Tentativa la infractiunea de viol

Prin sentinta penala nr. 463 din 27 martie 2014, pronuntata de Tribunalul Arad, in dosarul nr. 8906/108/2013, in baza art. 396 alin. 1, 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, a achitat pe inculpatul B.A., pentru comiterea tentativei la infractiunea de viol prevazuta de art. 32, raportat la art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal.
        In baza art. 399 alin. 1, 2 Cod procedura penala s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, de sub efectele mandatului de arestare preventiva nr. 68 din 25 august 2013 al Tribunalului Arad.
        In baza art. 397 alin. 1 Cod procedura penala s-a respins actiunea civila exercitata din oficiu in numele persoanei vatamate minore B.D.M..
        Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
        Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, a fost trimis in judecata inculpatul B.A., pentru savarsirea infractiunii de  tentativa la  infractiunea  de  viol,  prevazuta de  art. 20 Cod penal raportat la  art. 197  alin. 1,  raportat la  art. 197  alin. 3  teza  I Cod penal.
        In  fapt, s-a retinut ca in  seara  zilei  de  24.08.2013 minora B.D.M. a  fost de doua ori la locuinta inculpatului, trimisa de tatal sau prima oara insotita fiind de sora sa mai mare, iar a doua oara, singura, pentru a imprumuta 10 lei, respectiv trei tigari.
        In cea de-a doua imprejurare, dupa  ce  a  fost  chemata  inauntru  si i-au  fost  date  cele  trei  tigari  pentru  tatal  sau - minora  nu  a  fost  lasata  sa  plece, fiind  prinsa  de   maini  de  inculpat  si  cerandu-i sa se  dezbrace. 
        In  pofida  refuzului  minorei  si  a  insistentelor  sale de  a  pleca  acasa, inculpatul  a  dezbracat-o,  a  asezat-o  in  pat,  s-a  dezbracat  si  pe  sine,  dupa  care,  in  timp  ce  o  pipaia  pe  tot  corpul,  a  incercat sa  intretina  cu  aceasta  un  raport  sexual  normal, cerandu-i acesteia sa stea  linistita si  sa  faca  ceea ce ii spune si ceea ce  ii  cere  el; consumarea actului sexual nu a avut loc din motive independente de vointa inculpatului in conditiile  in  care,  a  fost  nevoit - auzindu-se  usa  de  la  intrare - sa  se  ridice in  pripa  din  pat, sa incerce sa se  imbrace  si  sa  se  ascunda  intr-o  alta  incapere.
        Astfel, inculpatul a fost surprins dezbracat la intrarea  in  locuinta sa a unchiului  minorei - martorul B.R., si a martorului I.S. care  au  plecat  in  cautarea fetei; cei doi martori au gasit-o pe minora intinsa in pat, dezbracata si speriata, povestindu-le ceea ce a intentionat sa faca inculpatul.
        Minora  B.D.M., in  varsta  de  10  ani  este  orfana  de  mama si  locuieste pe  perioada  vacantelor  in  localitatea  S.  in  casa  bunicii  paterne,  impreuna  cu  aceasta,  cu  sora  sa  B.D.F.,  cu  tatal  sau  B. D. si  cei  doi  frati  ai  acestuia,  B.R.  si  B.D., iar in  timpul  anului  scolar aflandu-se  institutionalizata in  regim  de  internat al  unei  scoli  speciale,  fiind  eleva  in  clasa a IV-a. Inculpatul si tatal minorei lucrau impreuna, ocazional, la diferite lucrari de zidarie.
        Din probatoriul administrat la urmarirea penala si in fata instantei se va aprecia ca nu se poate retine starea de fapt descrisa prin rechizitoriu, fapta imputata inculpatului neexistand, astfel ca instanta, in baza art. 396 alin. 1, 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, va dispune achitarea acestuia pentru comiterea tentativei la infractiunea de viol prevazuta de art. 32, raportat la art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal.
