Vatamare corporala

Prin sentinta penala nr. 494 din 7 aprilie 2014, pronuntata in dosarul nr.17272/325/2013 - Tribunalul Arad, in baza art. 253 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal condamna pe inculpatul T.C.I. la 1 an inchisoare.
    In baza art. 253 alin.4 Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal condamna pe acelasi inculpat la 4 ani inchisoare.
    In baza art.32, 33 rap. la art. 189 lit.a Cod penal, 6 Cod penal, art.74 alin.2, 76 lit.a Cod penal anterior, prin schimbarea incadrarii juridice din rechizitoriu,  condamna pe acelasi inculpat la 5 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 lit.a, b Cod penal pe o perioada de 5 ani.
    In baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal contopeste pedepsele in cea mai grea de 5 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 lit.a, b Cod penal pe o perioada de 5 ani.
    Mentine starea de arest a inculpatului.
    Admite actiunea civila si obliga inculpatul sa plateasca partii civile G.S. suma de 54.132 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale. 
    Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, in data de 12 aprilie 2013 inculpatul a taiat firele de la internet si cablu TV de la locuinta persoanei vatamate si ca in data de 18 aprilie 2013, noaptea, in jurul orelor 3:00, inculpatul a incendiat usa apartamentului proprietate a persoanei vatamate, consecinta fiind aceea a propagarii incendiului si a distrugerii mai multor obiecte din locuinta, precum si cauzarea de leziuni pe corpul persoanei vatamate determinate focului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 zile ingrijiri medicale si care constituie prejudiciu estetic (fila 61 urmarire penala).
    Dealtfel, prin declaratia data in fata instantei la fila 133, inculpatul a  recunoscut savarsirea infractiunii de distrugere calificata si vatamare corporala grava ce i-a fost imputata prin rechizitoriu, dorind sa se prevaleze de prevederile art. 3201 Cod procedura penala 1969, negand insa comiterea celeilalte infractiuni, aceea de distrugere simpla, afirmand ca distrugerea cablului de la internet si TV s-a facut neintentionat, el punand doar mana pe aceste cabluri care s-au desprins din dibluri; aceste sustineri ale inculpatului urmeaza sa fie inlaturate, din chiar declaratia data de inculpat la urmarirea penala (fila 100), rezultand, potrivit propriei afirmatii, ca acesta a smuls aceste cabluri aflate la usa persoanei vatamate pentru a speria pe aceasta, declaratie ce se coroboreaza cu procesul verbal de cercetare la fata locului (fila 78 urmarire penala) care atesta ca aceste cabluri au fost taiate, fapta inculpatului, asa cum a fost descrisa, intrunind elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 253 alin. 1 Cod penal.
    Fapta aceluiasi inculpat, de a incendia  usa apartamentului persoanei vatamate, cu consecinta arderii acesteia, a propagarii focului si a cauza distrugere in apartament, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 253 alin. 4 Cod penal.
    In discutie ramane, evident, daca fapta comisa de inculpat in data de 18 aprilie 2013, aceea prin care persoanei vatamate i-au fost cauzate leziuni ce constituie prejudiciu estetic, intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni de vatamare corporala potrivit art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal, sau, dimpotriva, cele ale tentativei la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 32, raportat la art. 189 lit. a Cod penal, fapta fiind savarsita, evident, cu premeditare, in conditiile in care inculpatul a cumparat benzina cu care a incendiat usa apartamentului persoanei vatamate tocmai cu acest scop.
    Instanta va aprecia ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de omor calificat savarsita cu intentie indirecta, chiar daca inculpatul, asa cum sustine, nu a urmarit moartea persoanei vatamate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, manifestand o atitudine de indiferenta, de nepasare cu privire la urmarea  ce  s-ar fi putut produce; ca este asa, credem ca este probat de  urmarile produse, relevate prin raportul medico-legal la care s-a facut referire si fotografiile judiciare de la dosar, fiind, in aprecierea instantei, de netagaduit ca decesul persoanei vatamate s-ar fi putut produce fie datorita arsurilor, fie, daca acesta ar fi dormit, datorita intoxicarii cu fumul propagat in locuinta.
    La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanta va avea in vedere pericolul social concret al faptelor savarsite, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu  antecedente penale si, nu in ultimul rand mobilul comiterii faptelor, respectiv sentimentul de gelozie si reprezentarea pe care acesta o avea ca familia sa a fost destramata datorita relatiei extraconjugale ale sotiei cu persoana vatamata, astfel ca va aplica acestuia, pentru infractiunea de distrugere prevazuta de art. 253 alin. 1 Cod penal, o pedeapsa de 1 an inchisoare si o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 253 alin. 4 Cod penal.
