Evaziune fiscala

Tribunalul Arad prin sentinta penala nr. 329 din 19 septembrie 2013 pronuntata in dosarul nr. 8988/55/2012 - Tribunalul Arad- respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice, formulata de reprezentantul Ministerului Public, din infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005, in infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal.
    In baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, achita pe inculpatul F.C. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005.
    In baza art. 346 alin. 2, raportat la art. 14 Cod procedura penala, respinge actiunea civila exercitata de partea civila Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice - ANAF - Garda Financiara Arad.
    In motivarea hotararii de achitare, prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul din data de 13.06.2012, intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad in dosarul nr. 191/P/2010, a fost trimis in judecata inculpatul F.C., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 43 din Legea nr. 82/1991, dosarul fiind inaintat Judecatoriei Arad.
    In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, SC Tinorombez SRL Pecica nu a evidentiat in contabilitate si in declaratiile fiscale obligatorii, mai multe achizitii intracomunitare, de la trei furnizori din Franta, efectuate in perioada aprilie 2009 - martie 2010. S-a presupus ca bunurile au fost revandute in Romania, fara ca vanzarile sa fie inregistrate si astfel societatea s-ar fi sustras de la plata taxelor si impozitelor, astfel ca organele fiscale au sesizat posibila comitere a infractiunii prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
    In cadrul cercetarilor efectuate, s-a solicitat autoritatilor franceze efectuarea unor verificari la cei trei furnizori al SC Tinorombez SRL (Sarl Ctea, Sarl AuberCars si Sar Kmw),  in vederea ridicarii facturilor de vanzare catre societatea romana si a identificarii bunurilor achizitionate.
    Au fost identificate astfel mai multe autoturisme achizitionate de societatea administrata de inculpat, insa verificarile efectuate in baza de date auto nationala au evidentiat faptul ca aceste autoturisme nu au fost inmatriculate niciodata pe teritoriul Romaniei, fapt ce a condus la presupunerea ca SC Tinorombez SRL nu a vandut aceste bunuri in Romania
    Nici rapoartele VIES nu au evidentiat tranzactii intre persoane juridice din comunitate, avand ca obiect respectivele autoturisme.
    De asemenea, nu s-a putut stabili ca societatea ar fi realizat profit, pentru a se calcula impozitul pe profit.
    In aceste conditii, prin ordonanta din 19.04.2012, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
    Prin sentinta penala nr.2402/25.09.2012, pronuntata in dosarul nr. 8988/55/2012, Judecatoria Arad, in baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului F.C., din infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991, in infractiunea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005, iar in baza art. 42 raportat la art. 27 lit. e1 Cod procedura penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad.
    Pentru schimbarea incadrarii juridice, Judecatoria Arad a avut in vedere decizia ICCJ nr. 4/2008, pronuntata in recurs in interesul legii.
    Prin sentinta penala nr. 456/22.11.2012, Tribunalul Arad  a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Arad, invocata de reprezentantul Ministerului Public si, in consecinta,
    In baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data faptei prin sentinta penala nr. 2402/25.09.2012, pronuntata de Judecatoria Arad, din infractiunea complexa de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005,  in infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea 82/1992.
    In baza art. 42, raportat la art. 39 alin. 1 Cod procedura penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei, in  favoarea Judecatoriei Arad.
    In baza art. 43 alin. 1, 3, 5 si 7 Cod procedura penala, a constatat conflictul negativ de competenta si a trimis cauza la Curtea de Apel Timisoara, pentru solutionarea conflictului.
    Prin sentinta penala nr. 3/PI/09.01.2013, Curtea de Apel Timisoara a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad - sectia penala.
    Astfel, la data de 21 februarie 2013, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Arad.
    In ce priveste cererea de schimbare a incadrarii juridice, formulata la acest termen de reprezentantul Ministerului Public, instanta retine ca dispozitiile art. 334 Cod procedura penala nu sunt incidente in cauza.
    Tribunalul Arad, prin sentinta penala nr. 456/22.11.2012, a schimbat incadrarea juridica data faptei de Judecatoria Arad, pentru motivele aratate in acea sentinta, asupra carora nu mai revenim.