        Pentru a aprecia astfel, instanta a avut in vedere probatoriul administrat atat la urmarirea penala cat si in fata instantei, respectiv:
        - declaratiile constante date de inculpat, prin care acesta a negat comiterea faptei imputate, cu aprecierea ca acuzatiile aduse lui de catre tatal, respectiv unchiul persoanei vatamate au fost facute cu scop de razbunare, inculpatul, care ar fi trebuit sa plateasca tatalui persoanei vatamate o suma de bani pentru munca prestata, scazand din suma datorata contravaloarea tigarilor date acestuia; mai arata ca o invinuire similara i-a fost adusa si in trecut, in legatura cu o pretinsa tentativa la infractiunea de viol fata de sora persoanei vatamate, invinuire adusa tot datorita refuzului inculpatului de a da tatalui persoanei vatamate o suma de bani (fila 50 dosar urmarire penala, fila 31 dosar instanta);
        - declaratiile martorului B.R. (fila 59 dosar instanta, fila 42 dosar urmarire penala), care afirma ca in seara zilei de 24 august 2013, impreuna cu martorul I.S., s-a deplasat la locuinta inculpatului pentru a vederea ce se intampla cu persoana vatamata, nepoata sa, care, trimisa la locuinta inculpatului, in urma cu cca. 2 ore, dupa tigari, nu s-a reintors la locuinta si ca a vazut pe aceasta imbracandu-se cu pantalonii scurti si pe inculpat la bustul gol, plecand intr-o alta camera, la urmarirea penala afirmand ca l-a vazut pe inculpat ridicandu-se din patul in care se afla minora si ca si-a ridicat pantalonii lasati pana "la genunchi"; arata, totodata, ca usa de la locuinta inculpatului era larg deschisa, in usa aflandu-se doar o perdea si ca nu a discutat nimic cu inculpatul despre cele constatate, ca minora a ras cand el a intrat in locuinta inculpatului si ca nu era plansa, comunicand insa tatalui persoanei vatamate ceea ce a vazut;
        - declaratia martorului I.S., audiat la urmarire penala (fila 40), care nu a putut fi audiat in instanta, fiind plecat din tara, care relateaza aceleasi imprejurari ca si martorul B.R.;
        - declaratiile martorului B.V. (fila 6), fratele inculpatului si a martorului S.C. (fila 61) care cunosc pe inculpat ca fiind o persoana onesta, cunoscand ca tatal persoanei vatamate a acuzat de tentativa la viol comisa asupra fiicei sale si pe o alta persoana, martorul R.A., cu scopul de a  obtine bani, primind de la martor suma de 50 lei, pentru a nu reclama la politie fapta imputata (declaratia martorului S.);
        - declaratia martorului R.A. (fila 81), care confirma sustinerile inculpatului si ale martorului S.,  tatal persoanei vatamate imputandu-i ca s-ar "fi legat de fata lui" si ca a primit o bere pentru a nu reclama fapta la politie; confirma, de asemenea, ca bunica minorei ar fi facut afirmatia ca atat pe el cat si pe alte persoane din localitate le "va baga la puscarie" pentru ca s-ar fi legat de nepoata sa;
        - raportul de examinare medico-legala (fila 30 urmarire penala) care atesta ca persoana vatamata este virgina din punct de vedere anatomic, ca la examenul medico-legal nu s-au constatat leziuni traumatice externe, precum si lipsa oricaror leziuni traumatice in zona pelvigenitala si a perineului posterior;
        - raportul de psihodiagnistic si evaluare clinica a persoanei vatamate efectuata de catre un specialist psiholog, care atesta ca minora a oferit o relatare minimala, stereotipa de tip mimetism cu cea expusa de bunica sa a faptelor ce fac obiectul dosarului, dupa modelul celor expuse in rechizitoriu, minora avand o capacitate de discernamant limitata, neputand raspunde de faptele ei; se mentioneaza in raport, ca datorita conditiei psihice a minorei, evaluarea psihologica nu confera raspunsuri precise solicitarilor instantei.
        Coroborand probele administrate, se va aprecia, asa cum deja s-a aratat, ca fapta imputata inculpatului nu exista, urmand sa se retina ca nu se poate constata, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca fapta exista, ca ea constituie infractiune si ca a fost savarsita de inculpat, asa cum se pretinde prin dispozitiile art. 396 alin. 2 Cod procedura penala.