    In legatura cu tentativa la infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 32 raportat la art. 189 lit. a Cod penal, instanta va aprecia ca se impune retinerea de circumstante atenuante potrivit art. 74 alin. 2 Cod penal 1969, imprejurarile in care fapta a fost savarsita punand in evidenta un pericol social diminuat al infractorului; astfel, se va aprecia ca din modul in care a fost pusa in executare ideea infractionala, aceea de a incendia usa locuintei persoanei vatamate in scop de razbunare, din motivul aratat, fiind indiferent pentru inculpat ce se va intampla cu viata persoanei vatamate, inculpatul, intr-adevar, nu a dorit suprimarea vietii acesteia, fiind mai greu de presupus producerea unei astfel de consecinta, chiar daca era intr-adevar posibil ca o astfel de consecinta sa se produca.
    De asemenea, si tot in legatura cu aceasta infractiune, va fi retinuta drept circumstanta atenuanta si atitudinea procesuala sincera a inculpatului si disponibilitatea manifestata de acesta pentru acoperirea prejudiciului cauzat, astfel ca, facand si aplicarea prevederilor art. 33 Cod penal si art. 76 lit. a Cod penal 1969, instanta va aplica inculpatului o pedeapsa de 5 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioada de 5 ani.
    In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, instanta va contopi pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai mare de 5 (cinci) ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioada de 5 ani, fara spor, cu aprecierea ca in cuantumul stabilit pedeapsa reflecta corect pericolul social al faptelor si al faptuitorului, fiind apta in realizarea scopului preventiv-educativ.
    Pe durata si in conditiile art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
    In baza art. 399 Cod procedura penala se va mentine starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului din 19 aprilie 2013 la zi.
    In ceea ce priveste latura civila a cauzei, persoana vatamata se constituie parte civila cu suma de 58.135 lei cu titlu de daune materiale si cu suma de 225.000 lei cu titlu de daune morale.
    In ceea ce priveste daunele materiale solicitate, instanta va aprecia ca acestea sunt dovedite pentru suma de 54.132 lei, suma de 4.003 lei pretinsa pentru repararea autoturismului care ar fi fost distrus de catre inculpat, urmand sa nu fie acordata partii civile, inculpatului nefiindu-i imputata in prezenta cauza distrugerea autoturismului.
    Suma de 54,132 lei, ramasa dupa scaderea reparatiilor la autoturism, este dovedita cu inscrisurile depuse la dosar si consta in contravaloarea bunurilor distruse datorita incendiului si a achizitionarii unor servicii pentru repunerea locuintei in situatia anterioara, precum si de cheltuieli cu medicamentele si alte servicii medicale, in total 40.312, 76 lei.
    De asemenea, suma se compune din bunurile distruse pe care partea civila urmeaza sa le achizitioneze, valoarea de inlocuire a acestora fiind 17.822,24 lei, cat pretinde partea civila.
    In ceea ce priveste suma pretinsa cu titlu de daune morale, este evident ca partea civila a suferit un grav prejudiciu de acest fel, constand in suferinte atat de ordin fizic datorate arsurilor, cat si de ordin psihic, constand in prejudiciul estetic cauzat prin fapta inculpatului, plus trauma incercata de pe urma intregii activitati infractionale, instanta urmand sa cuantifice acest prejudiciu la suma de 100.000 lei, cu aprecierea ca aceasta suma reprezinta reparatie patrimoniala justa pentru prejudiciul nepatrimonial incercat de partea civila.
    Retinand astfel, in baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 19 alin. 5 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 1357 Cod civil instanta va admite in parte actiunea civila si va obliga pe inculpat sa plateasca partii civile G.S. suma de 54.132 lei cu titlu de despagubiri civile materiale si suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
    Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termenul legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, inculpatul T.C.I. si persoana vatamata (constituita parte civila) G.S..
    Prin decizia penala nr. 531/A din 16 iunie 2014 - Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedura penala admite apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, inculpatul T.C.I. si persoana vatamata constituita parte civila G.S. impotriva sentintei penale nr. 494 din 7 aprilie 2014 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinteaza in parte si rejudecand,
    In baza art. 217 alin.1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul T.C.I. la 3 luni inchisoare.
    In baza art. 217 alin.4 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul T.C.I. la 3 ani inchisoare.
