Apel penal. Limitele rejudecarii apelului dupa casarea cu trimitere. Elemente constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate. Concursul de infractiuni intre infractiunea de lipsire de libertate si infractiunea de viol.

Apel penal. Limitele rejudecarii apelului dupa casarea cu trimitere. Elemente constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate. Concursul de infractiuni intre infractiunea de lipsire de libertate si infractiunea de viol.

Art.38518 Cod procedura penala
Art.197 Cod penal
Art.189 Cod penal DECIZIA PENALA NR.2/06.03.2012

?Asupra apelului penal de fata;
      Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi nr. /P/ 2007 din 24.02.2010, primit la JC la data de 04.03.2010 si inregistrat sub nr. 1425/202/2010, au fost trimisi in judecata inculpatii FCA si RFM, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 189 alin.2 C.p. si art. 197 alin.2 lit. a C.p. .
Din procesele verbale de constatare si cercetare la fata locului, declaratiile partii vatamate si a martorilor coroborate cu declaratiile inculpatilor, date atat in cursul urmaririi penale cat si in faza de cercetare judecatoreasca, raportul de constatare medico legal si de constatare tehnico stiintifica, examinare auto, precum si din plansele foto, instanta retine urmatoarea situatie de fapt.
In seara zilei de 15.10.2007, in jurul orelor 23,00 organele de politie ale Postului de Politie din comuna SM, au fost sesizate de numitul NN, tatal vitreg al partii civile, cu privire la faptul ca persoane necunoscute, au luat-o cu forta pe fiica sa vitrega SCC, au urcat-o intr-un autoturism si au plecat intr-o directie necunoscuta.
In noaptea de 16.10.2007, in jurul orelor 4,10 organele de politie au oprit pe raza comunei autoturismul Lancia nr.x in care se aflau inculpatii FCA, RFM si persoana disparuta SCC.
Fiind condusi la sediul politiei pentru cercetari, s-a constatat ca in seara zilei de 15.10.2007, in jurul orelor 23,00, inculpatii FCA si RFM, in timp ce se deplasau pe raza comunei SM cu  autoturismul marca  Lancia cu nr. de inmatriculare x au gasit-o pe partea vatamata SCC pe strada principala, au fortat-o sa se urce in autoturismul lor si s-au deplasat catre comuna Dragalina, judetul Calarasi, unde pe un drum laturalnic, fara voia ei au intretinut, pe rand, raporturi sexuale normale si orale.
Fiind audiata, partea vatamata SCC a declarat ca in seara zilei de 15.10.2007, dupa ce a terminat programul de lucru in municipiul Fetesti, judetul Ialomita, s-a intalnit cu numitul GP in municipiul Fetesti la locul ei de munca si impreuna au hotarat sa o duca acasa in comuna SM cu autoturismul marca Matiz.
In comuna SM autoturismul Matiz a oprit, iar autoturismul marca Lancia, inmatriculat in Italia le-a blocat drumul. Din acest autoturism a coborat inculpatul FCA, a deschis portiera dreapta a autoturismului Matiz, a luat-o cu forta pe partea vatamata si au urcat-o in acest autoturism.
Partea vatamata a mentionat ca in autoturismul marca Lancia, pe bancheta din spate se afla inculpatul RFM si toti trei s-au deplasat pe DN 3A spre comuna Dragalina, unde pe un drum laturalnic de tara au oprit masina si pe rand ambii inculpati, prin intelegere, au intretinut raporturi sexuale normale.
Solutionand cauza, Judecatoria Calarasi prin sentinta civila nr. din 01.11.2010, a admis cererea de achitare formulata de inculpatii FCA si RFM, in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 si 2 C.p. .
A respins cererea de achitare formulata de inculpatii FCA si RFM, in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 si 2 lit.a C.p. .
In baza art. 10 lit. a rap. la art. 11 pct.2 lit. a C.p., a achitat pe inculpatii FCA si RFM pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 si 2 C.p. .
      In baza art. 197 alin. 1 si 2 lit. a C.p. , cu aplicarea art.  74 si  76  C. pen., a condamnat  pe inculpatii FCA, si RFM la pedeapsa inchisorii de cate 1 an si 6 luni fiecare.
      In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatilor, drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a Teza II si lit. b C.p. pe durata executarii pedepsei.
      In baza art. 81-82 C.p. si a art. 71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale cat si a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 6 luni, termen de incercare calculat de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte.