        Astfel, probele administrate in acuzare, respectiv declaratiile persoanei vatamate, ale tatalui acesteia, a unchiului si a martorului I., declaratiile date de aceste persoane fiind aproape identice, urmeaza sa fie inlaturate ca fiind neadevarate, instanta avand dubii serioase cu privire la sinceritatea acestora, deoarece:
        - potrivit specialistului psiholog, minora are un discernamant limitat, oferind raspunsuri de tip mimetism dupa modelul celor expuse de bunica, fiind de presupus ca si in declaratia data la urmarirea penala a relatat in acelasi mod, potrivit celor afirmate de tata;
        -  apoi, si in opinia instantei in primul rand este greu de presupus ca un infractor care doreste sa comita o infractiune de viol, va lasa usa locuintei deschisa, asa cum afirma martorii acuzatori, neluandu-si un minim de precautie pentru ca fapta pe care intentioneaza sa o comita sa nu fie descoperita;
        - nu in ultimul rand, intr-un mod cu totul atipic in situatia comiterii unor astfel de infractiuni, potrivit raportului medico-legal, victima nu a prezentat nici o urma de violenta care sa ateste o incercare specifica in comiterea unei infractiuni de viol;
        - totodata, se va aprecia ca in speta nu s-a probat o punere in executare a hotararii de a comite infractiunea pentru a se putea discuta despre o tentativa la infractiunea de viol, lipsa oricarei leziuni traumatice pe corpul persoanei vatamate atestand un astfel de rationament.
        S-ar putea obiecta ca reprezentantul minorei nu s-a constituit parte civila si ca, per a contrario, acesta nu ar fi incercat sa obtina un folos prin invinuirea adusa insa, in pofida acestei imprejurari, se va aprecia ca reprezentantul minorei a acuzat pe inculpat pentru a se razbuna pe acesta, apreciere bazata pe relatarile martorilor audiati si pe cele descrise mai sus, din care nu rezulta, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca fapta exista si ca ar fi fost comisa de inculpat.
        Pronuntand achitarea, in baza art. 399 alin. 1, 2 Cod procedura penala, se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului, de sub efectele mandatului de arestare preventiva nr. 68 din 25 august 2013 al Tribunalului Arad.
        Din aceleasi motive, in baza art. 397 alin. 1 Cod procedura penala, instanta va respinge actiunea civila exercitata din oficiu in numele persoanei vatamate minore B.D.M..
        Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, criticand-o ca netemeinica. 
        In motivele de apel s-a aratat ca hotararea primei instante este netemeinica prin  prisma modalitatii de apreciere a probelor, respectiv ca aceasta se sprijina exclusiv pe probele administrate in faza de cercetare judecatoreasca, probele administrate in faza de urmarire penala, cu exceptia raportului de constatare medico-legala si declaratiei inculpatului fiind inlaturate ca neadevarate. In acest sens, s-a invederat ca rationamentul primei instante se sprijina pe punctul de vedere exprimat de specialistul psiholog care a procedat la evaluarea minorei si pe propria-i opinie referitoare la minima precautie ce trebuie intreprinsa de o persoana care intentioneaza sa comita o infractiune de viol. Referitor la raportul de psihodiagnostic si evaluare clinica solicitat de prima instanta in privinta minorei B.D.M. s-a aratat ca acesta nu poate sa raspunda obiectivelor formulate,  fiind aspecte la care era chemata sa raspunda ancheta si nicidecum psihologul, ca acesta evidentiaza faptul ca este vorba de un copil minor de 10 ani care prezinta un potential cognitiv corespunzator varstei mentale de 7 ani si o capacitate de discernamant limitata, in conditiile unui limbaj insuficient elaborat unei intelegeri, de asemenea insuficienta, a semnificatiilor mai multor cuvinte si a dificultatilor de anticipare a consecintelor propriilor actiuni. Astfel, s-a solicitat a se avea in vedere ca in raport de varsta biologica si mentala a partii vatamate, aceasta este o persoana care nu a avut macar reprezentari vagi in legatura cu cea ce, din punct de vedere biologic si moral, semnifica un act sexual, fiind, prin prisma varstei sale si a retardului mintal, o persoana extrem de vulnerabila. S-a mai mentionat ca independent de retardul mintal pe care-l prezinta minora, potrivit studiilor psihologice, un copil la varsta de 10 ani nu are capacitatea necesara de a se raporta in mod constient la semnificatia unui act sexual, nu poate lua o hotarare in deplina cunostinta fata de o asemenea manifestare, intr-o asemenea situatie presiunea psihica pe care o poate exercita un adult asupra unui minor fiind intrinseca actiunii indreptate impotriva corpului acestuia; in situatia in care, adultul aserveste sexual copilul, pentru aceasta va lua nastere o situatie traumatica, abuz al disponibilitatii copilului de a crede cele spuse de adult si al incapacitatii sale de a diferentia o apropiere tandra de o aservire sexuala.
