Revizuire
(Decizie nr. 315 din data de 13.11.2014 pronuntata de Tribunalul Galati)Lipsa unei formulari identice a dispozitivului hotararii a carei revizuire se solicita fata de petitul cererii de chemare in judecata nu este sinonim cu motivul de revizuire extrapetita.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati SC V R SA a formulat in contradictoriu cu intimata CN cerere de revizuire a dec. civ. nr. 230/27.06.2014, pronun?ata in dosarul nr_./233/2012 al Tribunalului Galati, solicitand admiterea cererii si schimbarea deciziei atacate, in sensul de a dispune conversia exact in termenii consacra?i de art.4.2 din contract, astfel cum a solicitat reclamanta, adica la cursul de schimb de la data conversiei, invocand faptul ca instan?a de recurs s-a pronun?at asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita) si a dat mai mult decat s-a cerut(plus petita).
Revizuirea este nefondata, pentru urmatoarele motive:
Prin petitul cererii de chemare in judecata reclamanta a solicitat :
“sa obliga?i parata V R SA sa puna in aplicare dispozi?iile art.4.2 din conven?ia de credit, in sensul de a converti in RON credit acordat, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de aceasta la data efectuarii conversiei, incepand de la data de 2.10.2008, moment in care cursul de schimb a fluctuat in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii conven?iei si, in consecin?a, obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept
In temeiul art.95 din OUG nr.50/2010 sa obliga?i parata la desfiin?area cu efect retroactive a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct.B lit.f din adresa nr.8387/20100903, prin care comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare credit si obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept". La fond, reclamanta a formulat precizari referitoare la obiectul ac?iunii si cuantumul preten?iilor, solicitand recalcularea creditului incepand cu data de 2.10.2008, in sensul ca banca sa fie obligata sa converteasca moneda creditului in RON la cursul de schimb din 2.08.2008 si incepand cu data de 2.08.2008, chiar daca opera?iunea scriptica, propriu-zisa de conversie se realizeaza in fapt dupa ramanerea irevocabila a hotararii.
Prin decizia nr.230/2014 a fost modificata in tot sentin?a primei instan?e si in rejudecare instan?a a admis ac?iunea.
A obligat parata sa converteasca in RON creditul acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului, majorat cu 10%.
A constatat nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit.
A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 32.017,77 lei, reprezentand contravaloare comision de risc.
Instan?a retine mai intai ca lipsa unei formulari identice a dispozitivului hotararii fata de petitul cererii de chemare in judecata nu este sinonima cu incalcarea de catre instan?a a principiului disponibilita?ii si nici nu inseamna ca aceasta a ignorant obiectul cererii.
Motivarea in drept a cererii de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozi?iile Legii nr.193/2000, pe cele ale codului civil si pe cele ale OUG nr.50/2010, cu referire la ambele capete de cerere. Reclamanta nu a avut o motivare clar distincta in ceea ce prive?te temeiul de drept pentru fiecare dintre cele 2 capete de cerere, mul?umindu-se sa invoce in final dispozi?iile Directivei nr.93/13/CE, ale OUG nr.21/1992, Legii nr.193/2000, OUG nr.50/2010 si ale art.969,978,1077-1079 Codul Civil.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila. Reclamanta -intimata din prezenta cauza a procedat astfel, dar aceasta nu inseamna ca ii este exclusa posibilitatea de a invoca si prevederile Legii nr.193/2000 doar pentru ca a ales o anumita cale procesuala. Pe de alta parte, practica judiciara a fost constanta in a aprecia ca dispozi?iile legii nr.193/2000 sunt norme de ordine publica, incalcarea acestora fiind sanc?ionata cu nulitatea absoluta a clauzei respective, judecatorul avand posibilitatea de a analiza chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Conversia creditului din CHF in euro sau lei s-ar fi putut face, conform clauzelor contractuale, in 2 modalitati: a ini?iativa bancii, in temeiul art.4.2, in orice moment ar fi apreciat oportun banca, dar cel mai devreme la momentul in care cursul de schimb a fluctuat in mod crescator cu cel pu?in 10%, si la ini?iativa intimatei, in temeiul art.4.3, printr-o cerere formulate cu cel pu?in 45 de zile anterior datei de la care se solicita efectuarea conversiei.