    Solutionand conflictul de competenta, prin decizia penala nr. 3/PI/09.01.2013, Curtea de Apel Timisoara a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad, stabilind ca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 lit. b si c din Legea nr. 241/2005.
    Desi in dispozitivul deciziei se face referire la infractiunea prevazuta de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, constatam ca in considerente se analizeaza infractiunea prevazuta de art. 9 lit. b si c din legea nr. 241/2005, aceasta din urma fiind si incadrarea juridica (realizata de Judecatoria Arad) care a generat conflictul negativ de competenta.
    Fata de considerentele deciziei Curtii de Apel Timisoara, instanta va respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei, din infractiunea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005, in infractiunea prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, urmand a analiza in continuare fapta astfel cum a fost calificata de Curtea de Apel Timisoara.
    Analizand probele administrate in cauza, in cursul urmaririi penale si in faza de judecata, instanta retine urmatoarele:
    Notele de constatare intocmite de Garda Financiara Arad si raportul VIES, evidentiaza faptul ca SC Tinorombenz SRL, administrata de catre inculpatul F.C., a efectuat in perioada aprilie 2009 - martie 2010 mai multe achizitii intracomunitare de la trei furnizori din Franta, pe care nu le-a inregistrat in contabilitate si pe care nu le-a declarat in declaratiile fiscale obligatorii. S-a presupus ca bunurile au fost revandute in Romania, fara ca vanzarile sa fie inregistrate si astfel societatea s-ar fi sustras de la plata taxelor si impozitelor, motiv pentru care a fost sesizata posibila comitere a infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
    In cadrul cercetarilor efectuate, prin comisie rogatorie, s-a solicitat autoritatilor franceze efectuarea unor verificari la cei trei furnizori ai SC Tinorombez SRL (Sarl Ctea, Sarl AuberCars si Sar Kmw), in vederea ridicarii facturilor de vanzare catre societatea romana si a identificarii bunurilor achizitionate.
    Din documentele ridicate de autoritatile franceze, rezulta ca au fost identificate, astfel, mai multe autoturisme achizitionate de catre SC Tinorombenz SRL, autoturisme individualizate dupa seriile de sasiu inscrise in facturile de vanzare. De asemenea, autoritatile franceze, au ridicat de la furnizori si copii ale permiselor de conducere ale unor persoane, care au ridicat unele dintre masinile achizitionat de S.C. Tinorombez, persoane care, nu au putut fi identificate, deoarece locuiesc in strainatate, desi figureaza cu  domicilii in Romania.
    Asa cum rezulta si din verificarile efectuate in baza de date cu evidenta auto nationala, autoturismele achizitionate de SC Tironombez SRL nu au fost inmatriculate niciodata pe teritoriul Romaniei, ceea ce conduce la concluzia ca acestea nu au fost vandute pe teritoriul Romaniei, iar din rapoartele V.I.E.S., rezulta ca nu au fost vandute nici unor persoane juridice din comunitate.
    Intrucat bunurile nu au livrate pe teritoriul tarii, societatea nu avea obligatia de a colecta si plati statului TVA-ul aferent acestor operatiuni.
    Cu privire la impozitul pe profit, din probele administrate in cauza, nu s-a putut stabili ca societatea ar fi realizat profit, tocmai datorita faptului ca nu au fost identificati cumparatori ai autoturismelor, astfel incat, ca urmare a audierii acestora, sa se stabileasca pretul de vanzare si, eventual, adaosul comercial practicat de S.C. Tinorombez S.R.L.
    In absenta probelor, care sa ateste vanzarea, de catre SC Tinorombez SRL, a autoturismelor achizitionate intracomunitar, nu se poate stabili daca societatea a realizat profit, fata de care sa se calculeze impozitul pe profit datorat.
    Dispozitiile art. 9 lit. lit. b si c din Legea 241/2005 prevad:
    Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
     b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
    c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 4/2008, pronuntata in recurs in interesul legii, a statuat faptul ca dispozitiile art. 9 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 urmaresc asigurarea stabilirii de situatii fiscale reale, care sa asigure o corecta colectare a impozitelor, taxelor si contributiilor si a celorlalte obligatii fiscale ce revin contribuabililor.