        Pe de alta parte, a fost criticata si opinia primei instante in sensul ca reprezentantul minorei a urmarit sa obtina un folos material prin invinuirea adusa inculpatului, plecand de la declaratia inculpatului care sustine ca din suma de 50 de lei cuveniti tatalui persoanei vatamate pentru munca prestata, i-ar fi retinut contravaloarea unui pachet de tigari, aspect care este considerat ca absolut neverosimil in raport de gravitatea acuzatiei si cu imprejurarea ca latura civila a cauzei a fost exercitata din oficiu, in conditiile in care reprezentantul persoanei vatamate nu a inteles sa formuleze nici un fel de pretentii materiale care sa fie puse in sarcina inculpatului, intelegand ca nu doreste obtinerea pe aceasta cale a unui folos material pe seama acuzarii inculpatului. In acest sens, s-a invederat ca declaratiile martorilor B.A., R. A. si S.C. care au sustinut direct sau indirect ca reprezentantul persoanei vatamate ar fi reclamat si alte persoane acuzandu-le de fapte e viol savarsite asupra fiicelor sale minore (minora din prezenta cauza fiind fiica mai mica a numitului B.D.) sunt contrazise de comunicarile facute, la solicitarile instantei, de catre postul de politie de la domiciliul minorei si din care rezulta ca singura plangere formulata pentru savarsirea unei infractiuni de viol a fost cea care a facut obiectul prezentului dosar.
        In subsidiar, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a mentionat si posibilitatea reala pe care a avut-o instanta de fond ca in situatia in care nu a impartasit punctul de vedere al acuzarii cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatului, de a pune in discutie posibilitatea schimbarii incadrarii juridice a acesteia retinand dispozitiile art. 221 C.p. (legiuitorul intelegand sa protejeze minorii de practici sexuale timpurii, premature, plecand de la consecintele asupra acestora a unor asemenea acte).
        Curtea de Apel Timisoara prin decizia  penala nr. 162/A din 12 februarie 2015, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva sentintei penale nr. 463/27.03.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 8906/108/2013.
        Desfiinteaza sentinta penala atacata si rejudecand:
        In temeiul art. 386 Cod procedura penala schimba incadrarea juridica din infractiunea de tentativa la infractiunea de viol prevazuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal in infractiunea de tentativa la corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 221 al. 1 Cod penal.
        In temeiul 32 Cod penal raportat la art. 221 al. 1 Cod penal condamna inculpatul B.A. la pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare in detentie pentru infractiunea de tentativa la corupere sexuala a minorilor.
        In temeiul art. 424 alin. 3 Cod procedura penala raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestului preventiv de la data de 25.08.2013 pana in 27.03.2014.
        In temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura penala obliga inculpat la plata sumei de 1.000 lei cheltuielile judiciare avansate de stat in cursul urmaririi penale si in prima instanta.
       In motivarea deciziei de desfiintare, Curtea a retinut  ca apelul este intemeiat in ceea ce priveste aspectele referitoare la infractiunea de corupere sexuala a minorilor, pentru urmatoarele considerente:
        In fata instantei de apel, inculpatul B.A. nu a dorit sa dea declaratii si a fost audiat martorul I.S.I..
        In declaratia sa, martorul I.S.I. (fila 36 dosar apel) a aratat ca a mers cu unchiul persoanei vatamate, martorul B.R. la locuinta inculpatului intrucat minora fusese trimisa de tatal sau sa ceara tigari de la acesta si nu se intorsese, desi incepuse sa se intunece. Martorul a mai relatat ca, ajunsi la locuinta inculpatului, din dreptul usii, a vazut ca inculpatul era in bustul gol si pantalonii pana la genunchi, iar minora era pe coltul patului si atunci a inceput sa-si traga pantalonii pe ea; ca pe drumul spre casa, minora a spus ca a vrut sa plece, dar inculpatul a chemat-o inapoi sa-i dea suc si a inceput sa o dezbrace si sa o pipaie. Totodata, martorul I.S.I. a mentionat ca fata era speriata, insa a apreciat ca din cauza faptului ca venise unchiul ei.
        Declaratia martorului I.S.I. se coroboreaza cu cea a martorului B.R.(fila 59 dosar tribunal) in care s-a aratat ca cei doi au mers la locuinta inculpatului intrucat minora B.D. mersese de mai mult de doua ore sa-i ceara acestuia tigari si incepuse sa se intunece;  ca a gasit-o pe minora imbracandu-se cu pantalonii scurti, iar pe inculpat in bustul gol; ca minora a inceput sa rada cand l-a vazut, nu arata de parca ar fi plans si ca s-ar fi speriat cand l-a vazut.