In baza art.359 C.p.p. a atras atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art.83 C.p. a caror nerespectare are ca urmare revocarea masurii suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 14 si 349 C.p.p., rap. la rat. 998 si urmatoarele Cod civil, a admis in parte cererea de despagubiri civile formulata de partea civila SCC (casatorita V) si obliga inculpatii in solidar, la plata sumei de 1000 euro, in echivalentul in lei din ziua efectuarii platii, cu titlu de daune morale suferite de aceasta.
      A dispus  avansarea  sumei de 400 lei din fondurile Ministerului de Justitie, catre B.A. Calarasi, cu titlu de onorariu  avocat oficiu - DM.
      In baza art. 192 C.p.p. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 505 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 400 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunta asupra achitarii inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, instanta a avut in vedere pe langa declaratiile inculpatilor care nu recunosc savarsirea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecara, si de declaratiile partii civile, dar si ale martorilor audiati in cauza.
Astfel, chiar partea civila la filele 45 - 52 din dosarul Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi, declara ca fostul prieten GF a lovit-o si amenintat-o ca "va ajunge in Spania la produs", ca in acest timp a aparut o masina de culoare argintie in care erau doi baieti (inculpatii din dosar), care au intrebat-o ce a patit si daca pot sa o ajute cu ceva, ca ea le-a cerut s-o duca "pana in dreptul magazinului S.C. R si ca acestia au dus-o la locul solicitat" .
      Coroborand declaratia partii civile cu declaratia martorului GF (data atat in fata organelor de urmarire penala, dar si in fata instantei, la fila 110 din dosar) prin care arata ca in momentul in care a intrebat partea civila daca persoanele din masina argintie ce a aparut la un moment dat, sunt cu ea, aceasta i-a raspuns afirmativ, este evident ca in cauza partea civila cunoaste inculpatii si s-a urcat de bunavoie in autoturismul acestora.
      Este evident ca in cauza nu se poate retine savarsirea de catre inculpati a infractiunii de lipsire de libertate, atata timp cat partea civila a mers in diferite locuri publice din Calarasi, respectiv, la Statia Peco (unde sunt camere de supraveghere si permanent autoturismele se alimenteaza cu carburanti) si la magazinul A (unde programul este nonstop, permanent exista clienti iar locatia este pazita cu personal specializat) unde au consumat diferite produse, unele chiar cerute de partea civila.
      Nu se pot retine sustinerile partii civile pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate, in ceea ce priveste faptul ca usile autoturismului erau blocate, iar ea era pazita de unul din inculpati, atata timp cat modelul autoturismului (filele 88 - 89 din dosarul Parchetului) permite deschiderea usilor din interior,partea civila avand posibilitatea deschiderii acestor usi cand s-a aflat in locatiile susmentionate.
      Ca nu a avut intentia sa coboare din masina si ca nu a fost lipsita de libertate, rezulta si din declaratia martorului CCL (fila  109 din dosar) care in data de 25.10.2010 declara in fata instantei ca s-a intalnit cu inculpatul RFM la magazinul A din Calarasi, ca inculpatul era insotit de un barbat si o femeie, ce era partea civila pe care a identificat-o in sala, ca in fata magazinului mai erau parcate si alte autoturisme, ca in timpul de 5 minute cat a mai discutat cu inculpatul in fata magazinului si a masinii lor a constatat ca femeia nu era panicata si nu cerea ajutor intrucat nu s-a auzit bataie in usile sau geamurile autoturismului si nici strigate de ajutor.
      Convingerea instantei ca in cauza nu s-a savarsit infractiunea de lipsire de libertate a mai fost formata si din faptul ca, dupa ce s-au plimbat in diferite locatii din Calarasi, au ajuns in orasul Fetesti, judetul Ialomita (unde lucrau atat partea civila, cat si mama acesteia) si unde au consumat cate o cafea, dupa care au plecat in comuna SM, judetul Calarasi, la cererea partii civile pentru a se schimba si a fi readusa in Fetesti.