In cauza de fata, banca nu a uzat de dreptul sau, de?i condi?ia fluctua?iei cursului de schimb cu cel pu?in 10% in sens crescator era indeplinita dupa doar doua luni de la acordarea creditului, in octombrie 2010.
Pe de alta parte, intimata a uzat de dreptul sau dar fara niciun rezultat concret, corespondenta purtata in perioada septembrie -decembrie 2011 fiind o dovada in acest sens. Instan?a apreciaza ca, de?i intimata nu a indicat expres in cererea sa art.4.3, care ii permitea sa solicite conversia, in realitate ea a formulat o astfel de cerere, pe care banca ar fi trebuit sa o analizeze si sa o finalizeze, in caz de acceptare, printr-un act adi?ional. Or, in luna decembrie, erau inca analizate doar cererea de restructurare si cea referitoare la comisionul de risc, aspect care nu ii poate fi imputat intimatei.
Conversia creditului in temeiul art.4.3 s-ar fi facut doar “in func?ie de posibilitatea de refinan?are pe pia?a", fiind oricum decisa exclusiv de banca, fara nicio posibilitate din partea consumatorului de a influenta decizia acesteia. Cum aceasta posibilitate de refinan?are nu a fost niciodata comunicata intimatei , dupa cum nu s-a comunicat nici vreun raspuns cu privire la cererea ei, nu este reala sus?inerea ca intimata nu a uzat de aceasta clauza, realitatea fiind in sensul ca nu s-a dat curs cererii ei intemeiate pe aceasta.
Concluzionand, art.4.3 din contract si-a dovedit ineficienta, dreptul reclamantei-intimate de a solicita conversia fiind unul pur formal si fara substan?a , in lipsa oricarei inten?ii reale a bancii de a-l pune in practica.
Demersul intimatei ramanand fara rezultat, aceasta a solicitat in instan?a obligarea bancii la aplicarea art.4.2, care ii confera ei dreptul de a face conversia.
Clauza cuprinsa la ar.4.2 prezinta o particularitate prin aceea ca este una de tip si voluero, pur potestativa, in condi?iile in care banca poate converti creditul numai daca vrea, in mod unilateral, cu toate ca aceasta a fost instituita pentru evitarea expunerii la riscul valutar, riscul privind exclusive consumatorul, nu banca, a?a cum rezulta din defini?ia data in contract riscului valutar. Acesta reprezinta “poten?ialul efect negative constand in cre?terea gradului de indatorare generat de fluctua?ia ratelor de schimb valutar si pe care l-ar avea de suportat imprumutatul ca urmare a contractarii creditului si rambursarii acestuia intr-o alta moneda decat moneda na?ionala". Prin urmare, printr-o interpretare sistematica, rezulta ca clauza de la art.4.2 este prevazuta in favoarea imprumutatului si pentru a-l proteja pe acesta de expunerea la un risc valutar crescut.
Intr-adevar, a?a cum sus?ine revizuienta, fluctua?ia cursului valutar in sens crescator cu mai mult de 10% reprezinta o condi?ie pentru exercitarea dreptului bancii, iar nu o componenta a cuantumului cursului.
Aceasta condi?ie s-a indeplinit la doar doua luni de la data acordarii creditului, la data de 2.10.2008. La acel moment niciuna din partile contractante nu a pus in discu?ie o eventuala conversie a creditului, in timp ce rata de schimb continua sa creasca. Dupa 3 ani de la acest moment, ini?iativa demararii unor discu?ii pe aceasta tema si o solicitare efectiva de efectuare a conversiei au venit din partea intimatei.