        Instanta de apel constata ca nu pot fi retinute ca reale declaratiile martorului B.V. (fratele inculpatului), S.C. si R.A. in sensul ca reprezentantul legal al persoanei vatamate, numitul B.D. ar fi acuzat si alte persoane de fapte similare. In acest sens, se retine ca prin adresa nr. 404574/19.02.2014 a Politiei comunei S. (fila 122 dosar tribunal) s-a comunicat faptul ca la unitatea mentionata nu au mai fost inregistrate alte plangeri ale numitului B.D. impotriva altor persoane cu privire la savarsirea infractiunii de viol asupra fiicelor sale minore. Mai mult, declaratiile martorilor S.C. (fila 61 dosar tribunal) si R.A. (fila 81 dosar tribunal) nu se coroboreaza intre ele, primul afirmand ca si R.A. ar fi fost acuzat de tatal persoanei vatamate ca ar fi incercat sa intretina relatii intime cu una dintre fiicele sale, cu scopul de a obtine bani, si ca ar fi primit suma de 50 lei pentru impacare; in timp ce martorul R.A. a sustinut ca tatal minorei i-ar fi reprosat ca s-ar "fi legat de fata lui", ca i-ar fi solicitat sa taca si ar fi consumat impreuna o bere, platita de martor, dupa care nu au mai avut alte discutii in aceasta privinta. Pe de alta parte, instanta de apel apreciaza ca este neverosimila sustinerea ca o persoana acuzata pe nedrept ar plati o suma de bani pentru a nu fi reclamata la politie pentru ceva ce nu a facut.
        In aceste conditii se constata ca in cauza exista declaratiile celor doi martori, B.R. si I.S.I., care l-au gasit pe inculpat si minora semidezbracati, ambii sustin ca inculpatul s-a retras in alta camera, iar minora a povestit despre faptul ca inculpatul incepuse sa o pipaie. In cursul urmaririi penale (fila 49 dosar UP), inculpatul a recunoscut doar ca minora B.D.M. a fost in seara de 24.08.2013 acasa la el pentru a cere tigari, dar a sustinut ca acuzatiile nu sunt reale. Cu toate acestea, inculpatul a aratat ca: "Pana am luat tigarile din pachet, fata a intrat in casa si s-a asezat pe marginea patului. I-am dat tigarile, dupa care fata mi-a cerut un pahar cu apa si i-am spus sa se serveasca singura. Si-a pus o cana cu apa si pana a baut-o a stat pe marginea patului, dupa care, dupa circa 3 minute, s-a ridicat si mi-a spus ca pleaca intrucat i-a spus tatal ei sa nu stea mult." Din derularea evenimentelor descrisa de inculpat se deduce ca se incearca o minimalizare a acestora intrucat, daca faptele s-ar fi intamplat conform variantei prezentate de acesta, minora nu ar fi avut timp sa stea pe pat, cu atat mai mult cu cat se sustine ca i-a comunicat ca nu avea voie sa intarzie. Astfel, fotografiile efectuate in locuinta inculpatului arata ca patul in discutie este amplasat la peretele opus in raport cu galeata cu apa de unde s-ar fi servit minora si cu bufetul unde s-ar fi putut afla tigarile, neexistand nicio ratiune care sa explice de ce persoana vatamata s-ar fi asezat pe pat pentru a astepta sa i se dea tigarile si apoi sa mai bea si apa in jur de 3 minute. Mai mult, martorii B.R. si I.S.I. sustin ca au gasit minora pe marginea patului in timp ce isi imbraca pantalonii scurti; ceea ce conduce la concluzia ca inculpatul incearca in fapt doar sa explice de ce minora a fost gasita acolo, desi nu recunoaste ca cei doi martori ar fi venit la locuinta sa.
        Referitor la imprejurarea ca prima instanta a apreciat ca este greu de crezut ca o persoana care doreste sa comita o infractiune de viol ar lasa usa locuintei deschisa, neluandu-si minime masuri de precautie pentru ca fapta sa nu fie descoperita, se constata ca aceasta apreciere nu are in vedere mediul din care provin persoanele implicate in cauza, unul cu educatie precara si instructie scolara minimala (in care minorii sunt trimisi de parintii aflati sub influenta alcoolului sa ceara tigari de la vecini, in care locuinta este minim utilata, in stare de degradare, cu o bucata de material agatata in dreptul usii de lemn - fila 15 dosar UP, probabil in perceptia inculpatului ca mijloc de protectie de persoane straine). Totodata, fotografiile efectuate cu ocazia cercetarii la locul faptei releva imprejurarea ca accesul in locuinta inculpatului se face printr-o curte ingusta, marginita de peretele casei vecine, care nu are geamuri spre curtea inculpatului, usa camerei fiind la oarecare distanta de poarta. Mai mult, imprejurarea ca usa a ramas deschisa nu face decat sa confirme versiunea prezentata de minora in sensul ca inculpatul se afla pe pat atunci cand a intrat ea in casa si a chemat-o langa el, fata fiind cea care putea sa inchida usa.