    Pornind de la aceste considerente, constatam ca, in speta, nu este realizata latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala, aceasta fiind o infractiune de rezultat, a carei urmare imediata consta in crearea unei pagube produse prin neplata obligatiilor fiscale.
    Or, asa cum am aratat mai sus, din probele administrate in cauza nu rezulta ca inculpatul s-ar fi sustras de la plata obligatiilor fiscale, prin omisiunea in actele contabile a operatiunilor comerciale efectuate, astfel ca, in baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, va fi achitat.
    Avand in vedere temeiul achitarii, precum si faptul ca nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi prejudiciat statul cu suma de 1.315.180 lei, neexistand legatura de cauzalitate intre fapta si urmare, in baza art. 346 alin. 2, raportat la art. 14 Cod procedura penala, actiunea civila exercitata de partea civila Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice - ANAF - Garda Financiara Arad, va fi respinsa.
    Impotriva sentintei penale nr. 329 din 19.09.2013 pronuntata de Tribunalul Arad, in dosarul nr. 8988/55/2012* au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, si partea civila Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice - ANAF - Garda financiara Arad inregistrate pe rolul Curtii de Apel Timisoara la data de 17.10.2013, sub nr. 8988/55/2012*.
    In motivarea apelului procurorul arata ca prin sentinta penala nr. 3/PI/09.01.2013 Curtea de Apel Timisoara, deliberand asupra conflictului negativ de competenta dintre judecatorie si tribunal, in baza art.43 C.p.p. a stabilit competenta de solutionare a cauzei penale privind pe inculpatul F.C., in favoarea Tribunalului Arad.
    Sustine ca hotararea instantei ierarhic superioare are autoritate de lucru judecat in ce priveste stabilirea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad, fara a exista vreun impediment  ca instanta investita cu solutionarea fondului cauzei sa procedeze la schimbarea incadrarii juridice, potrivit dispozitiilor art.334 C.p.p. In caz contrar ar insemna ca instanta de fond nu mai este obligata sa  cerceteze  fondul cauzei, sa administreze si sa analizeze probatoriul administrat, ci pur si simplu sa pronunte o hotarare in baza incadrarii juridice a faptei despre care s-a discutat in considerentele hotararii prin care s-a stabilit instanta competenta sa solutioneze cauza.
    Potrivit probatoriului administrat in cauza ( acte de control intocmite de Garda Financiara Arad si ANAF )f.13 -19 UP; f.27 - 32 UP), raport WIES (f.25 UP); acte obtinute in urma cererii de asistenta judiciara internationala (f.92 - 215 UP); proces - verbal de verificare inmatriculare autoturisme ( f.215 - 222 UP); rezulta ca in perioada aprilie 2009 - martie 2010 SC Tinorombenz SRL Pecica a efectuat achizitii intracomunitare de la trei furnizori din Franta pe care nu le-a inregistrat in contabilitate si pe care nu le-a declarat in declaratiile fiscale obligatorii.
    A mai sustinut ca, intrucat nu s-a putut stabili ca marfurile au fost vandute pe teritoriul Romaniei sau vreunei persoane juridice de pe teritoriul comunitatii europene, prin ordonanta din 19.04.2012 ( f.10 UP); s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de F.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din L.241/2005, intrucat bunurile, nefiind livrate mai departe pe teritoriul Romaniei, societatea nu avea obligatia de a colecta si de a plati statului roman TVA, aferenta acestei operatiuni.
    In ce priveste impozitul pe profit, arata ca, nu s-a putut stabili ca societatea verificata a realizat profit tocmai datorita faptului ca nu au fost identificati posibili cumparatori ai autoturismelor achizitionate.
