Restituire impozit de angajator. Plati compensatorii

Restituire impozit de angajator. Plati compensatorii.

      Potrivit art. 55 alin. 4 lit. j din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (in forma de la data emiterii deciziei de concediere individuala si efectuarii platilor compensatorii catre reclamant), nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective. (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 880/11 iulie 2011, nepublicata)

          Prin actiunea inregistrata reclamantul  BV a chemat in judecata pe parata SC I SA Bistrita, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta: 1) sa se constate ca parata, in mod nelegal si fara existenta unui titlu de creanta, a retinut si virat la bugetul de stat impozitul pe venit si la contributiile la asigurarile sociale calculate asupra sumei de 1680 lei, primita de reclamant cu titlu de salarii compensatorii, cu ocazia concedierii reclamantului  prin concediere colectiva; 2) sa fie obligata parata sa-i restituie suma de 1680 lei, reprezentand impozitul si contributiile la asigurarile sociale, retinute si virate la bugetul de stat in mod nelegal, fara cheltuieli de judecata.
         Prin sentinta civila nr. 48/F/2010 a fost admisa actiunea civila formulata de reclamant impotriva paratei.
       Prin decizia civila nr. 4343/R/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de SC I SA si Agentia Nationala de Administrare Fiscala impotriva sentintei civile nr. 48/F/04.02.2010 a Tribunalului Bistrita-Nasaud, pe care a casat-o in intregime si a trimis cauza spre solutionare Tribunalului Bistrita-Nasaud Sectia Comerciala si Contencios Administrativ.
          Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
          Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, si cum, in cauza, parata SC I. SA a ridicat exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive  a paratei, iar chemata in garantie ANAF a ridicat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie pentru neindeplinirea procedurii prealabile, tribunalul a pus in discutie exceptiile ridicate, pe care le-a apreciat ca fiind neintemeiate, respingandu-le ca atare, pentru considerentele ce urmeaza:
          Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia, or, in speta, actiunea reclamantei nu are ca obiect anularea unui act administrativ unilateral, astfel cum este definit la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004 (ci vizeaza restituirea unor sume de bani, care i-au fost retinute de parata, in calitate de angajator, cu ocazia acordarii unor plati compensatorii cuvenite reclamantei, in calitate de salariat, in cadrul raporturilor juridice de munca incheiate intre parti), iar parata nu este o autoritate publica, in sensul disp.art.2 alin.1 lit.b din aceeasi lege.
           Asa fiind, parcurgerea procedurii prealabile instituita de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu este necesar a fi realizata in privinta actiunii reclamantei, si astfel exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantei pentru neparcurgerea procedurii prealabile, invocata de parata SC I SA, in temeiul art.109 alin.2 Cod procedura civila si art.6 alin.2,  raportat la art.7 alin.1 si alin.2 din Legea nr.554/2004 este neintemeiata.
           Asa cum s-a mai aratat, actiunea reclamantei are ca obiect restituirea unor sume de bani, despre care afirma ca i-au fost retinute in mod nelegal si virate la bugetul de stat de catre parata, cu titlu impozit pe venit si contributii sociale, cu ocazia concedierii reclamantei, prin procedura concedierii colective (deci, in cadrul raporturilor juridice de munca), or, in raport de aceasta imprejurare, este firesc si legal ca actiunea reclamantei sa se indrepte impotriva angajatorului, respectiv paratei, care a facut retinerile banesti si in consecinta, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, ridicata de parata, este neintemeiata.
           Este in afara oricarui dubiu, nefiind contestat de catre parti, ca sumele pretinse de reclamanta au fost retinute de parata si virate la bugetul de stat, in conturile administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, asa cum rezulta si din dispozitiile art.114 alin.2 indice 1 din OG nr.93/2003 si in conditiile in care parata ar fi obligata la restituirea sumelor retinute catre reclamanta, este justificata o cerere a  paratei, formulata prin cererea de chemare in garantie, de a fi obligata chemata in garantie ANAF de a-i plati sumele cuvenite reclamantei, acesta in considerarea disp.art.60-63 Cod procedura civila. In aceasta privinta mai trebuie mentionat ca la judecarea cererii de chemare in garantie formulata de catre parata, trebuie sa se stabileasca care sunt raporturile juridice dintre cel care chema in garantie si chematul in garantie, drepturile si obligatiile acestora, iar in cauza, chiar si chemata in garantie, prin intampinare sustine ca restituirea sumelor solicitata de catre reclamanta si invocata de catre parata, nu poate fi incadrata in nici una din situatiile prev.de art. 117 lit.a-h din OG nr.92/2003, carora le-ar fi aplicabila procedura speciala de restituire prevazuta de art.33 din Ordonanta si pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/ 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget.