    In baza art. 20 alin.1, art. 21 alin.1 si 2 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.a si alin.2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul T.C.I. la 8 ani inchisoare.
    In baza art. 33 lit.a, 34 lit.b, 35 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, inculpatul T.C.I. va executa pedeapsa principala de 8 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor de a alege, de a fi ales in autoritatile publice sau in functii efective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 5 ani dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
    In baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din lege si pct. 2 din anexa la lege, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat in vederea introduceri profilului genetic al acestuia in sistemul national de date genetice judiciare.
    In baza art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008 dispune informarea inculpatului ca probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obtinerea si stocarea in sistemul national de date genetice judiciare a profilului genetic.
    Respinge cererea partii civile de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.
    Obliga inculpatul la plata sumei de 15.096,10 lei cheltuieli de asistenta medicala catre Spitalul Clinic Judetean de  Urgenta TimisoaraMentine dispozitia de solutionare a actiunii civile promovate de partea civila G.S..  
    In motivarea deciziei Curtea de Apel Timisoara a retinut urmatoarele:
    Impotriva inculpatului T.C.I. au fost formulate urmatoarele acuzatii:
    1.In data de 12.04.2013 inculpatul s-a deplasat la locuinta persoanei vatamate G.S. si a smuls firele de internet si cablu TV instalate la apartament, distrugandu-le.
    Fapta a fost incadrata juridic in art. 217 alin. 1 Cod penal din 1968 (infractiunea de distrugere).
    In legatura cu aceasta fapta, Curtea observa ca la data de 12.04.2013 s-a efectuat o cercetare la fata locului (f. 20 d.u.p.) ocazie cu care s-a constatat ca deasupra usii de acces in apartamentul persoanei vatamate G.S. se afla mai multe cabluri (cablul coaxial de televiziune si cablul pentru internet si telefonie), cabluri care sunt taiate. Taietura a fost realizata in patcablul din plastic.
    Cu ocazia audierii sale in calitate de invinuit la data de 19.04.2013 (f. 93 verso d.u.p.), audiere care a avut loc in prezenta avocatului ales, T.C.I. a recunoscut ca cu cateva zile inaintea audierii a fost la locuinta persoanei vatamate G.S. cu scopul de a o speria si a smuls cablurile de televiziune si telefonie care intrau la usa acestuia.
    Coroborand aspectele consemnate in procesul verbal cu cele relatate de inculpat Curtea apreciaza dovedita aceasta acuzatie, cu precizarea ca distrugerea cablurilor a avut loc prin taiere si nu prin smulgere cum sustine inculpatul.
    2.In data de 19.04.2013, in jurul orei 0300, inculpatul s-a deplasat la adresa unde locuia persoana vatamata (intr-un bloc de locuinte), a patruns in imobil, a urcat pana la apartamentul persoanei vatamate, aflat la etajul 3, si a incendiat usa de la intrarea in apartamentul persoanei vatamate, folosind in acest scop benzina (pe care o cumparase anterior) si o bricheta. In incercarea de a iesi din apartament persoana vatamata a suferit leziuni (arsuri) care au necesitat pentru vindecare 45 zile de ingrijiri medicale (si au avut ca urmare un prejudiciu estetic) si nu au pus in pericol viata victimei.
    Fapta a fost incadrata juridic in art. 182 alin. 2 Cod penal din 1968 (vatamare corporala grava) si art. 217 alin. 4 (distrugere) Cod penal din 1968, infractiuni comise in concurs ideal (art. 33 lit.  a Cod penal din 1968).
    Inculpatul nu contesta ca ar fi autorul acestei fapte si nici modalitatea concreta in care a actionat (prezentata anterior), recunoastere care se coroboreaza cu ansamblul materialului probator administrat in cauza. Prin urmare si aceasta acuzatie este dovedita.
    II. Analiza criticilor formulate in apel:
    A). Gresita incadrare juridica in tentativa de omor (critica inculpatului).
    In opinia Curtii modalitatea concreta in care s-a actionat si imprejurarile (cunoscute de inculpat) care au insotit activitatea inculpatului releva intentia (indirecta) a acestuia de a suprima viata persoanei vatamate.
    Activitatea inculpatului (incendierea usii de la intrarea in apartament) era apta ca in anumite conditii (indepIinite in speta) sa provoace moartea locatarului.