    In consecinte, sustine ca, instanta a efectuat cercetarea judecatoreasca si a pronuntat o hotarare de achitare a inculpatului pentru o infractiune fata de care procurorul a dat o solutie de neincepere a urmaririi penale, respectiv art.9 alin.1 lit.b din legea nr. 241/2005, care nu a fost desfiintata potrivit procedurii prev.de art.2781 C.p.p., si fata de inculpat nu a fost inceputa urmarire penala, iar sub aspectul savarsirii infractiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 nu au fost efectuate nici macar acte premergatoare, intrucat nu au existat indicii cp inculpatul ar fi savarsit o astfel de infractiune.
    Referitor la decizia nr.4/2008 a Inalte Curtii de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, la care instantele au facut referire in cauza, arata ca, aceasta vizeaza unificarea practicii judiciare cu privire la incadrarea juridica ce trebuie data faptei de efectuare a  inregistrarilor inexacte sau de a omite inregistrarile in contabilitate, respectiv, raportul dintre infractiunea de evaziune fiscala prev.de art.9 alin.1 lit.b si c din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si cea de fals intelectual, prev.de art.43 din Legea contabilitatii nr.82/1991,  republicata.
    Din considerente deciziei cat si din dispozitivul acesteia reiese cat de poate de limpede ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a avut in vedere cauzele al caror obiect il constituie infractiunea complexa de evaziune fiscala, stabilindu-se ca fapta prev.de art.43 din Legea nr. 82/1991, republicata, este cuprinsa in continutul constitutiv al laturii obiective a infractiunii de evaziune fiscala.
    In cauza, nu se poate retine savarsirea infractiunii complexe de evaziune fiscala, intrucat nu au fost evidentiate probe in acest sens, existand insa probe de vinovatie in ce priveste savarsirea infractiunii prev.de art.43 din Legea nr. 82/1991, republicata. Mai sustine ca, a aprecia ca aceasta din urma fapta nu poate exista ca infractiune de sine statatoare, ci doar cuprinsa in continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, este contrara legii, fapta prev. de art.43 din Legea nr. 82/1991 republicata, nefiind dezincriminata de legiuitor.
    Fata de cele aratate, solicita admiterea apelului, desfiintarea hotararii atacate, iar in rejudecarea cauzei sa se dispuna conform dispozitiilor art.334 C.p.p., schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev.de art.9 alin.1 lit.b si c din Legea nr.241/2005, in infractiunea prev.de art.43 din Legea nr. 82/1991 republicata, raportat la dispozitiile art.289 C.p. si, respectiv condamnarea inculpatului sub aspectul savarsirii acestei infractiuni.
    Partea civila in motivarea apelului solicita modificarea sentintei penale apelate, in sensul obligarii inculpatului F.C. in solidar cu partea responsabila - civilmente SC Tinorombenz SRL Pecica, la plata sumei cu care s-a constituit parte civila, respectiv  488.558 lei si accesorii, acestea urmand a fi actualizate pana la data platii elective a prejudiciului, conform O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, precum si instituirea sechestrului asigurator si popririi asiguratorii asupra bunurilor si conturilor inculpatului si partii responsabile  - civilmente pana la concurenta acestei sume.
    Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 242/A din 17 decembrie 2013 in baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p., respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si partea civila Ministerul Finantelor Publice - ANAF - Garda Financiara Arad, impotriva sentintei penale nr. 329 din 19.09.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 8988/55/2012*.
    Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a  constatat urmatoarele:
    Inculpatul este acuzat in esenta ca in calitate de administrator al SC Tinorombez SRL Pecica a omis cu stiinta sa efectueze inregistrari in contabilitate, a determinat denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare precum si a elementelor de activ si pasiv ce se reflecta in bilant, fapta intrunind elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.43 din Legea nr.82/1991 republicata.
    Initial s-a retinut insa ca inculpatul nu a evidentiat in contabilitate si in declaratiile fiscale obligatorii, mai multe achizitii intracomunitare, de la trei furnizori din Franta, efectuate in perioada aprilie 2009 - martie 2010. S-a presupus ca bunurile au fost revandute in Romania, fara ca vanzarile sa fie inregistrate si astfel societatea s-ar fi sustras de la plata taxelor si impozitelor, astfel ca organele fiscale au sesizat posibila comitere a infractiunii prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
    Au fost identificate astfel mai multe autoturisme achizitionate de societatea administrata de inculpat, insa verificarile efectuate in baza de date auto nationala au evidentiat faptul ca aceste autoturisme nu au fost inmatriculate niciodata pe teritoriul Romaniei, fapt ce a condus la presupunerea ca SC Tinorombez SRL nu a vandut aceste bunuri in Romania
    Nici rapoartele VIES nu au evidentiat tranzactii intre persoane juridice din comunitate, avand ca obiect respectivele autoturisme. De asemenea, nu s-a putut stabili ca societatea ar fi realizat profit, pentru a se calcula impozitul pe profit.