Revizuienta ar fi putut uza de dreptul sau in orice moment ulterior datei de 2.10.2008. Aceasta ar fi avut drept consecin?a conversia creditului in euro sau in lei, la cursul de la data la care ar fi efectuat conversia. O alta consecin?a prevazuta in contract se refera la calcularea dobanzii incepand cu aceea?i data, in condi?iile prevazute la pct.3.1, cu in?tiin?area in scris a imprumutatului conform art.7.2. Momentul efectuarii conversiei fiind lasat la discre?ia bancii iar imprumutatul fiind doar in?tiin?at in scris despre efectuarea acesteia, nu s-a vazut necesitatea inserarii in contract a obliga?iei de a se incheia un act adi?ional. De asemenea, opera?iunea fiind facuta prin simpla manifestare de voin?a a bancii, era evident ca realizarea conversiei creditului urma a se face la cursul de schimb de la data acestei opera?iuni.
Contractul nu prevede, insa, ce se intampla intr-o situa?ie precum cea din prezenta cauza, in care banca nu efectueaza conversia din proprie ini?iativa, ci este obligata de instan?a. O atare situa?ie pur si simplu nu a fost luata in calcul, motiv pentru care nici consecin?ele nu au fost prevazute.
In aceasta situa?ie, in care conversia se realizeaza in urma impunerii acestei obliga?ii de catre instan?a, iar nu din propria ini?iativa a revizuientei, se pune problema determinarii cursului de schimb la care trebuie efectuata conversia, el nefiind prevazut in contract.
Conversia nefacandu-se la solicitarea intimatei, instant nu poate avea in vedere data semnarii actului adi?ional, conform art.4.3 lit.a. Nefacandu-se nici la ini?iativa bancii, nu se poate determina cursul de schimb de la data la care, eventual, ar fi inten?ionat sa o faca.
In niciun caz cursul la care ar fi trebuit realizata conversia nu poate fi considerat, a?a cum sus?ine revizuienta, cel de la momentul pronun?arii hotararii din recurs, intrucat fiind crescut cu mai mult de 100% fata de cursul ini?ial avut in vedere, el nu aduce niciun beneficiu reclamantei, putandu-se invoca si lipsa interesului promovarii unei asemenea ac?iuni. Este evident ca doar opera?iunea practica, efectiva de realizare a conversiei se face, in mod evident, ulterior ramanerii irevocabile a hotararii, dar cursul de schimb este cel stabilit prin dispozitiv.
Prin urmare, singurul moment care poate fi in mod obiectiv determinat si la care se poate raporta instan?a fata de prevederile contractuale si de petitul cererii de chemare in judecata este primul moment in care revizuienta si-ar fi putut exercita dreptul de a converti creditul, acesta fiind totodata si momentul indeplinirii condi?iei care ii permitea sa isi exercite acest drept.
Nefiind contestat niciun moment de revizuienta, acest moment a fost la data de 2.10.2008.
Prin urmare, nu exista nicio neconcordanta intre cererea de chemare in judecata si ceea ce a acordat instan?a prin dispozitivul deciziei, reclamanta primind exact ceea ce a cerut.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati SC V R SA a formulat in contradictoriu cu intimata CN cerere de revizuire a dec. civ. nr. 230/27.06.2014, pronun?ata in dosarul nr_./233/2012 al Tribunalului Galati, solicitand admiterea cererii si schimbarea deciziei atacate, in sensul de a dispune conversia exact in termenii consacra?i de art.4.2 din contract, astfel cum a solicitat reclamanta, adica la cursul de schimb de la data conversiei, invocand faptul ca instan?a de recurs s-a pronun?at asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita) si a dat mai mult decat s-a cerut(plus petita).
Revizuirea este nefondata, pentru urmatoarele motive:
Prin petitul cererii de chemare in judecata reclamanta a solicitat :
“sa obliga?i parata V R SA sa puna in aplicare dispozi?iile art.4.2 din conven?ia de credit, in sensul de a converti in RON credit acordat, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de aceasta la data efectuarii conversiei, incepand de la data de 2.10.2008, moment in care cursul de schimb a fluctuat in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii conven?iei si, in consecin?a, obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept
In temeiul art.95 din OUG nr.50/2010 sa obliga?i parata la desfiin?area cu efect retroactive a clauzei instituite in mod unilateral si abuziv prin pct.B lit.f din adresa nr.8387/20100903, prin care comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare credit si obligarea paratei la plata sumelor incasate fara drept". La fond, reclamanta a formulat precizari referitoare la obiectul ac?iunii si cuantumul preten?iilor, solicitand recalcularea creditului incepand cu data de 2.10.2008, in sensul ca banca sa fie obligata sa converteasca moneda creditului in RON la cursul de schimb din 2.08.2008 si incepand cu data de 2.08.2008, chiar daca opera?iunea scriptica, propriu-zisa de conversie se realizeaza in fapt dupa ramanerea irevocabila a hotararii.
