce tine de persoana victimei, de consecintele negative suferite de aceasta in plan fizic si psihic, de importanta valorilor morale lezate si de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre victima.
Prin actiunea ilicita a inculpatilor, care nu au intreprins niciun demers pentru eliberarea partii civile, desi au constatat personal ca aceasta este retinuta impotriva vointei ei, dreptul la libertate al partii civile a fost grav lezat, intrucat aceasta a mai stat inchisa in incinta Scolii xx inca aproximativ patru ore de la momentul la care inculpatii aveau posibilitatea reala si obiectiva de a interveni pentru eliberarea sa.
Or, lipsirea indelungata de libertate a partii civile a fost de natura sa cauzeze acesteia puternice traume psihice (cu atat mai mult cu cat, in tot acest timp, a fost si victima agresiunii sexuale a numitului C.V.), iar acestea constituie o componenta a prejudiciului moral, care consta in intreaga gama de suferinte de natura psihica pe care le incearca victima unei fapte ilicite.
De asemenea, instanta constata ca sunt indeplinite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, atat generale, pentru angajarea raspunderii inculpatilor, cat si speciale, care atrag raspunderea comitentului (Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta) pentru fapta prepusilor (cei doi inculpati).
Inactiunea inculpatilor, care nu au intreprins niciun demers pentru eliberarea partii civile, desi au constatat personal ca aceasta este retinuta impotriva vointei ei, constituie o fapta ilicita in acceptiunea art. 998 din Codul civil, intre inactiunea inculpatilor si prejudiciul incercat de partea civila exista un raport de cauzalitate intrucat, daca ar fi actionat potrivit atributiilor de serviciu, acestia ar fi putut impiedica sau, cel putin, inlatura in mare parte consecintele produse asupra partii civile prin actiunea conjugata a numitului C.V., iar inculpatii au savarsit fapta ilicita cu intentie indirecta, astfel cum instanta a retinut la analiza laturii subiective a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Totodata, la momentul savarsirii acestei fapte, inculpatii aveau calitatea de agenti de siguranta publica in cadrul Politiei municipiului Mangalia si se aflau in exercitarea atributiilor de serviciu, astfel cum sunt particularizate acestea in fisa postului si enumerate, cu caracter general, in Legea nr. 18/2002, fiind indeplinite si cele doua conditii specifice raspunderii comitentilor pentru faptele prepusilor.
Pentru aceste considerente, constatand ca sunt intrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale si apreciind ca suma de 50.000 de lei daune morale reprezinta o reparatie echitabila pentru prejudiciul moral suferit de partea civila, instanta a admis actiunea civila si a obligat pe inculpati, in solidar cu partea responsabila civilmente Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta, sa plateasca partii civile aceasta suma cu titlu de despagubiri civile reprezentand daune morale.
 In temeiul art. 191 din Codul de procedura penala, instanta  a obligat pe fiecare dintre inculpati sa plateasca statului, in solidar cu partea responsabila civilmente Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta, suma de 1.000 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta in cauza.