    In aceste conditii, prin ordonanta din 19.04.2012, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
    Avand in vedere fapta pentru care a fost trimis in judecata inculpatul prima instanta a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art.43 din Legea nr.82/1991 republicata in infractiunea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 in baza deciziei nr. 4/2008 pronuntata de I.C.C.J. intr-un recurs in interesul legii si a dispus achitarea inculpatului pentru aceasta infractiune.
    Critica procurorului privind gresita schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de evaziune fiscala este nefondata.
    Potrivit deciziei nr. 4/2008 pronuntata de I.C.C.J s-a stabilit ca "fapta de omisiune, in tot sau in parte, ori evidentierea in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidentierea in actele contabile sau in alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive constituie infractiunea complexa de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispozitiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilitatii, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activitati fiind cuprinse in continutul constitutiv al laturii obiective a infractiunii de evaziune fiscala."
    In mod corect prima instanta a schimbat incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare al instantei, deoarece decizia pronuntata in recurs in interesul legii este obligatorie potrivit art.4142 alin.3 C.p.p.   
    Nu pot fi retinute apararile procurorului referitoare la faptul ca in conditiile in care pentru infractiunea prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus neinceperea urmaririi penale prin ordonanta procurorului, fapta savarsita de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.43 din Legea nr.82/1991, deoarece aceasta infractiune poate exista ca infractiune de sine statatoare si nu doar cuprinsa in continutul constitutiv al infractiunii complexe de evaziune fiscala.
    Astfel, atat din dispozitivul cat si din considerentele deciziei pronuntata de I.C.C.J rezulta faptul ca textele celor doua infractiuni se suprapun (" in urma modificarilor aduse succesiv Legii nr. 82/1991, prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 310/2002, prin Ordonanta Guvernului nr. 70/2004, aprobata prin Legea nr. 420/2004, precum si prin Legea nr. 259/2007, aceeasi fapta este incriminata la art. 43 din Legea nr. 82/1991, care are urmatorul cuprins: "efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor de activ si pasiv ce se reflecta in bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii".
    Examinarea continutului textelor de lege prin care sunt incriminate in prezent cele doua infractiuni evidentiaza, astfel, ca valorile sociale ocrotite prin acestea sunt cel putin complementare si cu scop final comun, cat timp prin dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2005 se urmareste asigurarea stabilirii de situatii fiscale reale, care sa asigure o corecta colectare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a celorlalte obligatii fiscale ce revin contribuabililor, iar prin art. 43 din Legea nr. 82/1991 se urmareste impiedicarea oricaror acte de natura a impiedica reflectarea corecta in inregistrarile contabile a datelor ce privesc veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare, precum si a elementelor ce se refera la activul si pasivul bilantului.
    Analiza comparata a elementelor componente ale infractiunilor de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2003, si de fals intelectual, prevazuta de art. 43 din Legea nr. 82/1991, impune, deci, concluzia ca toate aceste elemente se suprapun in sensul ca actele la care se refera ultimul text de lege se regasesc in cele doua modalitati de eludare a obligatiilor fiscale incriminate in cadrul primei infractiuni, de evaziune fiscala.").
    In cauza nu poate fi retinuta sustinerea procurorului potrivit careia fata de infractiunea de evaziune fiscala procurorul nu a inceput urmarirea penala si nu s-au efectuat nici macar acte premergatoare astfel incat solutia pronuntata de prima instanta este nelegala, deoarece instanta este sesizata cu savarsirea unei infractiuni, iar incadrarea juridica a acestei fapte este stabilita de catre instanta, iar nu de catre procuror, incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare al instantei neavand autoritate de lucru judecat.