Un alt motiv pentru care instanta a dispus achitarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate, a fost si pozitia instabila a partii civile in declaratii, respectiv aceea ca in data de 29.07.2008 partea civila intelege sa formuleze plangere si impotriva numitilor PG si GF (fila 49 din dosarul Parchetului), iar in data de 12.05.2009 (deci la aproximativ un an de la data savarsirii faptei) revine asupra declaratiei si precizeaza ca PG "nu a avut participatie in vreun fel la savarsirea infractiunii de lipsire de libertate" si ca "referitor la numitii GF si PG, nu am nici o pretentie materiala", de aici putandu-se trage concluzia ca partea civila s-a inteles cu acestia, ceea ce nu s-a intamplat si cu inculpatii, ceea ce asa cum s-a stabilit si in practica judiciara in materie, in cazul unor declaratii succesive, retractarea totala sau partiala ori modificarea declaratiei anterioare - indiferent in ce faza a procesului penal si din ce motive - nu este de natura, prin ea insasi, sa inlature acea declaratie, deoarece altfel ar insemna a lipsi de eficienta probe administrate in mod legal si a se ajunge la incalcarea principiului de baza al procesului penal, acela al stabilirii adevarului. Desigur, instanta de judecata este indrituita sa-si formeze convingerea cu privire la acea declaratie si prin coroborarea acesteia cu celelalte probe existente in dosar. Nu trebuie scapat din vedere nici faptul ca, de regula, declaratiile care reflecta cel mai bine realitatea, sunt cele obtinute cat mai aproape de momentul comiterii faptei si nu cele obtinute mau tarziu, cand se pot emite diferite strategii (in acest mod s-a pronuntat instanta Curtii de Apel Bucuresti prin Decizia nr. 1181 si 123/A/1988).
      In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de viol, instanta a respins cererea de achitare formulata de inculpati si a condamnat inculpatii la pedeapsa inchisorii, intrucat din raportul de constatare medico legala (fila 53 din dosarul Parchetului) rezulta ca partea civila are semne de violenta pe corp ce s-au produs prin lovire cu un corp dur) dar care puteau fi produse si de lovirea partii civile de catre martorul GF care a lovit-o in repetate randuri, conform declaratiei partii civile de la fila 46 in dosarul Parchetului) si ca " pe fata ventrala gamba stanga (1/3 distala) prezinta echimoze violacee de 2,5/1 cm cu moderata tumefactie subiacenta, ca, subclavicular stang prezinta echimoza violacee de 3/3 cm si ca pe fata latero - interna coapsa stanga (1/3 proximala) prezinta echimoza violacee de 2,5/2,5 cm, cu moderata tumefactie subiacenta.
      Un alt motiv ce a condus la determinarea convingerii instantei de vinovatia inculpatilor a fost si coroborarea raportului de constatare tehnico - stiintifica cu declaratia partii civile prin care arata cu lux de amanunte modul in care s-a comis infractiunea de viol.
      Chiar daca ar fi fost posibil ca initial, partea civila sa fi fost de acord cu intretinerea raporturilor sexuale cu cei doi inculpati, deoarece s-a urcat de buna voie in autoturismul acestora, este evident ca ulterior nu a mai acceptat aceasta situatie, dintr-un motiv sau altul, fapt pentru care, in momentul in care a avut ocazia, in graba, a anuntat familia de cele intamplate.
      Chiar daca cei doi inculpati nu recunosc savarsirea infractiunii de viol, care oricum nu se poate proba decat prin intreg materialul administrat si prin coroborarea tuturor celorlalte probe, este evident ca in cauza s-a savarsit aceasta fapta, cu atat mai mult cu cat potrivit art. 197 alin.1 Cod penal, violul este definit ca fiind orice act sexual, de orice natura(cum este in cazul nostru - normal si oral) prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara, ori de a-si exprima vointa.
      Este evident faptul ca cei doi inculpati au profitat de imposibilitatea partii civile de a se apara, intrucat in afara faptului ca ei erau doi barbati, iar ea o singura femeie, acestia au si o statura si o conformatie solida si atletica ce inspira teama.
      La individualizarea pedepsei aplicata inculpatilor, instanta a avut in vedere natura infractiunii savarsite, gravitatea acesteia, urmarea produsa si concretizata prin prejudicii morale asupra partii civile, conditiile in care s-a comis fapta, respectiv pe timp de noapte, in camp si in conditiile in care inculpatii au staturi atletice ce produc teama.
      Instanta a  mai retinut si faptul ca cei doi inculpati nu au recunoscut savarsirea faptei, scontand pe faptul ca este greu de probat infractiunea de viol in care se iau in seama si declaratiile partii potrivnice.
      Avand in vedere atat circumstantele reale in care s-a savarsit fapta, cat si circumstantele personale ale inculpatilor, instanta de fond a apreciat ca in cauza se poate face aplicarea prevederilor art. 74 si 76 C.p.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat apel atat Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi cat si inculpatul RFM.
La termenul din data de 10.02.2011, inculpatul RFM, prezent in instanta, pe apelul declarat arata ca-l retrage, instanta urmand sa ia act de pozitia inculpatului.