        Pe de alta parte, intr-adevar reprezentantul minorei nu a solicitat despagubiri pentru fapta de care este acuzat inculpatul, iar daca s-ar aprecia ca ar fi fost animat de dorinta de razbunare pentru ca nu ar fi fost platit corespunzator, acest motiv nu se poate sustine si in privinta martorilor care l-au gasit pe inculpat cu minora. Ca atare, probele anterior analizate conduc la concluzia ca inculpatul B.A. a comis acte cu conotatie sexuala asupra minorei B.D.M., insa nu s-a dovedit ca sunt dintre cele prevazute de art. 218 Cod penal si nici ca a existat o constrangere, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 221 Cod penal privind coruperea sexuala a minorilor.
        In ce priveste absenta constrangerii si raporturilor sexuale propriu zise, se retin concluziile raportului de constatare medico-legala cu examinarea persoanei nr. 379/A1/30.08.2013 care au relevat ca minora era virgina din punct de vedere anatomic si nu existau leziuni traumatice; dar si cele ale raportului de psihodiagnostic si evaluare clinica nr. 330/18.03.2014 care au relevat ca nu s-a evidentiat o stare de stres posttraumatic; ca minora are capacitatea de discernamant limitata, sfera emotionala saraca, dificultati in evaluarea emotional-afectiva a contextelor de viata, insusire mecanica a unor modele de atitudine si conduita, lipsa accesului la procese de abstractizare si generalizare, incapacitatea de a se descurca in situatii, altele decat cele dinainte invatate. Mai mult, martorii B.R. si I.S.I. au aratat ca minora era speriata de venirea unchiului sau si nu de conduita inculpatului.
        Sub raportul incadrarii juridice a faptei, instanta de apel constata ca ceea ce deosebeste infractiunea de viol/tentativa de viol prevazuta de art. 218 alin. 3 lit. c/art. 32 raportat la art. 218 alin. 3 lit. c Cod penal  de cea de corupere sexuala a minorilor prevazuta de art. 221 Cod penal o reprezinta natura actelor sexuale (raportul sexual, actul sexual oral sau anal, actiuni de punere in executare a unui asemenea act de penetrare, respectiv act de natura sexuala, altul decat cele mentionate anterior) si existenta sau nu a constrangerii, punerea in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa, profitarea de o asemenea stare. In speta, desi minora a sustinut ca inculpatul ar fi constrans-o sa se aseze pe pat si ar fi incercat sa o oblige sa isi desfaca picioarele, aceste imprejurari nu au fost probate, ci doar ca i s-a solicitat sa se dezbrace, inculpatul s-a dezbracat si el partial, ca a pipait-o, actiuni care nu i-au produs traume la nivel psihic, persoana vatamata nefiind speriata, mai mult temandu-se de faptul ca a fost descoperita de martori si nu de actiunea inculpatului. Cu toate acestea, legiuitorul a inteles sa sanctioneze persoanele majore care atrag minorii in practici sexuale timpurii, premature, chiar daca nu a existat o constrangere, intrucat acestia nu sunt pregatiti din punct de vedere fizic si mental pentru a intelege consecintele unor asemenea actiuni, astfel ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 221 Cod penal.
        In ce priveste individualizarea pedepsei, se retine ca potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal actual: "Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii: a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit; e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal; g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala." In cauza, se va retine ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, lipsa de instructie a tuturor partilor implicate ceea ce a dus la o perceptie limitata a consecintelor atat juridice, cat si faptice ale conduitei deduse judecatii, consecintele minore ale infractiunii, astfel ca o pedeapsa de 8 luni inchisoare in detentie va fi apreciata ca fiind suficienta pentru scopul educativ si de preventie al sanctiunii. Instanta de apel nu va opta pentru o alta modalitate de executare nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 83 alin. 1 lit. c, d Cod penal si nici art. 91 alin. 1 lit. c, d Cod penal, iar in persoana inculpatului nu s-au identificat resorturi interne pentru autoreeducare si intelegere a gravitatii unei asemenea conduite.