    De asemenea nu se poate retine faptul ca prima instanta nu a analizat cererea privind schimbarea incadrarii juridice a faptei formulata de catre procuror dupa stabilirea competentei de solutionare a cauzei, deoarece asa cum rezulta din dispozitivul sentintei apelate prima instanta a respins cererea, iar in considerentele hotararii a aratat ca isi insuseste argumentele din decizia Curtii de Apel Timisoara nr.3/PI din 9.01.2013.
    Conform dispozitiilor art. 345 alin. 2 C.p.p. instanta poate pronunta condamnarea inculpatului daca se constata ca fapte exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. Daca din ansamblul materialului probator nu se poate retine vinovatia inculpatului pentru savarsirea faptei ce a facut obiectul trimiterii in judecata si, in ciuda eforturilor din faza de cercetare judecatoreasca, dubiile nu au putut fi inlaturate, persistand o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronuntarii unei hotarari de condamnare, in cauza operand principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie sa fundamenteze o solutie de condamnare neputandu-se contura. In raport cu aceste prevederi legale, sentintei penale nr. 329 din 19.09.2013 pronuntata de Tribunalul Arad, in dosarul nr. 8988/55/2012* este legala si temeinica, prima instanta efectuand o analiza completa si ampla a probatoriului, analiza pe care instanta de apel si-o insuseste ca pertinenta.
    Astfel, din probatoriul administrat respectiv documentele ridicate de la furnizorii francezi au fost identificate mai multe autoturisme achizitionate de catre SC Tinorombez SRL Pecica, dar din verificarile efectuate in baza de date auto nationala s-a evidentiat faptul ca aceste autoturisme nu au fost inmatriculate niciodata pe teritoriul Romaniei, fapt ce a condus la presupunerea ca SC Tinorombez SRL nu a vandut aceste bunuri in Romania. De asemenea, din rapoartele VIES nu s-au evidentiat tranzactii intre persoane juridice din comunitate, avand ca obiect respectivele autoturisme, iar in cauza nu s-a putut stabili ca societatea ar fi realizat profit, pentru a se calcula impozitul pe profit.               
    Potrivit art. 65 din Codul de procedura penala, sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata. Conform dispozitiilor art. 52 C.p.p. orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva; in acelasi sens fiind si dispozitiile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. care prevad ca orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. In caz de indoiala asupra vinovatiei, daca aceasta indoiala nu este inlaturata de noi probe, prezumtia de nevinovatie subzista, intrucat orice indoiala profita inculpatului (in dubio pro reo). De altfel, nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului, confirmand aceeasi stare de fapt ca cea retinuta de prima instanta.
    Prin urmare, in mod corect prima instanta a dispus achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2003.
    In ceea ce priveste actiunea civila aceasta a fost corect solutionata de catre prima instanta, criticile apelantilor fiind nefondate.
    Potrivit dispozitiilor art. 14 C.p.p. obiectul actiunii civile exercitata in cadrul procesului penal il constituie repararea pagubei pricinuita partii vatamate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. raspunderea civila delictuala este antrenata atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta prejudiciului, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei. Prejudiciul consta in consecintele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsita de inculpat; acesta trebuind sa fie cert, ceea ce presupune ca este sigur in ce priveste existenta sa si posibilitatile de evaluare. Mai trebuie retinut ca prejudiciul cert este atat cel actual, adica deja produs; cat si cel viitor, care este sigur ca se va produce si este susceptibil de evaluare; insa nu si prejudiciul eventual.
    In cauza nu sunt intrunite cumulativ elementele raspunderii civile delictuale, deoarece prejudiciul nu a fost dovedit si nu exista legatura de cauzalitate intre fapta si urmarea produsa.
    Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara a declarat recurs impotriva acestei decizii si prin decizia penala nr. 1375 din 17 aprilie 2014 - ICCJ, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara impotriva deciziei penale nr. 242/A din 17 decembrie 2013 a Curtii de Apel Timisoara privind pe inculpatul F.C..