Trimitere in judecata sub aspectul infrac?iunii de luare de mita. Schimbare de incadrare juridica in infrac?iunea de ?antaj.

Infrac?iuni de corup?ie. Trimitere in judecata sub aspectul infrac?iunii de luare de mita. Schimbare de incadrare juridica in infrac?iunea de ?antaj.

Sentinta penala nr. 129/20.03.2015

Prin rechizitoriul Direc?iei Na?ionale Anticorup?ie - Serviciul Teritorial Gala?i s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului N. G. sub aspectul savar?irii infrac?iunilor de luare de mita, prevazuta de art. 254(1) ?i (2) Cod Penal 1969 in referire la art. 6 ?i 7(1) din legea nr. 78 / 2000 ?i trafic de influen?a, prevazuta de art. 257(1) Cod Penal 1969 in referire la art. 6 ?i 7(3) din Legea nr. 78 / 2000. Ca situa?ie de fapt s-a re?inut in sarcina acestui inculpat ca in calitate de capitan de port specialist la _.., dupa semnarea unui contract de catre firma martorului-denun?ator C. V. cu firma M SRL privind aducerea pe linia de plutire a unui cargou turcesc in Port Bazinul-Nou, ar fi pretins in august-septembrie 2006, suma de 20.000.000 lei ROL de la martorul-denun?ator amintit, in caz contrar urmand sa ii inceteze activitatea, iar la data de 13.11.2006 ar fi primit efectiv suma de 18.000.000 lei ROL, fiind prins in flagrant de organele de urmarire penala.
In ceea ce prive?te incadrarea juridica data faptelor, Tribunalul a constatat ca infrac?iunea de luare de mita consta in "fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri".
In cauza, solicitarea sumei de bani de catre inculpat a fost facuta in considerarea faptului ca in caz de refuz, ar fi putut dispune obligarea societa?ii administrate de C. V. la plata unui procent de 5 % din valoarea primei de salvare platite pentru readucerea pe linia de plutire a cargoului tucesc "G A". Potrivit art. 96(2) din Ordonan?a Guvernului nr. 42 / 1997 privind naviga?ia civila "personalul din cadrul Autoritatii Navale Romane si personalul operativ din cadrul capitaniilor de port, care coordoneaza si participa direct la operatiunile de salvare, au dreptul la o prima de salvare in cuantum de 5% din valoarea neta a recompensei de salvare, pe care beneficiarii recompensei de salvare au obligatia sa o plateasca". Se cuvine in primul rand a fi men?ionat ca firma administrata de C. V. nu era beneficiarul direct al primei de salvare, aceasta fiind doar un subcontractor al lucrarii de salvare, beneficiarul fiind in realitate firma SC M Romania SRL ?i prin urmare aceasta era persoana ce putea fi obligata la plata procentului amintit. In al doilea rand, trebuie men?ionat ca inculpatul N. G. nu avea nici un fel de atribu?ii in ceea ce prive?te opera?iunea de salvare propriu-zisa, el efectuand doar cercetarea evenimentului care a dus la scufundarea navei. Trecand peste aceste doua aspecte esen?iale, se observa cu u?urin?a ca solicitarea procentului de 5 % din valoarea neta a primei de salvare era la acel moment un drept al personalului indrepta?it din cadrul Autorita?ii Navale Romane ?i nu o obliga?ie de serviciu.
Prin urmare, neuzitarea prerogativei de solicitare a procentului prevazut de art. 96(2) din Ordonan?a Guvernului nr. 42 / 1997 sub condi?ia remiterii sumei de 2.000 lei de la martorul C V nu intrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii de luare de mita.
Fa?a de incadrarea juridica pusa in discu?ie de inculpat la momentul dezbaterilor pe fond, se impune a fi stabilit daca prin atitudinea sa (inclusiv prin comportamentul explicit ori tacit) inculpatul a creat martorului C. V. o stare de temere in urma careia acesta sa fi fost constrans sa remita suma solicitata de inculpat. In acest sens, din dosarul de personal al inculpatului rezulta ca acesta avea o gama larga de atribu?ii de control, supraveghere ?i sanc?ionare a activita?ilor prestate de orice agent economic ce i?i desfa?ura activitatea in zona portului Gala?i ori in raza de competen?a teritoriala a inculpatului. Prin prisma acestor atribu?ii, N. G. putea efectua in orice moment controale la societatea adminitrata de C. V. ?i mai ales putea aplica sanc?iuni acesteia. De men?ionat in acest sens ca in baza Ordinului Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor ?i Locuin?ei nr. 287 / 2007 (in vigoare la acel moment, abrogat in prezent) erau stabilite o serie de condi?ii specifice necesar a fi indeplinite pentru desfa?urarea activita?ilor de scafandrerie - art. 7 din Anexa nr. 2 la Ordin, condi?ii care in situa?ia in care nu ar fi fost indeplinite ar fi avut drept consecin?a, pe langa aplicarea de amenzi, ?i sanc?iunea complementara a suspendarii autoriza?iei de efectuare a activitatii conexe activitatilor de transport naval. De asemenea, chiar ?i eventualitatea in care unele aspecte depa?eau competen?a sa specifica, inculpatul avea posibilitatea formularii de sesizari persoanelor ori serviciilor din cadrul Autorita?ii Navale Romane ce aveau posibilitatea legala de a intreprinde demersuri specifice in acest sens.
Se constata astfel ca func?ia specifica indeplinita de inculpat in perioada noiembrie 2006 ii conferea acestuia o gama larga de posibilita?i de a dispune masuri legale cu impact evident negativ ?i pagubitor asupra desfa?urarii activita?ii societa?ii administrate de martorul-denun?ator. Pe cale de consecin?a, este evidenta pozi?ia vadit dezavantajoasa in care se afla martorul C. V. ?i implicit constrangerea exercitata in mod tacit asupra sa la momentul pretinderii sumei de 2.000 lei.
In aceste condi?ii, devine evident ?i imprejurarea ca fapta savar?ita de inculpatul N. G. intrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii de ?antaj.