Prin decizia nr.230/2014 a fost modificata in tot sentin?a primei instan?e si in rejudecare instan?a a admis ac?iunea.
A obligat parata sa converteasca in RON creditul acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului, majorat cu 10%.
A constatat nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit.
A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 32.017,77 lei, reprezentand contravaloare comision de risc.
Instan?a retine mai intai ca lipsa unei formulari identice a dispozitivului hotararii fata de petitul cererii de chemare in judecata nu este sinonima cu incalcarea de catre instan?a a principiului disponibilita?ii si nici nu inseamna ca aceasta a ignorant obiectul cererii.
Motivarea in drept a cererii de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozi?iile Legii nr.193/2000, pe cele ale codului civil si pe cele ale OUG nr.50/2010, cu referire la ambele capete de cerere. Reclamanta nu a avut o motivare clar distincta in ceea ce prive?te temeiul de drept pentru fiecare dintre cele 2 capete de cerere, mul?umindu-se sa invoce in final dispozi?iile Directivei nr.93/13/CE, ale OUG nr.21/1992, Legii nr.193/2000, OUG nr.50/2010 si ale art.969,978,1077-1079 Codul Civil.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila. Reclamanta -intimata din prezenta cauza a procedat astfel, dar aceasta nu inseamna ca ii este exclusa posibilitatea de a invoca si prevederile Legii nr.193/2000 doar pentru ca a ales o anumita cale procesuala. Pe de alta parte, practica judiciara a fost constanta in a aprecia ca dispozi?iile legii nr.193/2000 sunt norme de ordine publica, incalcarea acestora fiind sanc?ionata cu nulitatea absoluta a clauzei respective, judecatorul avand posibilitatea de a analiza chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Conversia creditului din CHF in euro sau lei s-ar fi putut face, conform clauzelor contractuale, in 2 modalitati: a ini?iativa bancii, in temeiul art.4.2, in orice moment ar fi apreciat oportun banca, dar cel mai devreme la momentul in care cursul de schimb a fluctuat in mod crescator cu cel pu?in 10%, si la ini?iativa intimatei, in temeiul art.4.3, printr-o cerere formulate cu cel pu?in 45 de zile anterior datei de la care se solicita efectuarea conversiei.
In cauza de fata, banca nu a uzat de dreptul sau, de?i condi?ia fluctua?iei cursului de schimb cu cel pu?in 10% in sens crescator era indeplinita dupa doar doua luni de la acordarea creditului, in octombrie 2010.
Pe de alta parte, intimata a uzat de dreptul sau dar fara niciun rezultat concret, corespondenta purtata in perioada septembrie -decembrie 2011 fiind o dovada in acest sens. Instan?a apreciaza ca, de?i intimata nu a indicat expres in cererea sa art.4.3, care ii permitea sa solicite conversia, in realitate ea a formulat o astfel de cerere, pe care banca ar fi trebuit sa o analizeze si sa o finalizeze, in caz de acceptare, printr-un act adi?ional. Or, in luna decembrie, erau inca analizate doar cererea de restructurare si cea referitoare la comisionul de risc, aspect care nu ii poate fi imputat intimatei.
Conversia creditului in temeiul art.4.3 s-ar fi facut doar “in func?ie de posibilitatea de refinan?are pe pia?a", fiind oricum decisa exclusiv de banca, fara nicio posibilitate din partea consumatorului de a influenta decizia acesteia. Cum aceasta posibilitate de refinan?are nu a fost niciodata comunicata intimatei , dupa cum nu s-a comunicat nici vreun raspuns cu privire la cererea ei, nu este reala sus?inerea ca intimata nu a uzat de aceasta clauza, realitatea fiind in sensul ca nu s-a dat curs cererii ei intemeiate pe aceasta.