      Solutionand apelul, Tribunalul Calarasi prin  decizia penala nr.30/A din 10.02.2011, in baza art. 379 pct.2 lit. a C.p.p., a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi impotriva sentintei penale nr. 375/1.11.2010 a Judecatoriei Calarasi pe care o desfiinteaza in parte numai in ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata inculpatilor FCA si RFM pentru infractiunea prev. de art. 197 alin.1 si 2 lit.a C.p. si rejudecand a inlaturat dispozitiile art. 81-82 C.p. si 71 alin.5 C.p. privind suspendarea conditionata.
      A dispus executarea pedepselor aplicate celor 2 inculpati in regim de detentie.
      A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
      In baza art. 369 C.p.p. a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul RFMi.
      A obligat inculpatul RFM la plata catre stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 375 lei reprezinta onorariu aparator oficiu (300 lei pentru RF si 75 lei reprezentand ? din onorariu aparator oficiu pentru FCA).
      Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de parchet au ramas in sarcina statului.
      Impotriva acestei decizii au declarat apel inculpatii FCA si RFM, precum si Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi.
      Solutionand recursurile, CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA I-a  PENALA , prin decizia penala nr.1997/2011, a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi si inculpatii FCA si RFM, a casat decizia apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
      La rejudecarea apelurilor, dupa casarea cu trimitere, avand in vedere actele si lucrarile dosarului si motivele de apel, tribunalul retine urmatoarele:
      1. In apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi se critica sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei achitari a inculpatilor pentru savarsirea infractiunii prev. de art.189 alin.1 si 2 C.p.
      Cu privire la acest aspect se arata ca s-au evaluat gresit probele administrate pe tot parcursul procesului, instanta omitand declaratiilor martorilor care au putut fi audiati in faza de judecata.
      Se arata ca exista contradictorialitate intre temeiul in baza caruia s-a dispus achitarea (art.10 lit. a C.p.p.) si considerentele pe care se fundamenteaza aceasta solutie care contureaza cazul prevazut de art.10 lit.d C.p.p.
      2. Cea de a doua critica vizeaza netemeinicia sentintei apelate, sub aspectul individualizarii pedepselor aplicate celor doi inculpati, sustinandu-se ca este nejustificata retinerea de circumstante atenuante, in conditiile in care nu exista nici o imprejurare de natura celor enumerate in art.74 C.p.
      3. Cea de a treia critica (motiv invocat oral de reprezentanta Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi) se refera la faptul ca, la solutionarea pe fond a cauzei, nu s-a dat cuvantul aparatorului partii civile pe cererea de achitare formulata de aparatorii inculpatilor.
      Inculpatul RFM a declarat ca-si retrage apelul in sedinta publica din 10.02.2011 (dos 1425/202/2010) situatie de care tribunalul urmeaza a lua act si a dispune conform art.369 C.p.p.
      1. In ceea ce priveste apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi, critica cuprinsa in primul motiv de apel este intemeiata.
      Inculpatii FCA si RFM au fost trimisi in judecata, prin rechizitoriul din 24.02.2010, emis in dos.P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Calarasi pentru savarsirea de catre fiecare, a infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art.189 alin.1 si 2 C.p. si viol, prev. de art.197 alin.1 si  2  lit.a C.p.
      Prin  sentinta apelata inculpatul au fost condamnati  pentru infractiunea de viol, Judecatoria Calarasi dispunand  achitarea acestora pentru infractiunea de lipsire de libertate in baza asrt.10 lit. a C.p.p.
      Constata tribunalul ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond se bazeaza pe o parte dintre probe, fiind puse sub semnul indoielii atat latura obiectiva cat si latura subiectiva a infractiunii prev. de art.189 alin. 1 si 2 C.p.
      Pornind de la definitia cuprinsa in alin.1 al textului de lege amintit anterior (lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal) si cea acceptata  in doctrina (conform careia de esenta infractiunii este desfasurarea ei in timp care trebuie sa dureze atat incat sa rezulte ca persoana a fost efectiv impiedicata, de a se deplasa si actiona conform vointei proprii - Drept Penal Roman - O. Loghin si A. Filipas 1992-pag 58).
      Se constata ca, in cauza se poate retine ca partea vatamata a fost luata "cu forta" de pe strada si urcata intr-un autoturism care a fost pus in miscare si s-a deplasat initial din com. SM spre com. D pe DN 3 A dar, pana la bariera masina a fost indreptata pe un drum de pamant, de-a lungul caii ferate.
      Este adevarat ca aceasta deplasare s-a facut in scopul gasirii unui loc potrivit savarsirii celeilalte infractiuni (cea de viol), dar in cauza, perioada de timp in care partea vatamata a fost dusa cu autoturismul, fara a avea posibilitatea de a cobori din masina fiindu-i limitata libertatea de miscare justifica aprecierea ca se poate retine latura obiectiva a infractiunii prev. de art.189 al.1 si 2 C.p.