          Prin urmare, nu se poate pune problema ca reclamantul, in privinta actiunii principale, precum si parata, in privinta cererii de chemare in garantie, sa fi fost obligate sa parcurga procedura speciala fiscala, mai sus mentionata, mai inainte de introducerea actiunii, si in consecinta exceptia inadmisibilitatii actiuni reclamantului pentru neindeplinirea procedurii administrativ jurisdictionale, in considerarea disp.art. 117 Cod procedura fiscala, ridicata de catre parata SC I SA, precum si exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie pentru neindeplinirea aceleiasi proceduri administrativ jurisdictionale, ridicata de chemata in garantie ANAF sunt neintemeiate, urmand a fi respinse ca atare.
         In ce priveste fondul actiunii reclamantului si cererea de chemare in garantie formulata de parata, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
         Prin Programul de concediere colectiva nr.l57l/23.l0.2009, adoptat de SC IPROEB SA, avand in vedere Hotararea Consiliului de Administratie nr.06/ 4.06.2009, pct.15, a fost aprobat programul de aplicare a masurilor de concediere colectiva, dupa care, in baza acestui program,in temeiul art.65(1) si art.66 din Codul muncii, a fost emisa Decizia de concediere individuala nr.266/21.09.2009 a SC I S.A., prin care s-a dispus concedierea salariatului BV, cu acordarea drepturilor prevazute de lege si de contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii, in vigoare la data concedierii (art.103, pct.5), inclusiv a platilor compensatorii acordate de angajator in suma totala de 5.650 lei, din care s-a retinut si virat la bugetul consolidat al statului  suma de 1.658 lei, reprezentand impozit 16% = 757 lei, contributie asigurari sociale 10,5 % = 591 lei si contributii asigurari sociale de sanatate 5,5% = 310 lei, asa cum reiese din adeverinta eliberata de catre parata.
         Potrivit art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (in forma de la data emiterii deciziei de concediere individuala si efectuarii platilor compensatorii catre reclamant), nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective.
         Este adevarat, cum se sustine prin intampinarile formulate de catre parata SC I SA si chemata in garantie ANAF ca, potrivit pct.68 lit.l din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor incasate ca urmare a unei relatii contractuale de munca, precum si orice sume de natura salariala primite in baza unei legi speciale, indiferent de perioada la care se refera, si care sunt realizate din compensatiile banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozitiilor prevazute in contractul de munca, insa, instanta constata ca prevederile de mai sus au fost adoptate printr-o hotarare de Guvern, in executarea unei legi (Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal), act normativ cu forta juridica superioara, iar potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, actele normative data in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.
          Asa fiind, prin prevederile pct.68 lit.l din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, nu se poate contraveni prevederilor art.55 alin.4 lit.j din Legea nr.571/2003 conform carora nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile sumele reprezentand plati compensatorii,calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective, si drept urmare, se impune a se acorda prioritate de aplicare acestor prevederi legale, in sensul ca platile compensatorii acordate reclamantului, careia i s-a desfacut contractul individual de munca, pe baza unor concedieri colective, sunt exceptate in mod expres la plata impozitului de 16%, ceea ce inseamna ca in mod nelegal  platile compensatorii au fost  supuse impozitului de 16%, calculat, retinut si virat de parata bugetului de stat.