Concluzionand, art.4.3 din contract si-a dovedit ineficienta, dreptul reclamantei-intimate de a solicita conversia fiind unul pur formal si fara substan?a , in lipsa oricarei inten?ii reale a bancii de a-l pune in practica.
Demersul intimatei ramanand fara rezultat, aceasta a solicitat in instan?a obligarea bancii la aplicarea art.4.2, care ii confera ei dreptul de a face conversia.
Clauza cuprinsa la ar.4.2 prezinta o particularitate prin aceea ca este una de tip si voluero, pur potestativa, in condi?iile in care banca poate converti creditul numai daca vrea, in mod unilateral, cu toate ca aceasta a fost instituita pentru evitarea expunerii la riscul valutar, riscul privind exclusive consumatorul, nu banca, a?a cum rezulta din defini?ia data in contract riscului valutar. Acesta reprezinta “poten?ialul efect negative constand in cre?terea gradului de indatorare generat de fluctua?ia ratelor de schimb valutar si pe care l-ar avea de suportat imprumutatul ca urmare a contractarii creditului si rambursarii acestuia intr-o alta moneda decat moneda na?ionala". Prin urmare, printr-o interpretare sistematica, rezulta ca clauza de la art.4.2 este prevazuta in favoarea imprumutatului si pentru a-l proteja pe acesta de expunerea la un risc valutar crescut.
Intr-adevar, a?a cum sus?ine revizuienta, fluctua?ia cursului valutar in sens crescator cu mai mult de 10% reprezinta o condi?ie pentru exercitarea dreptului bancii, iar nu o componenta a cuantumului cursului.
Aceasta condi?ie s-a indeplinit la doar doua luni de la data acordarii creditului, la data de 2.10.2008. La acel moment niciuna din partile contractante nu a pus in discu?ie o eventuala conversie a creditului, in timp ce rata de schimb continua sa creasca. Dupa 3 ani de la acest moment, ini?iativa demararii unor discu?ii pe aceasta tema si o solicitare efectiva de efectuare a conversiei au venit din partea intimatei.
Revizuienta ar fi putut uza de dreptul sau in orice moment ulterior datei de 2.10.2008. Aceasta ar fi avut drept consecin?a conversia creditului in euro sau in lei, la cursul de la data la care ar fi efectuat conversia. O alta consecin?a prevazuta in contract se refera la calcularea dobanzii incepand cu aceea?i data, in condi?iile prevazute la pct.3.1, cu in?tiin?area in scris a imprumutatului conform art.7.2. Momentul efectuarii conversiei fiind lasat la discre?ia bancii iar imprumutatul fiind doar in?tiin?at in scris despre efectuarea acesteia, nu s-a vazut necesitatea inserarii in contract a obliga?iei de a se incheia un act adi?ional. De asemenea, opera?iunea fiind facuta prin simpla manifestare de voin?a a bancii, era evident ca realizarea conversiei creditului urma a se face la cursul de schimb de la data acestei opera?iuni.
Contractul nu prevede, insa, ce se intampla intr-o situa?ie precum cea din prezenta cauza, in care banca nu efectueaza conversia din proprie ini?iativa, ci este obligata de instan?a. O atare situa?ie pur si simplu nu a fost luata in calcul, motiv pentru care nici consecin?ele nu au fost prevazute.
In aceasta situa?ie, in care conversia se realizeaza in urma impunerii acestei obliga?ii de catre instan?a, iar nu din propria ini?iativa a revizuientei, se pune problema determinarii cursului de schimb la care trebuie efectuata conversia, el nefiind prevazut in contract.
Conversia nefacandu-se la solicitarea intimatei, instant nu poate avea in vedere data semnarii actului adi?ional, conform art.4.3 lit.a. Nefacandu-se nici la ini?iativa bancii, nu se poate determina cursul de schimb de la data la care, eventual, ar fi inten?ionat sa o faca.