    Astfel, incendiul a fost intens si de o anumita amploare, existand pericolul de propagare la apartamentele invecinate (aspect ce rezulta din procesul verbal de interventie intocmit de ISU Banat - f. 64 d.u.p.).
    Fumul si substantele toxice emanate in procesul de combustie, propagate in apartament (aspect ce rezulta din plansele fotografice - f.53 - 54 d.u.p.), puteau duce la asfixierea locatarului, cu atat mai mult cu cat ora la care a actionat inculpatul (3 noaptea) a gasit partea vatamata in timp ce dormea.
    In plus, inculpatul, desi constient de proportiile incendiului provocat si de riscul ca persoana vatamata sa fie asfixiata, a parasit locul incendiului fara sa intervina pentru stingerea acestuia sau sa anunte organele de interventie, deplasandu-se la locuinta sa unde a fost gasit de politie la ora 06 (conform procesului verbal de depistare - f. 85 d.u.p.). Prin urmare, pentru inculpat era indiferenta soarta persoanei vatamate, acesta acceptand posibilitatea producerii decesului.
    In concluzie Curtea apreciaza aceasta critica ca nefondata.
    B). Provocarea din partea victimei (critica inculpatului).
    Din datele spetei nu rezulta ca persoana vatamata sa fi provocat inculpatul, iar aspectul invocat de inculpat (frustrarea sa din ultima perioada generata de o pretinsa relatie a persoanei vatamate cu sotia sa - aspect nedovedit) nu poate constitui o provocare in sensul legii penale (art. 73 lit. b Cod penal din 1968).
    C).Neretinerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsa prevazuta de art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala din 1968 (critica inculpatului).
    Curtea observa ca inculpatul nu a recunoscut in totalitate acuzatiile din rechizitoriu intrucat acesta a negat in fata instantei de fond (f. 133 verso v. 1 dosarul Judecatoriei Arad) ca a smuls cablurile de la usa apartamentului persoanei vatamate. In aceasta situatie, in mod corect prima instanta nu a admis cererea inculpatului de a fi judecat in cadrul procedurii reglementate de art. 320 ind. 1 Cpp.
    D).Cuantumul daunelor materiale acordate partii civile (inculpatul solicita diminuarea, iar partea civila majorarea acestora).
    Suma de 100.000 lei RON stabilita de prima instanta reprezinta, in opinia instantei de apel, o compensatie echitabila pentru prejudiciul moral suferit de partea civila. La evaluarea acestui cuantum Curtea are in vedere, in principal, urmarile pe care incendiul provocat de inculpat le-a avut asupra sanatatii si integritatii corporale a partii civile (numarul de zile de ingrijiri medicale, prejudiciul estetic permanent) si perioada de spitalizare (21 de zile - f. 103 v. 1 dosarul Judecatoriei Arad).
    In concluzie acest motiv de apel este nefondat.
    E). Aplicarea legii penale mai favorabile (motiv de apel al parchetului).
    Referitor la legea penala mai favorabila, instanta de apel retine ca prin decizia numarul 265/2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014) Curtea Constitutionala a stabilit ca aplicarea legii penale mai favorabile, in temeiul art. 5 din noul Cod penal, se face global si nu pe institutii autonome, decizia fiind obligatorie pentru instantele judecatoresti de la data publicarii.
    Determinarea legii penale mai favorabile implica mai intai individualizarea pedepselor principale pentru cele 3 infractiuni si apoi aplicarea tratamentului sanctionator al concursului de infractiuni.
    In cazul infractiunii de distrugere comisa la data de 12.04.2013 instanta de apel va stabili o pedeapsa de 3 luni inchisoare (avand in vedere valoarea redusa a pagubei dar si scopul urmarit de inculpat - generarea unui sentiment de teama persoanei vatamate).
    In privinta infractiunii de distrugere comisa la data de 19.04.2013 instanta de apel va stabili o pedeapsa de 3 ani inchisoare (avand in vedere valoarea mai mare a pagubei dar si pericolul ca incendiul sa cuprinda si apartamentele invecinate).
    In privinta infractiunii de tentativa de omor instanta de apel va stabili o pedeapsa de 8 ani inchisoare (avand in vedere modalitatea in care a actionat inculpatul - de natura sa puna in pericol bunurile, sanatatea sau chiar viata altor persoane din blocul de locuinte, precum si urmarile produse asupra integritatii corporale a persoanei vatamate).
    Pedepsele principale astfel stabilite se incadreaza in limitele legale prevazute atat de vechea cat si de noua reglementare.