          Asa cum s-a mai aratat, din suma acordata reclamantului cu titlu plati compensatorii, i s-a retinut si suma de 591 lei, cu titlu contributie asigurari sociale, ce a fost virata la bugetul de stat de catre parata, insa, instanta constata ca potrivit art.21 alin.6 din Legea nr.19/2000 privind sistemul  public de pensii, contributia de asigurari sociale pentru  persoanele care beneficiaza de plati compensatorii  se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj la nivelul contributiei de asigurari sociale. Prin urmare, in cazul de fata, cand s-au acordat reclamantului plati compensatorii, contributia de asigurari sociale de 10,5% se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj de catre angajator si nu din veniturile cuvenite reclamantei cu titlu plati compensatorii.
         Asadar, in mod nelegal i s-a retinut reclamantului contributia de asigurari sociale de 10,5%, perspectiv suma de 591 lei, si daca aceasta contributie nu a fost perceputa, asa cum se impunea angajatorului, respectiv paratei, aceasta imprejurare nu poate fi rezolvata in litigiul de fata, deoarece instanta nu a  fost investita in acest sens, iar potrivit art.129 alin.6 Cod procedura civila, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.
          Potrivit art.257 alin.6 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, contributia de asigurari sociale de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de OUG nr.158/2005, si cum, in speta, este vorba de acordarea unor plati compensatorii, acordate reclamantului cu ocazia disponibilizarii si aplicarii unui program de concediere colectiva, reclamantul nu datora contributia de asigurari de sanatate de 5,5%, calculata asupra sumei ce reprezinta  cuantumul total al platilor compensatorii, respectiv suma de 310 lei,  ce i s-a retinut in mod nelegal de parata, fiind virata la bugetul de stat, si astfel este justificata cererea reclamantului, aceea de restituire a sumei in discutie. 
         In conditiile in care sumele in discutie au fost calculate si retinute din platile compensatorii acordate si cuvenite reclamantului in temeiul legii, contractului colectiv de munca si programului de concediere colectiva, iar aceste operatiuni au fost efectuate de catre parata, in calitate de angajator, este intemeiata actiunea reclamantului in sensul obligarii paratei la restituirea impozitului si contributiilor  ce i s-au calculat si retinut in mod nelegal, si cum sumele retinute reclamantului au fost virate de catre parata bugetului general consolidat, conform art.114 alin.2/1 din OG nr.93/2003 privind Codul de procedura fiscala, administrat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, este intemeiata si cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva  chematei in garantie ANAF, in privinta sumelor ce vor fi restituite reclamantului, aceasta in temeiul art.60-63 Cod procedura civila.
         Se mai retine ca prin cererea de chemare in garantie, in principal - parata a solicitat obligarea ANAF la plata sumei de 3.186 lei, reprezentand impozite si contributii retinute de la salariat,in valoare de 1.658 lei, platite si virate prin O.P.nr.2720/2009 si nr.272l/25.ll.2009 + contributii datorate de angajator pentru platile compensatorii acordate salariatului in suma de 1528 lei (reprezentand contributie la pensie = 1171 lei virata in contul bugetului asigurarilor sociale; contributie accidente de munca = 16 lei virata in contul bugetului asigurarilor sociale; contributie la sanatate = 293 lei virata in contul bugetului asigurarilor sociale, si; contributie concedii indemnizatii = 48 lei virata in contul bugetului asigurarilor sociale, plata realizandu-se cu OP nr.2462/26.10.2009).
      Chemata in garantie nu a contestat virarea si respectiv incasarea acestor sume.
       Insa referitor la solicitarile paratei formulate prin cererea de chemare in garantie, instanta constata ca in cauza cadrul procesual a fost stabilit prin pretentiile formulate de reclamant prin actiunea introductiva pentru suma de 1658 de lei.
       In consecinta tribunalul apreciaza ca pretentiile proprii ale paratei fata de chemata in garantie pentru suma de 1528 de lei exced prezentului dosar, acestea putand fi eventual solicitate de parata printr-o actiune separata in care SC I SA sa aiba calitate de reclamanta, in consecinta acest petit din cererea de chemare in garantie urmeaza sa fie respins ca inadmisibil in prezenta cauza.
       Pentru considerentele mentionate si in baza textelor de lege citate instanta urmeaza sa admita in intregime actiunea introductiva si numai in parte cererea de chemare in garantie potrivit dispozitivului prezentei sentinte.