In niciun caz cursul la care ar fi trebuit realizata conversia nu poate fi considerat, a?a cum sus?ine revizuienta, cel de la momentul pronun?arii hotararii din recurs, intrucat fiind crescut cu mai mult de 100% fata de cursul ini?ial avut in vedere, el nu aduce niciun beneficiu reclamantei, putandu-se invoca si lipsa interesului promovarii unei asemenea ac?iuni. Este evident ca doar opera?iunea practica, efectiva de realizare a conversiei se face, in mod evident, ulterior ramanerii irevocabile a hotararii, dar cursul de schimb este cel stabilit prin dispozitiv.
Prin urmare, singurul moment care poate fi in mod obiectiv determinat si la care se poate raporta instan?a fata de prevederile contractuale si de petitul cererii de chemare in judecata este primul moment in care revizuienta si-ar fi putut exercita dreptul de a converti creditul, acesta fiind totodata si momentul indeplinirii condi?iei care ii permitea sa isi exercite acest drept.
Nefiind contestat niciun moment de revizuienta, acest moment a fost la data de 2.10.2008.
Prin urmare, nu exista nicio neconcordanta intre cererea de chemare in judecata si ceea ce a acordat instan?a prin dispozitivul deciziei, reclamanta primind exact ceea ce a cerut.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Revizuire
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Revizuire - Sentinta penala nr. 454 din data de 15.11.2017
Revizuire - Sentinta penala nr. SP376/2007 din data de 31.03.2009
Exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire - Decizie nr. 985 din data de 18.12.2012
Conditii de admisibilitate - Decizie nr. 904 din data de 15.11.2012
Inadmisibilitatea cererii de revizuire a hotararilor pronuntate in baza art 278 ind 1 C.p.p. - Decizie nr. 132 din data de 19.04.2010
Revizuire - Sentinta civila nr. 325 din data de 28.03.2011
Revizuire - Decizie nr. 341 din data de 14.05.2009
Revizuire - motive - Decizie nr. 14 din data de 07.11.2008
Cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a Cod procedura penala este nefondata atunci cand revizuentul nu urmareste sa dovedeasca cu imprejurarea necunoscuta de instanta la solutionarea cauzei, netemeinicia hotararii de condamnare a - Decizie nr. 127/Ap din data de 29.10.2013
Incidenta art. 3201 Cod procedura penala astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 121/2011 nu poate fi invocata, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pe calea unei cai de atac extraordinare, in speta revizuirea - Decizie nr. 624/R din data de 04.07.2013
Conflict negativ de competenta - Sentinta penala nr. 7/F din data de 13.02.2006
REVIZUIRE, ART. 3201 Cod Procedura Penala, INADMISIBILITATE - Sentinta penala nr. 76/S din data de 19.03.2013
Revizuire. Inscris nou. Conditii. - Decizie nr. 361 din data de 08.03.2017
Cerere de revizuire respinsa. Neaplicarea cauzei CJUE C-201/14, Smaranda Bara si altii in litigiile avand ca obiect anularea deciziilor de impunere emise de CJAS privind plata contributiilor sociale de sanatate - Decizie nr. 3325 din data de 09.11.2015
Potrivit practicii judiciare create in temeiul art.322 alin.1 pct.7 din vechiul Cod de procedura civila, ale carui prevederi sunt reluate in actualul art.509 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedura civila, revizuirea pentru contrarietate de hotarari poate - Decizie nr. 381 din data de 24.09.2015
Instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire in prima instanta, in legatura cu infractiuni pentru care a intervenit o modificare de competenta. - Decizie nr. 539/A din data de 17.07.2014
Cererea de revizuire admisibila in baza dispozitiilor art.322 al.1 din Codul de procedura civila si art.21 al.2 din Legea contenciosului administrativ. Obligarea paratelor la plata catre reclamant a dobanzii legale stabilita de art.124 din Codul de proced - Decizie nr. 10616 din data de 23.10.2013
Revizuire. Hotarari ce pot face obiect al unei revizuiri. Notiunea de „inscrisuri noi doveditoare”. - Decizie nr. 405 din data de 06.09.2012