      Apreciaza tribunalul ca si latura subiectiva este evidenta, inculpatii actionand cu vinovatie in forma intentiei directe prev. de art.19 al.1 lit.a C.p.
      In raport de episodul individualizat anterior, este lipsita de importanta conduita victimei ulterior violului, fiind fara relevanta ca aceasta a mers impreuna cu inculpatii in mun. Fetesti si apoi spre domiciliu, fiind plauzibile sustinerile partii vatamate conform carora nu a avut posibilitatea sa scape, cei doi inculpati fiind in permanenta cu ea sau izoland-o in masina ale carei usi erau blocate.
      Tribunalul constata ca trebuie indepartata declaratia martorului GF (persoana impotriva careia partea vatamata a formulat plangere) si ca declaratia celorlalti martori audiati nemijlocit la fond nu dovedesc alta situatie decat cea retinuta in rechizitoriu in sensul ca nu rezulta ca partea vatamata, de buna voie,a plecat cu inculpatii.
      Fata de acestia apreciaza tribunalul ca faptele inculpatilor FCA si RFM, care au lipsit-o de libertate pe partea vatamata SCC, in ziua de 15.10.2007 intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.189 al.1 si 2 C.p.p, text de lege in baza caruia urmeaza a fi condamnati cei doi inculpati.
      2. Cea de a doua critica vizeaza gresita individualizare a pedepsei pentru infractiunea de viol retinuta in sarcina inculpatilor FCA si RFM.
      Constata tribunalul ca cei doi inculpati au avut o pozitie constata de nerecunoastere a savarsirii infractiunii, sustinand ca au avut acordul partii vatamate pentru a intretine raporturi sexuale(desi tot inculpatii declara ca nu o cunosteau pe partea vatamata si ca au "cules-o" pe aceasta in momentele in care era agresata de un barbat).
      Alta apararea este aceea ca nu au exercitat violente impotriva partii vatamate.
      Cum inculpatii nu au contestat sentinta judecatoreasca in ceea ce priveste retinerea in sarcina lor a savarsirii infractiunii de viol, tribunalul apreciaza ca acestia nu au dovedit sinceritate in timpul procesului si ca pozitia lor fata de fapta si consecintele ei dovedeste lipsa de consideratie fata de rigorile normei penale si incercare de a-si diminua raspunderea in raport de infractiune.
      Constata tribunalul ca inculpatii nu au antecedente penale dar au fost sanctionati administrativ de catre procuro pentru alt gen de infractiuni.
      Mai constata tribunalul ca pentru inculpatul FCA nu s-au administrat probe in circumstantiere si ca actele depuse de inculpatul RFM dovedesc ca acesta se casatorise in vara anului 2007 (faptele fiind comise in octombrie 2007) si ca are un copil minor si ca are o conduita normala in societate.
      Cu toate acestea apreciaza tribunalul ca aplicarea circumstantelor atenuante judiciare s-a facut gresit, nefiind indicate imprejurarile carora instanta le-a conferit valoarea prev. de art.74 C.p., motiv pentru care aceste dispozitii urmeaza a fi indepartate pentru ambii inculpati.
      3. Cel de-al treilea motiv de apel va fi respins potrivit art.371 C.p.p, in cauza neexistand declarat apel de catre partea vatamata SCC.
     In raport de cele de mai sus, urmeaza ca in baza art.379 alin.2 lit. a C.p.p., tribunalul sa admita apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Calarasi, impotriva sentintei penale nr./01.11.2010 a Judecatoriei Calarasi, sentinta pe care urmeaza sa o desfiinteze in parte, numai pe latura penala.
     Rejudecand in fond, urmeaza ca in baza art.197 alin.1 si 2 lit. a c.p., sa condamne pe inculpatii FCA si RFM la cate 5 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.p.
     In baza art.189 alin.1 si 2 C.p., urmeaza sa condamne pe inculpatii FCA si RFM la cate 7 ani inchisoare.
     In baza art.33 lit. a - 34 lit. b C.p. si 35 C.p., inculpatii FCA si RFM urmeaza sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a Teza a II-a si b C.p.
     In baza art.71 C.p., urmeaza sa interzica inculpatilor exercitiul drepturilor prev. de art 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. incepand cu data ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei.
     Urmeaza sa mentina celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
     In baza art.369 C.p.p urmeaza sa ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul RFM.
     Urmeaza sa oblige pe apelantul inculpat RFM la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare catre stat (din care 300 lei, onorariul aparatorului desemnat din oficiu se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei), celelalte cheltuieli ramanand in sarcina statului.
1