Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.

                                Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.                           (Judecatoria Lipova, sentinta penala nr.15/21.02.2012)

            
                Prin sentinta penala nr.15/21.02.2012 pronuntata de Judecatoria Lipova s-a respins cererea de rejudecare dupa extradare formulata de petentul condamnat P.C.A., pentru rejudecarea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.913/250/2008 al Judecatoriei Lipova, in care s-a pronuntat sentinta penala nr.96/25.11.2008.
                A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
                 Pentru a hotara astfel, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 28.09.2011 petentul condamnat P.C.A. a solicitat in baza art.5221 Cod procedura penala rejudecarea dosarului nr.913/250/2008 al Judecatoriei Lipova, sustinand  ca a fost judecat in lipsa.
   Prin incheierea din data de 1.11.2011 instanta de fond a constatat ca sunt intrunite conditiile necesare pentru admiterea in principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, readministrandu-se probele care au fost  efectuate  in cursul judecatii, retinandu-se ca prin sentinta penala nr.96/25.11.2008 a Judecatoriei Lipova pronuntata in dosar nr.913/250/2008 a fost condamnat inculpatul P.C.A. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
Sentinta a ramas definitiva prin neapelare, retinandu-se urmatoarea stare de fapt.
                In noaptea de 19/20.01.2008 prin spargerea si escaladarea unui geam inculpatul P.C.A. a patruns in magazinul PF" D" din localitatea Zabrani de unde a sustras mai multe bunuri in valoare de 500 de lei, fiind observat la iesire de catre martorul D.R.I. Cu ocazia cercetarii locului faptei  la data de 20.01.2008 organele de politie au descoperit un telefon mobil marca Nokia 1112 cu cartela Orange care apartine mamei inculpatului.
                Partea vatamata s-a constituit parte civila cu duma de 500 de lei.
                In noaptea de 20/21.01.2008 inculpatul in conditiile in care usile nu erau incuiate, a patruns si a sustras din autoturismul Dacia nr. AR---- apartinand partii vatamate F.B. un casetofon marca SONY fiind observat de martorii H.C. si T.G.
                Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 150 euro.
                Condamnatul P.C.A. nu a fost prezent la nici un termen de judecata la solutionarea dosarului nr.913/250/2008.
                 Starea de fapt retinuta de prima instanta nu s-a schimbat in urma administrarii din nou a probelor efectuate in cursul primei judecati, martorii audiati mentinandu-si depozitiile date atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, astfel, in baza art.5221 rap. la art.406 al.4 Cod procedura penala a fost respinsa cererea formulata de petentul condamnat.
                 Impotriva sentintei pronuntate de instanta de fond, a formulat recurs petentul condamnat P.C.A. solicitand casarea sentintei atacate, iar in rejudecare sub aspectul laturii penale sa se dispuna achitarea inculpatului facandu-se aplicabilitatea disp.art.11 pct.2 lit a coroborat cu disp.art.10 pct.c Cod procedura penala, iar sub aspectul laturii civile sa se respinga pretentiile formulate ca fiind nejustificate si neprobate.
                In motivare arata ca in baza art.5221 Cod procedura penala s-a rejudecat o cauza de furt calificat, in cursul anului 2008, pronuntandu-se sentinta penala nr.96/25.11.2008, atat cercetarea penala cat si dezbaterea cauzei facandu-se in lipsa inculpatului, acesta fiind plecat la munca in Italia, in baza sentintei antementionate, petentul fiind condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 3 ani si 6 luni.
               Cauza a fost redeschisa la cererea sa de rejudecare, fiind admisa in principiu, imprejurare in care instanta de fond urma sa faca aplicabilitatea disp.art.404-408 Cod procedura penala, iar in rejudecare instanta a folosit acelasi probatoriu existent si in faza cercetarii penale, dispunandu-se ascultarea acelorasi martori, mai putin H.C.M. care nu s-a prezentat desi a fost citat cu mandat de aducere.
                 Apreciaza ca hotararea astfel pronuntata este nelegala.
                Prin decizia penala nr.626R/23.04.2012  pronuntata de Curtea de Apel Timisoara a fost respins recursul  declarat de condamnatul P.C.A. ca fiind nefondat.
                Curtea analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate precum si din oficiu, conform disp.art.3856 al.3 Cod procedura penala, a constatat ca recursul este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
                Din studiul actelor si lucrarilor dosarului, a rezultat ca solutia pronuntata de prima instanta, sub aspectul laturii penale si civile este legala si temeinica, conform probelor si dispozitiilor legale in materie, stabilind o stare de fapt si drept corespunzatoare acestora, vinovatia recurentului P.C.A. cu privire la savarsirea a doua infractiuni de furt calificat in stare de recidiva postexecutorie prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal si respectiv art.208 al.1, 209 al.1 lit e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, 34 Cod penal, a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila, astfel ca in mod corect s-a apreciat de instante la judecarea cauzei in primul ciclu procesual, ca sunt intrunite elementele constitutive ale celor doua infractiuni de furt calificat savarsite in stare de recidiva postexecutorie.
                 Hotararea  de condamnare este bazata pe probe concludente, administrate in conditii de legalitate, iar sustinerile condamnatului cu privire la neconcludenta probelor administrate in faza de urmarire penala, nu pot fi retinute, intrucat, in urma admiterii in principiu a cererii de rejudecare dupa extradare, s-au administrat probele care au fost efectuate in cursul judecatii, martorii audiati mentinandu-si depozitiiile date atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, condamnatul necontestand modalitatea strangerii celorlalte probe stiintifice, din faza de urmarire penala si nefacand referiri la aprecierea acestor probe, fiind evident probata vinovatia condamnatului.
              Fata de cele anterior expuse, s-a constatat ca, corect a apreciat  prima instanta ca cererea de rejudecare a cauzei dupa extradare nu este intemeiata.