    Aplicand regulile de sanctionare a concursului de infractiuni se observa ca vechiul Cod penal este legea mai favorabila inculpatului intrucat permite aplicarea pedepsei de baza (8 ani) fara aditionarea vreunui spor, modalitate de individualizare spre care se orienteaza instanta de apel.
    F).Gresita retinere a circumstantelor atenuante (critica parchetului), respectiv imprejurarea ca nu au fost retinute circumstante agravante (critica persoanei vatamate).
    Stabilirea pedepselor principale trebuie facuta rational, astfel incat sa nu se ajunga la o sanctionare excesiva dar nici la o pedeapsa prea blanda. Instanta de apel s-a orientat spre minimul special prevazut in textul de incriminare, avand in vedere limitele de pedeapsa prevazute de lege (care nu sunt modice),  natura infractiunilor, modul de comitere, urmarile produse, dar si imprejurarile ce caracterizeaza pozitiv persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, recunoasterea partiala a acuzatiilor). In acest context, retinerea circumstantelor atenuante sau a celor agravante nu se justifica intrucat aplicarea lor ar duce la un tratament sanctionator disproportionat.
    G).Omisiunea primei instante de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat (critica parchetului).
    Intrucat inculpatul a savarsit infractiunea de tentativa de omor calificat se impunea, in temeiul art. 7 din Legea nr. 78/2008 raportat la anexa la aceasta lege, sa se dispuna prelevarea de probe biologice, omisiune care va fi indreptata de instanta de apel.
    H).Neaplicarea pedepselor accesorie si complementara a interzicerii exercitarii drepturilor parintesti (critica parchetului).
    Curtea observa ca activitatea infractionala a inculpatului nu are nicio legatura cu exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, iar gravitatea infractiunilor de tentativa de omor si distrugere prin incendiere nu poate justifica (in opinia instantei de apel) prin ea insasi, in lipsa altor elemente de fapt, interzicerea acestor drepturi. In schimb gravitatea acestor infractiuni justifica interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsa accesorie si complementara, intrucat releva incapacitatea inculpatului de a aprecia just asupra unor valori fundamentale (cum este dreptul la viata).
    I).Omisiunea primei instante de a se pronunta asupra cererii partii civile de instituire a sechestrului asigurator (critica partii civile).
    In contextul in care dispozitia primei instante de obligare a inculpatului la plata daunelor morale si materiale devine definitiva (si executorie) in urma deciziei ce se va pronunta de catre instanta de apel, devina lipsita de interes instituirea sechestrului asigurator intrucat partea civila detine un titlu executoriu (creanta putand fi valorificata silit asupra oricaror bunuri din patrimoniul debitorului). Prin urmare aceasta critica este nefondata.
    J). Omisiunea primei instante de a se pronunta asupra cererii partii civile de acordare a cheltuielilor de judecata, reprezentand costul transportului din Timisoara la Arad la termenele de judecata (critica partii civile).
    Curtea observa ca partea civila a depus la dosarul de fond (file nenumerotate) bonuri de achizitionare de combustibil prin care face dovada unor cheltuieli de transport la 7 termene de judecata. La stabilirea sumei cuvenita cu acest titlu instanta va avea in vedere distanta dus - intors intre Timisoara si Arad (aproximativ 100 km), valoarea unui litru de motorina (aproximativ 6 lei) si consumul mediu la o suta de km (cca 7, 5 litri), urmand sa acorde cu acest titlu suma totala de 315 lei.
    K). Din oficiu instanta de apel constata ca judecatorul fondului a omis sa se pronunte asupra cererii de despagubiri formulata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara (f. 99 si 103 v. 1 din dosarul Judecatoriei Arad), Curtea urmand sa acorde cu acest titlu suma de 15.096,10 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu rata indicelui de inflatie incepand cu data externarii partii civile (10.05.2013) si pana la data platii efective.
    L). Din oficiu instanta de apel constata ca judecatorul fondului a inclus in mod nelegal, in cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat inculpatul, suma de 800 lei ce reprezinta, conform rechizitoriului (f. 16 verso din dosarul Judecatoriei Timisoara), onorariul aparatorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat in faza de urmarire penala, intrucat, potrivit art. 274 alin. 1 din noul Cod de procedura penala, cheltuielile privind avocatii din oficiu raman in sarcina statului in caz de condamnare. Prin urmare va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 lei cheltuieli avansate de stat in faza de urmarire penala (400 lei, diferenta de 800 lei urmand sa ramana in sarcina statului) si prima instanta (800 lei).